Voronin: Fie ca "Lumînarea recunoștinței" să nu se stingă niciodată, amintindu-ne de marele Ion Druță

Cel de-al treilea președinte a exprimat condoleanțe în legătură cu moartea scriitorului moldovean Ion Druță.

"Nu demult, l-am omagiat pe genialul Ion Druță, care a împlinit 95 de ani. Iar acum a venit vestea tragică. Druță s-a stins din viață.
Moldova a rămas orfană. Fiecare dintre noi a rămas orfan.

Da, în ultimii ani, cuvintele pline de înțelepciune ale lui Druță, dedicate Moldovei, au fost auzite din ce în ce mai rar. Dar ele păreau cu atît mai pline de importanță. Și de fiecare dată au schimbat subtil ceva în viața noastră.

Dar cei mari au propria numărătoare inversă. Ei nu dispar fără urmă. Ei lasă o moștenire. Ion Druță ne-a lăsat atîta înțelepciune, atîta cunoaștere despre noi înșine, încît va fi de ajuns pentru multe generații de acum încolo. Și, dacă nu vrem să ne pierdem, ne vom întoarce cu siguranță în textele pline de bunătate și căldură pentru pămîntul nostru natal moldovenesc.

Viața lui Ion Panteleevici, atît de luminoasă, plină de recunoaștere, de glorie a unui clasicist în viață, a fost, de fapt, grea și anevoioasă. Defăimat și calomniat de contemporanii săi mai puțin talentați, Druță s-a confruntat cu neînțelegeri și restricții din partea cenzurii din Moldova.

Și apoi a plecat la Moscova. Și tocmai acolo, în capitala unei țări uriașe, darul său a fost în cele din urmă dezvăluit, iar el a primit recunoașterea meritată. Operele sale au fost traduse în zeci de limbi din întreaga lume, piesele sale au fost puse în scenă pe cele mai prestigioase scene.

A devenit totuși profet în propria țară, mult mai tîrziu decît ar fi meritat. Chiar și în acea epocă, bogată în scriitori remarcabili, numele lui Ion Druță s-a remarcat. Uimitorul său talent universal i-a permis să povestească, într-un limbaj pe înțelesul întregii omeniri, misterul sufletului moldovenesc. Și tocmai acest lucru l-a așezat pe aceeași treaptă cu marii autori mondiali ai timpului său.

Ion Druță, cu toată marea sa dragoste pentru Moldova, cu toată marea sa autoritate morală, nu s-a lăsat niciodată folosit în jocuri politice. Cu cine să comunice, el însuși își alegea, determinînd cu un instinct inconfundabil dacă interlocutorul său era demn de comunicare, dacă era patriot, dacă iubea țara cu aceeași dragoste ca și Maestrul însuși.

Nu se trăda în nimic - nici în simțul patriei, nici în dragostea pentru oameni, nici în respectul pentru limba sa maternă moldovenească. El nu s-a încadrat în ideologiile așa-numitelor "elite" care neagă dreptul la existență atît poporului moldovenesc, cît și limbii moldovenești. "Moldovenească este mama, romînă este fiica" - aceasta a fost și rămîne opinia sa competentă și incontestabilă.

Voi spune încă o dată că sînt mîndru că am avut ocazia să comunic cu o asemenea personalitate ca Ion Druță. Sînt mîndru mai ales de îndeplinirea cererii Maestrului de a ridica o "Lumînare a Recunoștinței" în țara natală a scriitorului, pe malul înalt al Nistrului.

Fie ca "Lumînarea Recunoștinței" să nu se stingă niciodată, amintindu-ne veșnic de marele Ion Druță.

Adio, geniu al Țării Moldovei. Viața ta va continua atîta timp cît cineva va deschide cărțile pe care le-ai scris.

Eternitatea este în fața ta. O eternitate a recunoștinței noastre. Cred că poporul moldovenesc nu va ierta niciodată actualilor guvernanți dacă Ion Druță nu se va întoarce în patria sa după trecerea sa în neființă. Dacă trupul său nu-și va găsi liniștea în pămîntul moldovenesc pe care l-a cîntat.
Odihnește-te în pace. Ai meritat recunoașterea.

Dumnezeu să te primească în Împărăția Cerurilor, Maestre. Și Dumnezeu să te ierte", a scris el.