De sărbători, toate drumurile duc acasă! Acolo ne simțim cel mai bine, avîndu-i pe cei dragi aproape. Asta mărturisește și eroina de astăzi a campaniei „Amintiri din copilărie” lansată de portalul de știri Noi.md.
Sărbătorile de anul nou pentru mine au un farmec aparte. An de an răsfoiesc amintirile din copilărie legate de crăciun și înțeleg că am fost un copil foarte fericit.
Parca aud și acum bătaia în geamul casei îngropate în zăpadă, bătaie cu care tata ne păcalea, pe mine și pe cei doi frați, și ne făcea să credem ca Moșul însuși ne invită în ”casa mare” să vedem ce ne-a pus sub brad. Cînt auzeam acel bocănit în gean aveam senzația că urmează să se întîmple ceva magic. Chiar dacă uneori Moșul nu avea suficienți bani ca să ne aducă daruri scumpe, totuși cînd vedeam sub brad o banană simțeam cum mi se umple inima de emoții și bucurie.
Niciodată nu o să uit anul în care cel mai mare cadou care mi-l doream de Crăciun a fost să îmi văd părinții acasă. A fost un an greu în care părinții au fost trimiși de la locul de muncă în Rusia. Cu lacrimi în ochi priveam toți trei la începutul anului cum trenul în care urcase părinții s-a ascuns undeva în zare. Atunci am simțit de parcă rămăsesem orfani, deși a rămas să îngrijească de noi bunica care niciodată nu ne-ar fi supărat cu nimic.
Totuși, plecare părinților a fost o lovitură dură pentru noi. Pe atunci tot ce ne lega de ei erau doar cîteva telegrame care ni le aducea poștașul.
În acel an, am mers singuri în pădure să tăiem un brad, credeam că dacă o să alegem cel mai mare brad care îl puteam duce părinții vor veni neapărat.
Au urmat apoi, scrisorile către Moș Gerilă. Am cerut toți trei un singur lucru: ”Să ne întoarcă părinții!”
În seara de Anul Nou, cu doar cîteva minut înainte de miezul nopții în loc să ne bucurăm, plîngeam toți la masă pentru că marea noastră dorință de a ne revedea părinții așa și nu devenise realitate.
Cînd acele ceasornicului au arătat ora 00:00, pe neașteptate am auzit în fereastră aceeași bătaie care ne prevestea venirea lui Moș Gerilă. Am sărit tăți de pe pat și ne-am îndreptat privirile peste geam unde spre marea noastră bucurie am zărit fețile părinților care au revenit acasă.
De bucuri am ieșit pe prispa case desculț și le-am sărint în brațe. Atunci am înțeles că tot ce am mai scump în astă viață este familia!
Ecaterina Pavlov
Fii eroul Noi.md cu o amintire din copilărie. Te încurajăm să ne povestești și tu istoria ta de Crăciun.
La fel, poți publica istorioara pe paginaa ta, utilizînd hashtag #Noi_challenge.
Dar, cel mai important, dacă crezi că ai o istorie interesantă și nu dorești să îți divulgi identitatea, noi îți asigurăm acest secret, este nevoie doar să menționezi acest lucru.
Adăuga comentariu