Istoria conspirativă a Europei: catarii, bogomilii și magii

Istoria conspirativă a Europei: catarii, bogomilii și magii

Veaceslav Matveev

Istoria, manifestată sau secretă, nu va fi deplină fără analizarea mișcării medievale a dualiștilor, catarilor și bogomililor.

Ei au influențat în mod direct formarea Ordinului Templierilor. Influențate de gnosticii maniheeni din primul mileniu al erei noastre, aceste mișcări au creat cultul secret al zeului suprem, care a determinat întreaga ezoterică medievală și dualismul gnostic.

Ideile bogomililor au ajuns și în Moldova

Aceste mișcări au crescut din secta pavlichienilor și din rămășițele păgînismului dualist european. Pavlichienii s-au manifestat în Asia Mică în sec. VII. Ei au reușit să întemeieze propriul stat, însă ulterior au fost învinși de trupele bizantine și strămutați în Balcani. Aici, în baza contactelor dintre pavlichieni și ultimii gnostici păgîni, a apărut bogomilismul sau erezia bulgărească, care, pe măsura înaintării sale spre vest, s-a soldat cu mișcarea albigenzilor și a catarilor. Primii adepți ai bogomilismului au ieșit din rîndul pavlichienilor care locuiau în împrejurimile orașului Filipopol  (în prezent Plovdiv, Bulgaria).

Atmosfera socială și ideologică alimenta această erezie. Masele căutau sprijin împotriva conducătorilor și a bisericii, o alternativă traiului și dezvoltării sociale, drumului propus de vîrfurile imperiale și bisericești. Masele conduse de urmașii pavlichienilor învinși au găsit acest sprijin în bogomilism.

Dacă în Bizanț lucrurile erau, de bine, de rău, stabile, noul stat bulgar s-a ciocnit de rezistență nu doar în plan social, dar și etnic. „Feudalizarea statului bulgar era însoțită de acutizarea luptei de clasă. La începutul sec. X s-a răspîndit mișcarea eretică antifeudală numită bogomilism. Dogma bogomililor a fost puternic influențată de pavlichieni, ai căror adepți populau Filipopolul și împrejurimile lui. Bogomilii respingeau biserica oficială, demascau ferm lăcomia și lenea clerului. Ei propovăduiau nesupunerea în fața autorităților și boierilor”, relata scriitorul din sec. Х Cozma. El mai scria că aceștia „îi defăimau pe bogați, îl urau pe țar, îi certau pe bătrîni, îi mustrau pe boieri”, îi numeau „scîrboși în fața lui Dumnezeu” pe cei care îi slujeau regelui și îi îndemnau pe cei asupriți să nu muncească pentru stăpînii lor.

În Bulgaria s-a format o dualitate spirituală. Dar în curînd biserica și autoritățile au început ofensiva asupra ereticilor. S-a întîmplat în sec. XIV, pe timpul țarului bulgar Ioan-Alexandru. Toate aceste evenimente nu puteau să nu influențeze Moldova și Valahia, întreaga regiune Carpato - Dunăreană, iar mai tîrziu au cuprins țările europene, au ajuns în Lombardia, Cehia, Dalmația, Provence etc. Apropo, din mărturiile lui Nestor și din „Poveștile anilor trecuți”, în acea perioadă, în Moldova multe acte erau scrise în slavonă, și anume în bulgară, aceasta fiind limba slavilor de pe Dunăre care au locuit cîndva în regiunile sudice ale Moldovei de azi. O regiune – o tradiție. Pe aceste locuri, întotdeauna au trăit mulți slavi. Istoricii susțin că primele cnezate ale vlahilor erau conduse de cnejii slavi. S-a păstrat numele unora dintre ei – Sineslav și Liutovoi. Aceste nume slave sînt citate și de sursele românești.

În timpurile care au precedat epoca lui Ștefan Cel Mare, mulți slavi bulgari aduceau în Moldova ideile bogomililor. Aceste idei invadau conștiința elitelor și a maselor populare, căci multe dintre spusele ereticilor prezentau interes și manifestau un punct de vedere diferit, necunoscut anterior. Putem presupune, așadar, că biserica și conducătorii țării respectau tradițiile bogomililor, pozițiile dualismului total și deci, într-o măsură oarecare, tradițiile lui Zoroastru și Mani. Ne-o mărturisește procesul judiciar asupra Elenei Voloșanca și anturajul ei, acuzată la Moscova de erezie jidovească și bulgărească.

Concepțiile principesei Elena, desigur, reflectau ideile religioase pe care ea le-a însușit în țara natală și la palatul domnesc. Adică, putem vorbi despre existența ideilor bogomile în biserica și elita moldovenească. Ele nu se răspîndeau în totalitate asupra maselor populare largi, însă nobilimea și ierarhiile superioare ale bisericii au dus și păstrat această moștenire veche și doctrinele religioase. Parțial, ele au fost însușite și de unele cercuri ale populației simple, fapt despre care vorbește dualitatea mistică totală, tradițiile păgîne solare, poveștile cu zmei din mitologia moldovenească și folclor.

Se vede că misterioasa și tainica Biserică milingiană, prezentată în 1167 la Catedrala Qatar din Toulouse, era moldovenească. Însă și azi localizarea acestei biserici este o taină istorică. Un șir de apocrife influențate de teoria bogomililor („Viziunea proorocului Isaia”, „Revelația lui Varuh”, „Revelația lui Enoch” etc.), împreună cu alte monumente literare bulgărești, erau cunoscute nu doar în cnezatul Moldovei, dar și în Rusia Kieveană.

Care este esența acestei mișcări

Bogomilismul, devenind o dezvoltare a pavlichienilor învinși, iar din punct de vedere ezoteric – continuator al teoriilor lui Mani și Marchion, a prins rapid rădăcini în Balcani.

Această erezie a fost fondată, consideră istoricii medievali și cronicarii, de preotul Bogomil, care a trăit în sec. X, pe timpul țarului bulgar Petru I. Informația despre el s-a păstrat în sursa datată cu sec. XIII „Sinodiconul Bisericii Ortodoxe Bulgare”. Primele mărturii despre bogomili le aduce prezbiterul Cosma în lucrarea „Polemică împotriva bogomililor”.

Bogomilii și păgînii

În Bulgaria, bogomilii au fost condamnați de Sinodul de la Tîrnovo. Dar forța lor era mare, ei reușiseră să împresoare cu mrejele sale multe regiuni din Europa de Sud-Est. Au ajuns și în Rusia. Încă din timpurile creștinării Rusiei, la Veliki Novgorod s-a produs o confruntare între ”drujina” cnejilor Puteata și Dobrînea, care creștinau Novgorodul prin foc și sabie, și un oarecare mag Bogomil (Bogumil), numit Solovei (privighetoare), pentru capacitățile sale oratorice. Tatișcev aduce această informație, bazîndu-se pe letopisețului lui Iakimov, care nu s-a păstrat. Istoricul rus Caramzin descrie aceste evenimente, ce-i drept, considerîndu-le fanteziste.

Altceva pare straniu – faptul că liderul păgînilor se numea Bogomil, și asta la Novgorod, unde erezia a fost întotdeauna puternică. Posibil că inițial păgînismul Rusiei și bogomilismul cu adevărat au avut multe în comun. E posibil și faptul că aceste credințe activau împreună, căci politica începe cu identificarea dușmanului. Important e că Novgorodul demult cunoștea, probabil, bogomilismul. Iar acesta este un alt nivel de cunoaștere a problemei.

Așa dar, Bogomil și Ugoneai, un funcționar al administrației domnești din Rusia medievală) s-au confruntat cu voievodul Dobrînea, Puteata, preotul Ioakim și posadnikul de Novgorod Stoianovici. Ei au fost urmați de întregul popor din orașul de scaun al Rusiei de Nord.

Confruntarea creștinismului cu păgînismul, în Rusia, are diferite niveluri de înțelegere, aici multe mai rămîn nedescoperite. Posibil, unirea magilor cu bogomilii este manifestarea unei singure tradiții, dar poate a mai multor, dar foarte apropiate. Important e că Novgorodul și Rusia de Nord cunoșteau bogomilismul și dualismul din vechime. Ce să mai vorbim despre sudul Rusiei Kievene, unde situația este și mai apropiată de cea bulgărească. Adesea unii îi confundă pe bogomili cu păgînii, deoarece principalul lucru care îi unea era dualismul și atitudinea dualistă față de realitate în toate formele sale – de la natură la stat și putere, de la om la biserică.

Ba la Novgorod, ba în alte locuri din Rusia puteau fi văzuți acești preoți stranii – adepții unei credințe necunoscute rușilor. Despre ei scria încă N. Karamzin: „În 1071 a apărut la Kiev un mag, care le spunea oamenilor că în curînd Niprul va curge în sus și toate pămînturile se vor strămuta; că Grecia va fi acolo unde e Rusia, iar Rusia – acolo unde e Grecia. Proștii credeau, iar oamenii cu scaun la cap rîdeau de el și-l sfătuiau ca el însuși să se păzească. Acel om, într-adevăr, (scrie Nestor) a dispărut fără veste într-o noapte.”

Mai tîrziu asemenea evenimente au avut loc la Iaroslavl, s-a întîmplat după o foame strașnică pe pămînturile rusești din regiunea Rostov. Au apărut magii și au început să spună lumii lucruri ce prezintă interes și pentru noi, deoarece se aștern perfect în canavaua istorisirii noastre și apropie, în opinia noastră, vederile păgîne de doctrinele bogomililor. Despre aceasta a scris cercetătorul bulgar Dimitr Anghelov. Este complicat să înțelegi unde apare o doctrină și unde se manifestă alta. Este dovada faptului că ideile dualiste ale bogomililor erau foarte apropiate spiritului rus vechi. Posibil, păgînismul vechilor slavi în Rusia, Bulgaria, Tracia și Principatele Dunărene se baza pe un dualism total.

La Kiev, căpetenia de oaste Ian Vîșatici a capturat doi magi, care chemau rușii la nesupunere, și i-a interogat. A aflat că ei văd la baza lumii doi zei. Unul – bun, altul – rău. Serghei Soloviov scria că magii i-au spus clar lui Ian că acesta îi va ucide, dar va avea parte de mult rău și au cerut o întrevedere cu cneazul, dar Ian i-a refuzat. Este interesant faptul că ei cunoșteau viitorul și își știau soarta, însă au mers spre eșafod în conformitate cu idealurile și credința, a cărei esență, desigur, a fost în mare măsură distorsionată de cronicari. Dar s-a păstrat principalul – dualitatea.

Letopisețul de Radziwill ne oferă o ilustrație a rolului pe care îl aveau ei: merge cneazul, episcopul cu crucea și adepții lor. În dreapta se află magul și oamenii lui, numărul părților este egal. Magul este îmbrăcat în haine albe cu o mulțime de nasturi, pe față nu are barbă. Imaginile sînt foarte importante.  

În 1024, magii dualiști au organizat o mare răscoală la Suzdal. Apoi revoluția s-a extins în regiunea Volga Superioară. În 1071, și la Kiev a apărut un proroc păgîn, cronografii nu ne-au lăsat numele lui. Magul a apărut și la Novgorod în 1063. Primul letopiseț din Novgorod informează despre arderea pe rug la Iaroslav, în vara lui 6735 (1227) a patru magi. În acest context Boris Rîbakov scria: „Autodafeurile publice a patru magi-vrăjitori în centrul orașului demonstrează însemnătatea pe care o aveau magii.”

Asemenea fapte au fost multe. Ele ne fac să privim cu alți ochi geneza păgînismului și a dualismului în Rusia. Ce este asta dacă nu vestitorul viitoarei lupte din Dalmația și Bosnia, Provence și Lombardia, cunoscute ca confruntarea dintre Graal și Cruce?

Lupta ortodoxiei cu ereziarhii

Așadar, din cele expuse mai sus vedem că Rusia, ca și Balcanii și multe țări ale Europei de Est, a fost parte a intereselor bogomililor și a reprezentanților altor credințe dualiste. Astfel, în Tracia, în sec. Х-ХI activa secta ereziei euharistice. Erezia bogomililor era respinsă în mod special la Constantinopol. În acele timpuri, susține „Istoria Bulgariei”, „…poziția bogomililor avea o orientare antibizantină directă. Conform predicilor bogomililor, făuritorul lumii răului – satana – și-a ales Constantinopolul ca rezidență. Fiica lui Alexei I Comnin Anna scria despre ereticii din regiunea Filipopol că ei (maniheii, pavlichienii, bogomilii) nu diferă în detaliile teoriilor lor, toată lumea este de acord cu răscoalele.”

Se dădea o luptă aprigă, înverșunată între ortodoxie și ereziarhi. Deocamdată, toate erau concentrate aici, în Balcani și în Estul Europei. Lupta avea succese variabile. Astfel, cu predicile lor, bogomilii acaparează pentru un timp păturile largi ale populației, însă și la ei exista schismă și două doctrine. Unii considerau că într-un final va birui răul, alții – că binele. Poziția celei de-a doua ramuri oferea perspective neofiților, era mai acceptabilă pentru masele largi. Bogomilismul adaptat la condiții devine mai conform și mai acceptabil pentru omul simplu. Biserica Ortodoxă forfotește și se clatină. Aceasta erodează imperiul.

În replică, împărații și biserica lor încep să acumuleze informații despre această tradiție. Astfel, Alexei I Comnin l-a chemat la palatul său pe cel mai cunoscut preot bogomil, Vasile. Conform scrierilor principesei Anna, Vasile Bogomil era conducătorul bogomililor. La vremea acestor evenimente el era foarte bătrîn. S-a întîmplat în anul 1111. Pe parcursul unei discuții îndelungate, acest preot bogomil l-a inițiat pe împărat în multe taine și tradiții ale teoriei lor. El a fost indus în eroare de faptul că împăratul s-ar fi interesat de această religie. Însă, dezvăluind tainele teoriei, el nu știa că în camera de alături, ascunși, stau scribi și preoți, secretari și paznici, care înscriau fiece cuvînt al lui Vasile. Era acolo și patriarhul Nicolai cu alaiul său. Într-un final, totul a fost descoperit și lui i-au fost înaintate acuzații grave. A fost arestată multă lume. Bătrînul Vasile Bogomilul avea 12 însoțitori, numiți apostoli. Apoi basileul Alexei a ordonat executarea răsculaților prin punerea unei cruci între două ruguri: cel care, trecînd pe alături, își făcea semnul crucii, era grațiat și eliberat, care nu – condamnat la ani grei. Ars a fost doar ereziarhul Vasile.

În așa fel, cu hîtrie și inteligență, împăratul și patriarhul au aflat tainele rețelei bogomililor în imperiu. Alexei I s-a năpustit asupra bogomililor cu represiuni cumplite. Dar mișcarea bogomililor nu a murit, ea s-a intensificat în Bulgaria și Balcani. În unele perioade aceasta avea aspectul unei doctrine de eliberare națională, unind dualismul gnostic, neacceptarea învățăturilor veterotestamentare, ale bisericii cu patriotismul Bulgariei Medievale.

Tainica tradiție eretică medievală

Să concluzionăm. Confruntarea dintre creaționiști și gnostici, religiile magilor și cele ale adepților satanei străbate întreaga istorie. Inițial, urmașii predicii antiveterotestamentare a lui Hristos au rămas în cadrul bisericii, dar treptat pleacă în opoziție totală față de ea. În paralel, există numeroase alte mișcări total dualiste în lumea întreagă.

Avem multe motive să presupunem o astfel de poziție a păgînilor europeni. Aceeași situație o vedem în Rusia și în Balcani. Este, probabil, influența mazdaismului și zoroastrismului antic. Anume prin bogomili această tradiție a ajuns la catari și albigenzi. Catarii nu doar că au însușit cunoștințele dualiste, ei și-au format propria mișcare completă. Această mișcare a trezit proteste la Roma. Pontiful roman a cerut distrugerea cu orice preț a catarilor, însă aceștia au supraviețuit și ulterior au influențat Renașterea și cultura Europei. Principalul e că ei au influențat ideile și ritualurile Ordinului Templierilor, unicul care nu a participat la cruciada împotriva catarilor și ulterior a fost el însuși învinuit de erezie bulgară de către regele Franței Filip cel Frumos.  

Așa s-a creat tainica tradiție eretică medievală. Eretică, desigur, pentru biserica tradiționalistă a Europei, nu și pentru multe alte neamuri. Ea a creato dedicație ancestrală personală, pe care au păstrat-o multe familii aristocrate din Europa. Aceasta era transmisă din tată în fiu și era purtătoare a unor cunoștințe ezoterice profunde. Unite cu tradiția lui Graal, despre care vom vorbi ulterior, aceste mișcări au creat teren pentru templierii europeni, rozacrucianism și masonerie. Dar aceasta este tema unei viitoare cercetări istorice.

 

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load