Ar trebui oare Moldova să se teamă de federalizare?

Ar trebui oare Moldova să se teamă de federalizare?

Printre „condițiile inacceptabile", din cauza cărora, potrivit liderilor Partidului Democrat din Moldova, nu s-a ajuns la un acord cu socialiștii, principalul punct ţine de federalizarea Moldovei. Această poziție a fost principalul argument de acuzație, care a răsunat în timpul mitingului de duminica trecută al PDM.


Federalizarea, potrivit democraților, ar fi o trădare a intereselor țării. Ca dovadă, ei au făcut public un document a cărui autenticitate este respinsă de socialiști, în care unul dintre punctele unui posibil acord între PSRM și PDM este formulat în felul următor: „Părțile vor lua măsuri exhaustive pentru soluționarea politică a conflictului transnistrean și reintegrarea pașnică în Republica Moldova, prin acordarea Transnistriei a unui statut special, care prevede împuterniciri legislative și executive extinse pentru autoritățile din Transnistria în sfera politică, economică și socio-culturală, în caz de necesitate – cu introducerea unei structuri federale a Republicii Moldova".


La rîndul său, reprezentantul special al președintelui Rusiei, Dmitri Kozak, susține că reprezentanții Partidului Democrat din Moldova au venit cu propunerea „despre o schimbare radicală a politicii externe a Republicii Moldova cu o reorientare către Rusia și soluționarea conflictului transnistrean pe baza federalizării Moldovei".


Igor Dodon neagă că a discutat proiectul de federalizare cu liderii PDM. În plus, vorbind pe 11 iunie la unul din posturile de televiziune, șeful statului a spus că în momentul de față federalizarea Moldovei este imposibilă.


Deși citatul de mai sus se referă la structura federală a Republicii Moldova nu ca la o condiție obligatorie, ci doar ca una posibilă („în caz de necesitate”), această întrebare a devenit acum un subiect foarte dureros. Potrivit unora, federalizarea țării este „singura șansă pentru supraviețuirea statalității moldovenești" și pentru a atinge acest „obiectiv strategic" va fi nevoie de „căţărat pe scara tactică mult timp”. Potrivit altora, federalizarea este o cedare a intereselor naționale ale Republicii Moldova în favoarea Rusiei, o „transnistrizare" a țării și dispariția ei de pe harta politică a lumii.


Problema privind o posibilă structură federală a Republicii Moldova se discuta încă din anul 2003, iar autorul acestui plan este numit politicianul rus Dmitri Kozak. Documentul „Cu privire la principiile de bază ale structurii statale a statului unificat", pe care el l-a propus atunci, a intrat în cea mai recentă istorie a Moldovei ca "memorandumul Kozak".


Conform acestui plan, Republica Moldova trebuia să devină o federaţie asimetrică incluzînd trei subiecte – Moldova, Transnistria și Găgăuzia. Autonomiile transnistreană și cea găgăuză urmau să aibă putere de veto în cazul adoptării de proiecte de lege nedorite pentru ele. În același timp, unul dintre punctele documentului – privitor la dreptul Rusiei de a disloca trupe militare pe teritoriul său timp de 20 de ani – a provocat riposte atît din partea Vestului, cît și din partea conducerii Moldovei de atunci. „Planul Kozak” a eșuat.


Apoi, ştafeta a fost preluată de președintele Moldovei, Igor Dodon, care s-a declarat în repetate rînduri drept adept al federalizării țării. El a declarat acest lucru imediat după investire în funcția de șef de stat. Apoi, într-un alt interviu, el a spus că dacă există voință politică, problema transnistreană poate fi rezolvată pînă în 2020. Încă în anul 2013, el a prezentat un plan de federalizare a Republicii Moldova. „Scenariul creării Federației Moldovenești va permite păstrarea teritoriilor noastre din perioada RSSM, fiind singura abordare cu adevărat realizabilă. Principalii noștri parteneri străini (Bruxelles, Berlin, Moscova, Washington) au dar de înţeles de mai multe ori că ideea federalizării Republicii Moldova va fi susținută de acestea. În acest sens, există un anumit consens internațional pe care îl putem folosi pentru a ne atinge scopul comun”, a spus el atunci.


Proiectul prezentat de acesta prevedea crearea a trei subiecte ale federației – teritoriul principal al țării, „RMN” și Autonomia Găgăuză fără a reglementa problema posibilității retragerii subiecților federației din componența sa. În plus, documentul presupunea consolidarea statutului neutru al statului federal demilitarizat, crearea unui parlament bicameral, stabilirea statutului limbii moldovenești ca limbă de stat și al limbii ruseşti ca limbă de comunicare interetnică, efectuarea lucrărilor de secretariat în limbile moldovenească și rusă etc.


În ultimii ani, în cercurile reprezentanților mai multor partide radicale, chiar cuvîntul „federalizare" a devenit a fi un cuvînt de ocară. Deși în realitate o astfel de structură de stat există în multe țări ale lumii – de la Federația Rusă la Republica Federală Germania. Federație este chiar fortăreaţa democrației mondiale, Statele Unite ale Americii. Și nici una, nici cealaltă, nici multe alte țări, deocamdată, nu au de gînd să dispară de pe harta lumii. Nu mai puțin puternice sînt țările care nu sînt chiar federații, ci confederații, adică uniuni de state suverane unite prin obiective și acțiuni comune. Printre acestea vom numi Marea Britanie și Elveția.


Acestea fiind spuse, cam de ce oare ar trebui să ne temem de acest subiect aici, în Moldova? Poate pentru că, în cazul unei soluţionări reuşite a problemei transnistrene (inclusiv prin federalizare), subiectul privind absorbirea țării noastre de către România va fi eliminat o dată şi pentru totdeauna?


În orice caz, propunerile privind structura federală a RM pot fi discutate, selectînd acele opțiuni care ar putea să se potrivească cel mai bine cu realitățile noastre politice interne. În cele din urmă, acest subiect ar putea fi propus pentru un referendum național ca unul dintre cele mai importante pentru republică.


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load