„Din decembrie încoace,/ Lumea nu mai are pace./ Globul e cutremurat,/ De năpastă-i afectat. /Mii de vieți a spulberat,/ Suferință și durere,/ Lacrimi și fără putere./ Cerul pare cenușiu,/ Viața este un pustiu./ Frica te macină-n os,/ Doar cu gîndul la Hristos”.
Sînt versurile scrise de asistenta medicală Viorica Purice, care s-a molipsit de la o pacientă ce nu a anunțat că soțul său revenise dintr-o excursie de la o mănăstire din Ucraina. Femeia a fost nevoită să se interneze pentru tratament, iar acesta avea să urmeze tocmai 26 de zile. Mai mult, și fiica de 16 ani a asistentei medicale s-a îmbolnăvit și a fost internată în spital, însă nu a putut să fie alături de mama sa, fiind tratată în altă instituție medicală.
Povestea Vioricăi Purice pare desprinsă dintr-un film. Asistenta medicală nu s-ar fi gîndit niciodată că poate lua acest virus, mai ales că instituția în cadrul căreia activează nu făcea parte din prima linie în tratarea pacienților diagnosticați cu Covid-19. În plus, atunci era abia început de pandemie, nu se cunoșteau prea multe nici despre virus, nici despre cît este de contagios acesta, transmite unimedia.info.
Asistenta s-a infectat de la o pacientă care a ascuns faptul că soțul ei revenise din Ucraina. Peste cîteva zile, ultima era să fie diagnosticată cu Covid-19, împreună cu bebelușul său de doar 3 luni, relatează sănătate.info.
După ce prietena Vioricăi Purice, care lucra și ea asistentă în același spital a fost testată și ea pozitiv la noul tip de coronavirus, era deja clar că nu este singura infectată. O secție întreagă a instituției medicale, cu tot cu personal, a fost plasată în carantină pentru două săptămîni.
Asistenta medicală locuia împreună cu fiica, iar cînd a simțit primele simptome, le-a simțit și fiica sa. Au chemat ambulanța, iar testele la ambele s-au dovedit a fi pozitive. A urmat aproape o lună de tratament, mama într-un spital și fiica în altul.
Coșmarul prin care a trecut a făcut-o pe Viorica Purice să-și aștearnă gîndurile pe hîrtie, sub formă de versuri:
„Vis si realitate
Din decembrie încoace, Lumea nu mai are pace. Globul e cutremurat, De năpastă-i afectat. Mii de vieți a spulberat, Suferință și durere, Lacrimi și fără putere. Cerul pare cenușiu, Viața este un pustiu. Frica te macină-n os, Doar cu gîndul la Hristos. ... Zilele acestea l-am visat pe tata. Întrebam tot satul: cum pot să-l găsesc? De departe îl zărisem, stînd pe-un scăunel, Cu privirea trista eu priveam la el. Cînd el m-a văzut, îndată s-a speriat, Brusc s-a ridicat și m-a alungat. Scumpa tatei fiică, Du-te de aici! E devreme încă că sa vii aici. Înainte-i viața, ai copii sa crești, Și putere multă ca să mai muncești! Dumnezeu ți-a dat suflet bun, curat, Bunătate multă și un chip luminat. Să faci lucruri bune, să tratezi copii, Să-i vezi sănătoși, veseli și zglobii. Binecuvîntată ești de Dumnezeu, Uite ce îți dau! Asta-i de la el . Mi-a întins o carte, și mi-a zis așa: Citeste-o și roagă-te, roagă-te întruna! Tata și cu mama de sus te vor veghea, Zi și noapte - întruna că sa poți lupta
Mă trezesc din vis, aud că mă cheamă, Ochii îi deschid, îi vad lîngă pat. Îngeri nu de sus, dar cei înarmați. Nu aveau aripi ca acei din cer, Ochelari și mască, haine de oțel, Că să nu-i doboare virusul pe ei.
I-am privit cu jale printre ochelari, Ochii blînzi și calzi în lacrimi luceau. Asistente, medici și infermiere, Surmenați de muncă și fără putere Sunt supuși la stres și la infectare. Doamne, fă minuni, apară-i de boală!
Vă imaginați, ce ne-am face oare!? Dacă toată armata lasă haina pură Și vor sta acasă cum o faceți voi!? Ce vor face alții care cad ca noi!?
Dragii mei amici, voi sînteți aici La fel ca niște sfinți. Cu credință pură și gînduri lucide, Vom învinge lupta cu această urgie. Datorită vouă orice gest contează, Doar prin rugăciuni noi vom face față. Verdict de sus, de la Dumnezeu, Hai să fim mai buni, să uitam de rău. Astăzi eu-s aici, mîine, tu poți fi. Doar să ne unim, ca să biruim!”
„Mamele nu au frică de moarte, cea mai mare frică a lor este că-și vor lăsa copiii în această lume și nimeni nu-i va iubi ca ele”, a scris Viorica Purice, pe pagina sa de Facebook.
Fiica sa, de doar 16 ani, ne-a povestit prin ce a trecut ea din momentul în care a aflat că mama sa ar putea fi infectată, apoi ulterior, cînd au primit rezultatele testelor. Timp de 3 săptămîni, noua casă a fetei a devenit Spitalul de Boli Contagioase pentru copii, unde a trecut și prin secția de reanimare, iar tratamentul bazat pe perfuzii și pastile i-au asigurat vindecarea.
„Pentru mine acest virus era la început o glumă chiar și cînd eram în ambulanță îi ziceam mamei “hai că ne așteaptă limuzina”, iar toată aceasta perioadă care a urmat după a fost grea, am plătit cu lacrimi și suferință fiecare glumă pe care am făcut-o referitor la acest subiect. Acum după toată experiența prin care am trecut, îndemn oamenii să se respecte pe ei în primul rînd și pe cei din jurul lor. Iresponsabilitatea unui om costă viața altor oameni”, a conchis tînăra.
Atît ea cît și mama ei sînt printre persoanele care s-au tratat de Covid-19 în Moldova.
Adăuga comentariu