75 de ani de la atacul aviației japoneze de la Pearl Harbor (FOTO)

Foto: delfi.lv

În urmă cu 75 de ani, la 7 decembrie 1941, în plină desfășurare al celui de-al Doilea Război Mondial, avea loc unul dintre cele mai teribile momente din istoria Statelor Unite ale Americii, cînd flota aeriană a Japoniei condusă de viceamiralul Chuichi Nagumo, a atacat baza militară navală americană din portul Pearl Harbor, aflat pe insula Oahu din Hawaii.

În dimineața zilei de 7 decembrie 1941, la ora 7 și 55 minute, ora locală, primul avion de bombardament a ajuns la Pearl Harbor, fiind urmat de avioane încărcate cu torpile, bombardiere și avioane de luptă, care au atacat în valuri succesive.

La ora 8 și 45 minute, al doilea val de avioane au atacat cu bombe și torpile crucișătoarele, terenurile pentru aviație și rezervoarele petroliere ale bazei militare. În timp de o oră și jumătate, forțele japoneze au distrus opt crucișătoare mari, între care "Arizona", "California" și "Virginia de Vest" au fost scufundate, iar "Oklahoma" răsturnat; au fost distruse peste 180 de avioane și nenumărate alte nave avariate. Pe lîngă toate aceste distrugeri, 2.300 de oameni care făceau parte din personalul militar al bazei au fost uciși, între care 68 de civili, iar 1.178 de persoane au fost rănite, potrivit site-ului www.encyclopedia.com.

În anii care au precedat acest eveniment, relațiile dintre SUA și Japonia se degradaseră considerabil. Pînă la sfîrșitul lui 1941, relațiile comerciale și financiare existente între cele două state au fost rupte în totalitate.

Totodată, pentru a menține neutralitatea, președintele Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt (1933-1945), promovase o serie de măsuri pentru livrarea de furnituri militare statelor care se opuneau Axei (Germania și Italia).

Pe de altă parte, clasa politică americană era îngrijorată nu numai de succesele militare germane din Europa, dar și de politica promovată de Japonia în Asia de Sud-Est. Japonia era implicată din vara anului 1937 într-un conflict în China, iar politica intransigentă a președintelui american față de politica expansionistă niponă în această regiune a condus la reacția militarilor niponi, care au demarat planuri pentru atacarea Statelor Unite.

Flota japoneză dislocată la 26 noiembrie 1941, la 440 km nord de Hawaii pentru a susține acest atac, s-a constituit într-o desfășurare impresionantă de forțe, fiind lansate aproximativ 360 de avioane. Atacul a constituit transpunerea pentru prima dată în istoria conceptelor militare a ceea ce ulterior avea să devină cunoscut drept lovitura de preemțiune (''preemtive strike''), iar arhitectul acestui atac a fost amiralul japonez Isoroku Yamamoto, potrivit site-ului amintit.

Strategia de atac a amiralului Yamamoto conținea și un al treilea atac asupra depozitelor de petrol aflate în zonă. Ofițerii japonezi aflați în subordinea viceamiralului Nagumo i-au indicat acestuia să comande cel de-al treilea val de atac, însă acesta s-a temut de un contraatac și a dat ordin de retragere.

Președintele american Franklin D. Roosevelt a numit această zi ''ziua ce va rămîne a infamiei'', societatea americană s-a unit, iar toți cei care susțineau neutralitatea au fost reduși la tăcere.

În aceeași zi, a fost convocat într-o sesiune extraordinară Congresul american, care a votat cu majoritate de voturi declarația de război împotriva Japoniei. În replică, la 11 decembrie 1941 Germania și Italia au declarat război SUA.

În scurt timp, armata japoneză a ocupat o mare parte a Asiei de Sud-Est, inclusiv zone strategice precum Singapore, Hong Kong sau Indiile Olandeze. Ofensiva japoneză a fost oprită în Insulele Solomon, la Guadalcanal, militarii americani, aflați sub comanda generalului Douglas MacArthur, luptînd cu succes din mai 1942 pînă în februarie 1943 pentru cucerirea acestui punct strategic.