X 
Jocurile Olimpice stiri: 120
Transnistria stiri: 1410

Catastrofă ecologică: de ce bem apă din sistemul de canalizare (FOTO, VIDEO)

2 oct. 2015,, 13:25   Societate
27715 7
Экологическая катастрофа: почему мы пьём воду из канализации? (ВИДЕО)
Foto: noi.md
Anghelina Taran

La Strășeni are loc, fără exagerare, o adevărată catastrofă ecologică – apele reziduale ale orașului, cu o populație de 20 de mii de locuitori, sînt deversate în mediu, nu departe de rîul Bîc, afluentul Nistrului, din care noi bem apă. Reporterii de la NOI.md au mers la fața locului pentru a se convinge cu propriii ochi de acest lucru. Tot ce am descoperit a fost înregistrat în materialul video. Mai mult, noi am depistat că mijloacele din Fondul ecologic național alocate pentru proiectele de aprovizionare cu apă și canalizare pur și simplu se fură.

În jur e rahat

Casele de locuit din Strășeni, în general, nu sînt conectate la sistemul de canalizare din oraș. Acestea sînt deservite de mașinile întreprinderii „Apă-Canal Strășeni”. Reziduurile colectate din gospodării sînt deversate în fîntînile colectorului orășenesc, amplasate lîngă traseul Chișinău-Ungheni.

Potrivit unui locuitor, anterior, șoferii, făcînd economie de benzină sau din lene, aruncau toată murdăria chiar lîngă traseu, în canalul de lîngă drum. Această rampă cu intrarea în colector este înconjurată de un canal de scurgere. În timpul ploilor, el se umple, îneacă fîntînile, iar apele din canalizare curg pe rampă, apoi de-a lungul casei unui angajat feroviar. De cealaltă parte a traseului se află blocuri de locuit cu multe etaje, ai căror locatari la fel „savurează” priveliștea și mirosul apelor de canalizare. Însă toate acestea sînt floare la ureche în comparație cu ceea ce se întîmplă la colectorul orășenesc.

Precum ne-a relatat inginerul-șef al întreprinderii locale Apă-canal, Gheorghe Grosu, în Strășeni nu au existat niciodată stații de epurare. „Apele de canalizare sînt pompate în Vatra, iar acolo, cu ajutorul stației de pompare – la stațiile de epurare din Chișinău, afirmă inginerul. În poluarea rîului Bîc nu trebuie învinuit doar orașul Strășeni, mai este și orașul Călărași, prin care curge acest rîu. Și din partea noastră, desigur, se mai întîmplă scurgeri. Însă reziduurile nu pot ajunge în Bîc, deoarece între locul deversării și rîu este o zonă de stuf de aproximativ 400 de ha, iar apele reziduale nu reușesc să ajungă pînă la ea. În timpul apropiat, din Germania va veni un investitor care va finanța construcția stației de epurare și a colectorului lîngă satul Roșcani (neajungînd pînă la lacul Ghidighici).

Desigur, jurnaliștilor de la Chișinău li se poate relata orice. Însă de cînd a apărut Internetul, multe informații dubioase pot fi verificate mai simplu. Spre exemplu, pe site-ul Primăriei orașului Strășeni a fost publicat un document intitulat „Analiza diagnostică a ÎM „Apă-Canal Strășeni”, efectuat de SRL „ProConsulting” în 2014.
Experții au făcut concluzia: „Din cauza distrugerii colectorului, care leagă principala stație de pompare a or. Strășeni cu sistemul de canalizare a or. Vatra, transportarea apelor reziduale a devenit imposibilă. Apele reziduale se acumulează la stația centrală de pompare, iar apoi se deversează direct în mlaștina rîului Bîc”.
*Să nu credem ochilor, dar viceprimarului?

Noi am găsit această stație de pompare, pînă la care e destul de greu de ajuns, deoarece ea se află dincolo de căile ferate, lîngă stufăriș. Lîngă clădirea stației se întinde „lacul” puturos din murdărie, în care se tot acumulează apele din canalizare (în materialul video acest lucru se vede foarte bine). Din acest colector, toată murdăria se scurge printr-un canal care trece pe lîngă căile ferate de acces abandonate și se pierde undeva în stufăriș, după care curge rîul Bîc.

Am venit la Primărie pentru explicații. Primarul Valentina Casian a fost extrem de ocupată și la prima noastră sosire, și la a doua. Oferindu-ne cartea de vizită, ea, timp de cîteva zile, nu a răspuns la telefon. Doar o dată am reușit să răzbatem la dna Casian, însă, auzind cuvîntul „jurnalist”, ea a închis. Se pare că ea are ce ascunde, dacă evită să dea răspunsuri la niște întrebări simple.

„Toate apele reziduale, în prezent, se scurs într-un bazin special din beton, care se consideră de rezervă. El este utilizat cînd iese din funcțiune stația de pompare ce pompează apele din canalizare, a relatat viceprimarul Nicolae Iovu. Toate apele reziduale se acumulează în acest lac de rezervă și, în măsura posibilităților, se scurg în zona de stuf. Acolo e mlaștină. Rîul Bîc se află la o distanță de 830 de metri de stația de pompare – e o distanță foarte mare. Astfel, apele reziduale nu se scurg în rîul Bîc și în lacul Ghidighici”.

La obiecția mea că acolo nu este nici un bazin betonat, iar apele din canalizare se scurg direct în pămînt și ajung în apele freatice, domnul Iovu a răspuns: „Ceea ce ați văzut s-a scurs după ploaie, iar mirosul s-a acumulat zeci de ani, aceasta nu e canalizație”.

„Toate acestea sînt provizorii, deoarece Consiliul Raional a alocat un teren lîngă s. Roșcani pentru construcția stației de epurare. Deja au fost efectuate lucrările pentru studiul de fezabilitate a construcției stației de pompare și în baza acestuia este elaborat proiectul tehnic. Acest proiect va fi finanțat din contul mijloacelor guvernului Germaniei.

În timpul apropiat va sosi o delegație de specialiști pentru examinarea acestuia”, a comunicat viceprimarul.
Potrivit viceprimarului, „bazinul” trebuie betonat. Însă, deoarece noi nu am găsit urme de beton în iazul puturos, putem spune că mijloacele destinate pentru aceste scopuri au fost cheltuite pentru altceva (e foarte probabil că acestea au fost însușite pe timpul autorităților precedente).

Vizita la ecologiști

Potrivit unuia dintre specialiștii inspectoratului ecologic local, din Fondul ecologic național au fost alocate sume enorme pentru reparația stației de pompare pentru apele din canalizare, însă efectul este egal cu zero. Apropo, despre ce bani este vorba putem deduce din faptul că în lista proiectelor finanțate din mijloacele Fondului în 2014 face parte „construcția segmentului de apeduct în or. Strășeni și s. Făgureni, reconstrucția și mutarea sectorului de analizare în or. Strășeni (etapa a treia) – 2 046 766 lei. Beneficiar – primăria”.

Sursa noastră, care a solicitat anonimatul, ne-a comunicat următoarele: „La această stație trebuiau reparate două pompe, însă a fost instalată doar una (în 2014). După reconstrucție, obiectul trebuia dat în exploatare, însă de la agenţia ecologică teritorială nimeni nu a primit actul de dare-primire, în pofida presiunilor din partea Ministerului Mediului. Însă proiectul a fost încheiat. Cine l-a semnat?

În prezent, apele din canalizație se scurg în rîul Bîc. Noi am invitat angajații laboratorului, am luat probe și în baza lor ne-am adresat în instanță împotriva „Apă-Canal Strășeni” și primărie. Prima instanță le-a dat cîștig de cauză, însă noi am contestat decizia la Curtea de Apel și am cîștigat cauza. Era vorba de compensarea prejudiciului în valoare de 800 de mii de lei. Un an și jumătate noi am lucrat în iad, sub presiune permanentă”.

Potrivit ecologistului, proiectele de aprovizionare cu apă și canalizare, implementate în localitățile din raionul Strășeni, de asemenea, au fost realizate cu încălcări. „Noi verificăm îndeplinirea acestor proiecte și depistăm neajunsuri, unde este vorba nu de zeci, ci de sute de mii de lei din mijloacele Fondului ecologic. Aceste mijloace se fură. Însă totul se ascunde, se rescrie, la un semnal de „sus”, spune interlocutorul.
*Unde-s banii?

Conform datelor noastre, în privința stației de epurare din Strășeni, în diferite perioade au existat cîteva proiecte ale studiului de fezabilitate – francez, rus, ucrainean, ceh, acum – german. Iar rezultate nu se văd. Dar ce să vorbim de Strășeni, dacă un asemenea oraș mare ca Soroca își varsă canalizarea în Nistru, la fel și Otacii.

Însă chiar și în localitățile unde există stații de epurare, problema rămîne. Pe site-ul Inspectoratului Ecologic putem găsi informația că din 199 de stații de epurare, doar 6 funcționează în corespundere cu cerințele UE. În acest caz, unde se duc banii alocați pentru construcția și modernizarea lor?

Iată doar un exemplu al gestiunii ineficiente – o companie de proiectare a elaborat proiectul stației de epurare din s. Vălcineț, raionul Strășeni. Costul echipamentului pentru aceasta este de 43 de mii de euro. Însă primarul local l-a respins și a elaborat alt proiect, instalînd utilaje ce costă 161 de mii de euro, fapt ce denotă existența „otkat”-urilor.

O situație similară se creează și în alte localități, spre exemplu, la Vorniceni, Giurgiulești sau Drochia, unde este înlocuit echipamentul (fără coordonarea cu autorii proiectelor) cu altul, primitiv, dar care costă bani „nebuni”. În rezultat, este instalat un echipament necalitativ. Cu doi ani în urmă, la Călărași au fost instalate stații de epurare, însă astăzi aceste echipamente nu corespund normativelor. La Budești, după instalarea noii stații de epurare, mirosul de canalizare nu a dispărut.

La Costești, o companie a propus un echipament de 178 de mii de euro, inclusiv TVA: iar autoritățile locale au selectat echipamentul de 438 de mii de euro fără TVA. Totodată, în primul caz și indicatorii de curățare erau de cîteva ori mai înalți, și energie electrică consuma cu 70% mai puțin. Stranie alegere, nu-i așa? Potrivit datelor noastre, „otkat”-urile în cadrul acestor proiecte constituie cîte 100-200 de mii de euro.

Banii – sub picioare

Dar nici fabricile de vinuri nu au stații de epurare. Astfel, vinăria din s. Chirsova, care a lansat producția alcoolică, aruncă în rîul Ialpug reziduuri industriale, care apoi ajung în lacul Ialpug. Acesteia i s-a dat o vacanță de doi ani pentru a instala stațiile de epurare. Proiectul tehnic a fost elaborat, dar nu a fost implementat pînă în prezent, iar fabrica, timp de doi ani, în fiecare zi aruncă în mediu cîte 20 de metri cubi de borhot, iar noaptea varsă un lichid negru în rîul Ialpug. Interesant, de ce ecologiștii au permis o asemenea vacanță?

Mulți clienți solicită elaborarea proiectelor pentru stațiile de epurare, dar mai ieftin. Însă economiile pot fi făcute în altă parte – utilizînd pentru necesități tehnice apa din stațiile de epurare, dar nu pe cea potabilă. De asemenea, ea este bună pentru irigare, ceea ce este foarte actual în condițiile secetei. Însă în acest caz nu vor avea ce fura.

Ce vom lăsa după noi?

Se creează impresia că mulți oameni care au legătură cu reziduurile trăiesc în Moldova temporar și nu privesc țara noastră ca pe un mediu de viață pentru copiii și nepoții lor. Din cauza acestei atitudini, sînt murdărite apele freatice, iar drept consecință – apele din 86% din fîntînile țării nu corespund cerințelor sanitare. Acest fapt are un impact negativ asupra sănătății populației, a întregului popor al acestei țări.

Totodată, în ultimul timp, au apărut multe plîngeri că în diferite localități au început să se ridice nivelul apelor freatice, deoarece au fost instalate apeducte, iar canalizație nu există. Conform legislației, dacă se construiește un apeduct, atunci trebuie să existe și o canalizare cu epurarea calitativă a reziduurilor. De ce însă acest lucru nu se respectă?

Or, principala cauză nu este lipsa banilor. Dacă pot fi selectate o grămadă de proiecte, pentru a căror elaborare se cheltuiesc bani enormi, poate fi instalat echipament necalitativ la prețui majorate, înseamnă că bani ajung cu vîrf și îndesat, însă situația nu se îmbunătățește. În ce se vor transforma rîurile noastre peste cîțiva ani? În ape de canalizare? Astăzi, ele încă sînt diluate cu apă curată. Dar noi bem apă din această canalizare.



0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce va duce decizia de a fuziona fizica, chimia și biologia într-o singură materie școlară?