Gazoductul Iaşi-Ungheni: termene şi costuri neclare

Foto: trm.md

Guvernele de la Chişinău şi Bucureşti riscă să piardă bani europeni, deoarece lucrările de construcţie a gazoductului Iaşi-Ungheni ar putea să nu fie finalizate în termenele stabilite iniţial. Executivul României a emis o ordonanţă de urgenţă, care prevede finalizarea în termenul prevăzut, pînă la sfîrşitul anului 2013, a proiectului, inclusiv segmentul de subtraversare a rîului Prut. Oficialii de la Chişinău susţin, însă, că data limită pentru încheierea lucrărilor este 31 martie 2014.

Un drum proaspăt pietruit şi două construcţii metalice din localitatea Semeni, raionul Ungheni, sînt semne că aici este kilometrul zero al gazoductului Iaşi-Ungheni. Pentru urgentarea proiectului, oamenii din Semeni au fost expropriaţi încă de anul trecut.

Nouă familii din Semeni şi-au cedat statului terenurile. Cei expropriaţi spun că banii le-au fost daţi, dar încă nu au contractele de vînzare-cumpărare pentru aceste terenuri. „Nu avem niciun document la mînă”, spune Iurie Ciobanu, locuitor expropriat pentru construcţia gazoductului. Vladimir Ţurcanu, inginerul cadastral din localitate, susţine, însă, că aceste contracte se află la primărie.

La rîndul său, Nina Bereghici, secretarul consiliului local din Zagarancea (comuna de care aparţine Semeni), spune că aceste contracte de vînzare sînt ţinute în primărie doar pentru înregistrări cadastrale: „Noi le-am luat de la Ministerul Economiei (n.r.- autoritatea statului care a făcut exproprierile) pentru a opera modificările necesare ca oamenii să nu mai plătească impozitele funciare”.

Iurie Ciobanu revine şi ne spune că nu crede că vom avea prea curînd gaze româneşti: “Nu cred că vom avea gaz prin ţeava asta. S-au promis locuri de muncă, dar toţi tac... Eu aş merge paznic acolo, fiindcă sînt la pensie şi unde în altă parte mai pot cîştiga un ban în sat?”.

„Nu înţeleg de ce la noi se vorbeşte una, dar se face cu totul altceva”, se întreabă la trei luni de la lansarea lucrărilor la Ungheni Grigore Sănduleac, un alt locuitor din Semeni, expropriat de autorităţile moldovene. El este nemulţumit că terenul a rămas nelucrat de cînd l-a cedat statului: „Nouă ne-au luat pămîntul în 2012. Dacă ştiam că lucrările întîrzie, semănam şi anul acesta ceva”.

În schimb, Constatin Fuior, şeful Secţiei construcţii, gospodărie şi drumuri din raionul Ungheni susţine că, în prezent, muncitorii lucrează la sudarea pe părţi a conductei, iar persoanele care muncesc acolo au fost selectate de firmele cîştigătoare.

Proiect strategic cofinanţat de UE

Conducta de gaze este un proiect important pentru Uniunea Europeană, care suportă o parte substanţială din costuri. Bugetul total al gazoductului este de aproximativ 26,5 milioane de euro, din care şapte milioane de euro reprezintă contribuţia financiară a Uniunii Europene: trei milioane pentru Moldova şi alte patru milioane pentru România. Apoi, fiecare stat trebuie să contribuie separat cu restul de bani: România - 15,7 milioane de euro, iar Moldova - 3,65 milioane de euro. Oficialii moldoveni susţin că România s-a angajat să suporte şi o parte din contribuţia Chişinăului, în cadrul unui program mai larg de finanţare. „Partea română a promis că acoperă contribuţia necesară, dar deocamdată nu am primit niciun leu. Suma a fost preconizată, ei spuneau că sînt disponibili, dar deocamdată se discută”, a declarat viceministrul moldovean al Economiei Tudor Copaci.

Termene diferite de finalizare a construcţiei gazoductului

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi, respectiv, Ministerul moldovean al Economiei au selectat, prin licitaţii separate, firmele care trebuie să construiască conducta pînă la cele două maluri ale Prutului. În final, acelaşi consorţiu format din firme românești a cîştigat, separat, lucrările pe teritoriul ambelor state: Habau PPS Pipeline Systems SRL (lider), Inspet SA şi IPM Partners SRL. Acum, pentru ca ţeava să treacă pe sub rîul Prut este nevoie de o altă licitaţie.

Guvernul român a emis o ordonanţă de urgenţă, în septembrie, prin care a mandatat o singură instituţie publică să organizeze procedura de selecţie pentru ambele state: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Urgenţa măsurii este motivată de Guvern prin faptul că gazoductul trebuie finalizat pînă la sfîrşitul acestui an, altfel există riscul să fie pierdută finanţarea cu bani europeni.

La Chişinău, termenul final diferă, însă. Atît Tudor Copaci, cît şi Vadim Ceban, membri ai Grupului de lucru din cadrul Ministerului Economiei, au menţionat că termenul limită este 31 martie 2014.

Mai mult, Tudor Copaci susţine că pînă atunci trebuie finalizată construcţia conductei pe cei 11 kilometri de pînă la graniţa cu România, fără subtraversarea Prutului. „Finalizarea va fi pînă la sfîrşitul primului trimestru 2014, conform graficului prezentat de consorţiu, pînă la Prut, fără subtraversare”, a specificat Vadim Ceban.

Costuri neclare

Nu doar termenele sînt diferite în cele două state, ci şi costurile unitare pe cele două trasee care se întîlnesc la Prut. În România, acelaşi consorţiu s-a angajat să finalizeze lucrarea cu 8,2 milioane de euro pentru 32,29 kilometri de ţeavă. În schimb, în Moldova, cele trei firme s-au angajat să construiască 11 kilometri cu 6,65 milioane de euro.

Victor Parlicov, directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică din Moldova, susţine că preţul estimativ al unui kilometru liniar de conductă poate valora peste 400.000 de euro. Un calcul simplu arată că în România, un kilometru liniar construit de acelaşi consorţiu costă 254.000 de euro. În Moldova, potrivit sursei, ar fi de minimum 400.000 de euro, adică cu aproape 37% mai mult.

Deşi mai mulţi funcţionari din cadrul Ministerului Economiei refuză să ofere detalii despre costul unui kilometru de conductă, diferenţa este pusă de viceministrul Tudor Copaci pe seama unei investiţii suplimentare la Semeni. „Noi avem şi o staţie de măsurare a gazelor, ei (nr.- partea română) au numai parte liniară”, spune Tudor Copaci.

Documentele oficiale nu menţionează care va fi costul staţiei de măsurare de la Semeni, astfel că nu este clar de ce în Moldova costurile pentru realizarea conductei sînt mai mari raportat la kilometrul construit.

Experți: Gazoductul Iaşi-Ungheni - o alternativă pentru „războiul gazelor”

Elena Gorelova, director adjunct al Centrului de Investigaţii Strategice şi Reforme din Moldova, afirmă că proiectul gazoductului este mai mult unul politic decît economic. Pe de altă parte, expertul economic Alexandru Fală susţine că este foarte important de realizat că gazoductul Iaşi-Ungheni constituie o alternativă pentru dependenţa energetică a Republicii Moldova de un singur furnizor: „Nu putem exclude vreun eventual război al gazelor între Ucraina şi Rusia, iar în astfel de condiţii existenţa gazoductului Iaşi-Ungheni ar putea fi o soluţie. Pentru a asigura independenţa energetică a Moldovei este necesar, în primul rînd, să ne preocupăm de infrastructură. Bineînţeles, vor fi necesare fonduri importante, însă acestea ar putea fi obţinute cu titlu de împrumut de la donatorii internaţionali, iar o parte - din bugetul de stat. În doilea rînd, va fi necesară conexiunea gazoductului Iaşi-Ungheni cu sistemul intern de distribuţie a gazelor, adică cu acele conducte prin intermediul cărora în prezent gazele sînt livrate în casa fiecărui consumator.

Proiectul gazoductului a fost lansat la Ungheni pe 27 august, de Ziua Independenţei Republicii Moldova, în prezenţa comisarului european pentru Energie, Guenther Oettinger, şi a celor doi premieri, Victor Ponta (România) şi Iurie Leancă (Moldova). Conducta de gaz Iaşi-Ungheni care va lega România şi Moldova este cel mai important proiect pe axa Bucureşti – Chişinău din ultimele decenii. Acesta are menirea să reducă dependenţa Republicii Moldova de gazul rusesc.

Autori: Olga Stăvilă, Daniel Bojin, Lilia Zaharia, Galina Vasilieva