X 
Transnistria stiri: 1442
Preşedintele stiri: 4061

Timur Panteleev: Indiferența a fost una dintre problemele rockerilor din anii '90 (FOTO, VIDEO, AUDIO)

3 mar. 2018,, 11:00   Istoria rockului moldovenesc
6606 1

În anii '90 muzica rock a fost foarte populară în toate orașele mari din Moldova. În fiecare dintre ele erau propriile trupe de rock, care interpretau o muzică destul de interesantă, variată și de înaltă calitate.

Iar dacă e să vorbim despre trupele rock din orașul Bălți, atunci prima formație care ne vine în gînd este „Timur i ego komanda“ (Timur și echipa sa), care iată deja timp de aproape 22 de ani își bucură fanii și iubitorii de muzică bună cu cîntece minunate și concerte de suflet. Și în toți acești ani la cîrma formației este liderul său neschimbat - Timur Panteleev. El a fost oaspetele redacției portalului Noi.md și a răspuns la toate întrebările noastre.

- Bună ziua, Timur! Bine ați venit la proiectul nostru "Istoria rockului moldovenesc"! Povestiți-ne, cînd și unde ați făcut primii pași în muzică?

- Am absolvit Școala de Muzică de la Bălți, clasa pian, unde am studiat timp de șapte ani. În anul 1992 am plecat la studii în Ucraina, am învățat la Herson, tot acolo am adunat prima componență a formației muzicale. La început, nu știam ce denumire ar trebui să poarte colectivul nostru, iar apoi cineva dintre muzicieni a sugerat, „Numele tău este Timur, atunci așa să se și numească formația „Timur i ego komanda“, (Timur și echipa sa) și vom evolua sub această denumire, iar apoi vom vedea ce se va întîmpla“. Asta s-a întîmplat în toamna lui 1996, în același an am participat la Festivalul Muzical Internațional din orașul Rovno. În timp denumirea formației a rămas neschimbată, căci s-a dovedit a fi una potrivită pentru noi. Componența grupului s-a schimbat des, unul dintre motivele principale - călătoriile mele frecvente dintr-un oraș în altul. La Herson am avut o componență a formației, iar cînd m-am reîntors la Bălți - alta.


- Care dintre muzicienii renumiți v-a influențat creația, v-a inspirat să scrieți propriile cîntece?

- Vîsoțki, Șevciuk, Pink Floyd.

- Cu cine dintre trupele rock moldovenești ați fost prieteni în acei ani? Posibil că v-ați ajutat reciproc...

- A existat la Bălți o astfel de formație rock - "Iak-16", iată de această formație ne leagă o prietenie strînsă. De asemenea, trebuie neapărat să-l menționăm pe adevăratul nostru "guru-ul al chitării" de la Bălți - Oleg Leibov. El ne-a ajutat, ne-a instruit, în general, ne-a învățat ce-i viața ... În ceea ce privește muzicienii de la Chișinău, primii cu care am avut ocazia să fac cunoștință nu erau rockeri, ci barzi. Vorbesc despre: Oleg Bulgac, Alexandr Solomonov, Boris Amambaev">Boris Amambaev. Pe rockerii din capitală aveam să-i cunosc puțin mai tîrziu, primul dintre ei fiind Ruslan Spătaru din grupul «Ёж» ("Ariciul"). Următorul a fost Andrei Zanoga, solistul formației "Raketobil".

- Cu cine dintre muzicienii rock cunoscuți ați avut ocazia să evoluați pe aceleași scene?

- În anul 2005 am evoluat pe aceeași scenă cu formația din Rusia "Tanțî Minus". Iar cînd eram la St. Petersburg, am avut ocazia să cîntăm în celebrul local cu denumirea "Kamceatka", împreună cu Ilia "Ciort" din grupul "Pilot".

- Cu ce dificultăți s-au confruntat muzicienii rock din Moldova în anii '90?

- În primul rînd, cu lipsa de bani, iar cu această problemă se confruntau nu numai muzicienii rock, ci și majoritatea populației țării. O altă problemă a acelor vremuri erau așa-numiții «gopnici» (huligani stradali, ba chiar criminali, în perioada post-sovietică – nota red). Au fost ciocniri grave cu «gopnicii», ajungîndu-se chiar la confruntări cu vărsări de sînge... Dar, știți, mai exista și o altă problemă, aceasta i-a afectat mult pe rockerii din acele timpuri. Vorbesc despre indiferență. Dacă în perioada sovietică rock-ul era izgonit, cîntîndu-se semilegal, fiind un fel de „fruct interzis“, atunci, în anii '90, cînd totul deja era permis – cîntă și interpretează tot ce vrei, rockerii au pierdut interesul de a-și interpreta muzica. Toată lumea avea alte probleme, iar muzica rock a rămas undeva pe planuri secunde, îndepărtate. Din acest motiv a apărut muzica pop: o pui ca fundal, și nu mai ai nevoie de nimic ... Astfel a apărut indiferența față de muzica rock. Desigur, au existat trupe rock și n-au fost deloc puține, cele mai multe fiind interesante și bune, dar ceva le lipsea totuși.

- Să ne amintim de principalele scene, unde se desfășurau concertele rock în acei ani ...

- Da, acestea au fost Cluburile «Black Elephant» și «Yellow Submarine», periodic Cinematograful «Moscova», unde se desfășurau cîteodată concerte. De exemplu, prezentarea albumului "450 de oi" al formației «Zdob Și Zdub». La «Teatrul Verde» au evoluat formații de rock moldovenești, ba chiar acolo, în anul 2000, a avut loc primul Festival Național de Rock, care m-a uimit prin prezența extrem de mare a formațiilor de hard rock, care interpretau death, grindcore. Și aceasta a fost prima dată cînd am luat cunoștință de rockul de la Chișinău.

- Iar acum vă propun să lăsăm un pic deoparte tema muzicală. Vreau să vă pun cîteva întrebări, să zicem, filosofice. Numiți trei lucruri, pe care le-ați lua cu Dvs. pe o insulă nelocuită.

- Aș lua o chitară, o tabletă pe care să fie înscrise cărți, muzică, filme... Ei bine, și un generator cu o canistră de benzină!

- Cine a fost eroul Dvs. în copilărie?

- După ce am urmărit filmul «D'Artagnan și cei trei muschetari», mi-am dorit să fiu D'Artagnan, cînd ne jucam însă cu băieții la grădinița de copii de-a cei trei mușchetari, eu eram Aramis. În principiu, nici așa nu era rău! În general, eroii, cu care aș fi vrut să seamăn s-au schimbat în timp, în funcție de cărțile citite și de filmele vizionate. Unul dintre eroii mei preferați era căpitanul Nemo din romanul lui Jules Verne "20 000 de leghe sub mare". După ce am citit "Insula locuită" a fraților Strugațki, pentru mine principalul erou al copilăriei a devenit Maxim Kammerer.

- Valorile eterne, care sînt acestea, în opinia Dvs.?

- Aici voi spune ceva absolut banal. Valori veșnice pentru mine sînt: dragostea, prietenia, bunătatea, familia. Nici nu trebuie să inventez nimic.

- Vă mulțumim foarte mult, pentru că ați fost de acord să participați la proiectul nostru!

Versiunea completă a interviului cu Timur Panteleev, conducătorul formației „Timur i ego komanda“ (Timur și echipa sa), o puteți vedea în material video de mai jos sau îl puteți asculta în format audio.

Alte materiale interesante din cadrul rubricii "Istoria rockului moldovenesc", inclusiv interviuri, materiale foto și video, reportaje etc. puteți găsi AICI.

Autor: Nicolai Mișcoi

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce vor duce modificările la Codului Penal privind extinderea noțiunii de ”trădare de patrie”?