Vasili Chirtoca: Propun să ne gîndim nu de ce Europa are nevoie de noi, ci de ce noi avem nevoie de Europa. P. 3

(Continuare. Începutul - la 23.07.2024 și 01.08.2024)

Cunoscutul antreprenor Vasili Chirtoca a fost oaspetele programului televizat "По фактам" cu Iulia Fiodorova. S-a discutat nu numai despre business și problemele economiei autohtone, dar și subiecte mai globale. Cum poate o republică mică și dependentă să-și apere suveranitatea și să nu fie atrasă într-un conflict străin intereselor noastre? Este posibil oare să fii optimist în situația actuală și de ce fel de președinte are nevoie Moldova?

- Ca un fir roșu, subiectul patriotismului trece prin toate interviurile Dvs. E un subiect foarte important. Cine este patriotul Moldovei de astăzi?

- Patriot al țării de azi este cel care vede în această țară propriul viitor, viitorul familiei sale, viitorul copiilor săi și face totul pentru ca această țară să fie mai bună, pentru ca el să fie de folos acestei țări, să-și coreleze toate acțiunile anume astfel, pentru că, desigur, sarcina principală a oricărui bărbat și nu numai, - a femeilor la fel, bineînțeles, - este familia, copiii. Pentru un bărbat, pe locul doi stă munca, probabil. Și pe locul trei - prietenii, probabil. Dar tot ceea ce facem pentru familiile noastre, tot ceea ce facem pentru colectivele noastre, cred că trebuie să fie corelat cu tot ce am spus. Atunci ne putem numi patrioți.

- Într-un interviu, spuneați că trebuie să decidem: cine suntem, de unde venim, cum ne numim și cum ne vom dezvolta suveranitatea. Trebuie să consolidăm suveranitatea și să dezvoltăm optimismul națiunii. Mi-a plăcut foarte mult asta, așa că nu pot să nu citez: cred că optimismul națiunii trebuie să-l dezvolți în orice condiții și pe această bază – să creezi proiecte de dezvoltare, să-ți îmbunătățești viața și viața urmașilor tăi. Ce anume numiți Dvs. proiecte de dezvoltare?

- De-aș avea posibilitate, i-aș sfătui pe unii dintre liderii țării noastre să creeze măcar un Comitet de Stat pentru Planificare.

- Tot faceți aluzie la Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste …

- Bine, dar cum se poate fără planificare? Este imposibil! Cum poți dezvolta țara fără a înțelege ce ne dorim să vedem măcar peste 20 de ani? Este imposibil! Astfel de organisme sunt absolut necesare în sistemul de administrare publică.

Mai există un șir de alte comitete de stat, care au existat în URSS și care trebuie renăscute. De ce nu ne-a reușit cu Academia de Științe? Pentru că nu exista un organism, care să stabilească sarcini pentru Academia de Științe, care să o facă să lucreze. Ei înșiși își stabileau sarcini, fierbeau în suc propriu, da în URSS de aceste probleme se ocupa Comitetul de Stat pentru Știință și Tehnologie (CSȘT).

Așa că, fără îndoială, statul trebuie să planifice. Și trebuie să existe un consens național asupra acestor planuri. Din punctul meu de vedere, problema noastră principală este lipsa ideilor unificatoare. Ne lipsesc valorile comune, în jurul cărora să ne putem uni. Anume asta ne face așa de vulnerabili în fața influențelor externe. Ni se impun ideologii străine, care nu au nimic comun cu adevăratele noastre valori, și noi pierdem timp și energie în dezbateri inutile.

Însă noi nu ne-am determinat asupra principalului lucru. Cine suntem noi cu adevărat? Pe ce trebuie să se bazeze temelia unui stat tînăr, care renaște? Am mai spus asta. A fost o conferință a istoricilor, la care eu, un inginer-mecanic, am vorbit și am arătat că problema-cheie este că denumirea statului, a limbii de stat și a națiunii constitutive trebuie să coincidă. Îmi amintesc, că această definiție a fost dedusă de oamenii de știință occidentali. Și acolo unde Occidentul a consultat statele tinere, să zicem, în Iugoslavia, a apărut acolo în 2007 limba muntenegrenă, deși este limba pur sîrbă, scrisă cu caractere latine. Da în a.2013 a apărut limba bosniacă. Și aceștia-s sîrbi musulmani. Probabil, degrabă va apărea kosovara. Dar în a.2001, din lista care includea peste cinci mii de limbi, a fost exclusă moldoveneasca. De ce? Pentru că în vecinătate există un stat influent, prietenos cu noi.

- Adică, vorbiți despre nimicirea identității .

- Iubesc mult România, însă politica ei este, desigur, o politică de nimicire treptată a statalității moldovenești. De aceea trebuie să ne determinăm noi înșine, și să discutăm cu elita românească ce pericol prezintă pentru România existența unui stat moldovenesc independent.

- În ce măsură avem independența de a ne determina noi înșine?

- Totul depinde de noi. Încoace-s trimiși niște oameni, ei stau în guvern, la președinție, guvernarea de azi le raportează în fiecare zi și își coordonează cu ei toate acțiunile. Dar cu ei trebuie să vorbim și să promovăm propria noastră politică.

- Domnul Chirtoca, Vă întreb ca pe o persoană inteligentă. Țara este înglodată în datorii. Ea este independentă în deciziile sale?

- Greșit, noi nu avem datorii. Vă voi dezamăgi. Eu cred că statul nostru are o poziție foarte stabilă. Rezervele noastre depășesc de două ori și jumătate normativele minime.

- Asta poate dura mult timp?

- În țară, cererea pentru leu depășește constant cererea pentru moneda străină, așa că aici nu avem probleme. E suficient exportul, și e suficient exportul forței de muncă.

- Bine, o țară care trăiește din împrumuturi ...

- O țară... Știți ce rezultă? Vă spun eu. Cui se acordă împrumuturile? Guvernului reprezentat de Ministerul de Finanțe! Corect? Ați dat Ministerului de Finanțe 100 de milioane de euro. Banii ajung în contul Ministerului de Finanțe din Banca Națională. Da?

- Da, anume așa.

- Și mai departe? Ministerul finanțelor îi vinde Băncii Naționale cu 2 mlrd. de lei, pe care îi cheltuie aici. Da cele 100 milioane de euro? Pe ele le trimite înapoi.

- Înapoi! Ei, noi discutăm asta cu economiștii din emisiune în emisiune. Eu despre altceva vorbesc. În linii mari, noi consumăm totul. Țara consumă împrumuturi. Pentru dezvoltare – mai puțin. Pe ce putem conta în așa condiții? Și Dvs. vorbiți despre independența noastră. Da, întotdeauna există o șansă.

- Pe ce putem conta? Eu cred că odată și odată la putere vor veni oameni (sau, poate, vor prinde la minte actualii, dacă și Alaiba a început să vorbească despre necesitatea renașterii industriei), și cu participarea unui consens larg al specialiștilor va fi adoptat un program de dezvoltare a țării. Este un lucru la suprafață. Noi înțelegem ce trebuie să facem. Foarte mulți înțeleg asta, în special cei care dezvoltă industria. Primul lucru – să dezvoltăm industria de substituire a importurilor și produsele pentru export, și dezvoltarea teritoriului, dezvoltarea provinciei. Aceasta este baza pe care trebuie să ne mișcăm. În loc să închidem totul, trebuie să dezvoltăm. Un guvern, care închide totul, nu crede în viitorul țării sale. Ce fel de guvern este acesta? Băieți, tindeți să dezvoltați, nu să închideți.

- Noi optimizăm, nu avem mijloace pentru dezvoltare, avem mijloace pentru închidere .

- Dar astea-s niște fleacuri în comparație cu importanța păstrării infrastructurii sociale din satele, pe care le-au întemeiat strămoșii noștri. Ștefan cel Mare a înființat aceste sate, dar au venit, scuzați, niște persoane temporare si închid acolo școala. Ați închis școala – ați închis satul. Asta trebuie să înțelegeți.

- Cum se poate – o țară așa de mică, și timp de 30 în multe sate nu există apeduct, nici gaze. La timpul său, Voronin a început gazificarea, dar totul s-a oprit. Cum așa? Secolul XXI! Toalete afară.

- Ei bine, și faptul că noi discutăm despre aceasta este aportul nostru patriotic la aceea, ca cineva să înceapă să înțeleagă, cineva să înceapă a vorbi. Ceea ce trebuie să facem, noi am expus pe unul dintre portaluri. El există, este popular, nu-l voi populariza aici. Eu cred că va veni timpul și toate acestea se vor dezvolta.

- Și pe ce se bazează optimismul Dvs.?

- Noi avem oameni deștepți, avem businessmeni pricepuți, care fără ajutorul cuiva, în ciuda tuturor piedicilor, au dezvoltat multe lucruri. S-a păstrat, slavă Domnului, Universitatea tehnică, drept că există multe întrebări față de conducerea ei. Aceasta e foarte important. Apropo, eu nu aș uni Universitatea de Stat cu cea tehnică. Eu aș uni Universitatea tehnică cu Academia de studii economice, pentru că fără inginerie Academia de studii economice, iertați-mă, nu face față. Altă dată, această Academie a crescut din facultatea de economie a Universității tehnice. Și eu le-aș uni. Da universitatea de Stat – ce vorbiți?! Universitatea de Stat trebuie păstrată, dezvoltată, trebuie să dezvoltăm științele, trebuie să dezvoltăm biologia, chimia, fizica, matematica. Trebuie să dezvoltăm disciplinele care leagă științele: biochimia, biofizica…

- Nu pot să nu fiu de acord. Dar domnul Chirtoca, oamenii fug. Cu fiecare an mai mulți și mai mulți. Noi discutăm cu Dvs. despre patriotism. Da, cineva rămîne, însă populația aptă de muncă își ia copiii, chiar și părinții, și pleacă de aici. Țara îmbătrînește, numărul pensionarilor crește mereu. Și toate-s doar vorbe pentru cei săraci.

- Și ce, propuneți ca și eu să-mi iau lucrurile și să plec?

- Nu. Dar uimitor, Dvs. cu siguranță ați avut șansa să luați lucrurile și să plecați. Dar nu ați făcut-o. Vă simțiți confortabil aici, da? Adică, businessul se simte aici confortabil?

- Credeți că numai asta mă ține aici ?

- Nu, desigur, nu cred asta. Dar cred că știți, că mulți oameni de afaceri, businessmeni serioși, își închid afacerile și pleacă. Nu dau nume acum.

- Da eu dimpotrivă, cunosc businessmeni serioși, care dezvoltă aici.

- Și unde investesc?

- Spre exemplu, același Vasile Dragan, avea un combinat de șampanie la Sankt Petersburg. Probabil, și acum îl are. A cumpărat apoi în Italia, în zona Proseco. Dar cu ceva ani în urmă s-a întors aici, a cumpărat rețeaua de supermarketuri Linella, și a dezvoltat din ea cea mai mare rețea din țară. A cumpărat combinatul de carne din Chișinău și l-a adus la condiție. Uitați-vă ce produse bune are acum Carmez.

- Fără publicitate, domnul Chirtoca, eu pe toate le înțeleg, și totuși!

- Cer scuze, dar mă provocați.

- Nu, nu, dar există o formulare: un cunoscut om de afaceri, un renumit lanț de magazine. Toată lumea înțelege.

- Iată, Volodea Jardan, care a călătorit mult prin lume, acum el este aici, dezvoltă propria gospodărie frigorifică. Avem asemenea exemple. Și eu cred că anume aceste exemple trebuie folosite pentru a insufla optimism celor care își fac valizele. Și nu e neapărat ca cei care și-au luat valizele și au plecat, să nu revină. Există oameni care revin.

- Să vorbim despre potențialul economic al Moldovei, pornind de la aceste realități. Da, oamenii se întorc. Chiar dacă puțini la număr. Dar vorbim despre afacerile mari. Într-adevăr, este businessul care dă de lucru!

- Da!

- Care e potențialul? Cum îl vedeți? Ați spus deja că ori vor prinde la minte, ori se va schimba guvernarea. Dar poate trebuie să privim lucrurile economic, sau totuși primordială este alfabetizarea politică?

- Întrebarea-cheie este: ce fel de stat dorim să fim? Iată ce trebuie să proclamăm din start. Și să obținem unitate inclusiv în întrebarea sub ce formă dorim să mergem undeva. Am convingerea, că înainte de a merge undeva, noi trebuie să ne unim pașnic cu Transnistria. Obligatoriu!

Pe timpuri, în calitate de inginer-șef de proiecte și director al unei organizații de proiectare, eu am participat la elaborarea schemelor de dezvoltare industrială în întreaga Uniune Sovietică. Și trebuie să vă spun, că deja de la începutul anilor șaptezeci a fost adoptat conceptul de dezvoltare a republicilor unionale pe principiul autosuficienței maxime.

Anume de aceea în țara noastră a fost construit un combinat metalurgic puternic, capabil să asigure cu metal toate șantierele de construcție, inclusiv cele cu 50 de etaje. A fost construită uzina de ciment, cea de tractoare, și un combinat enorm de bumbac la Tiraspol. Împreună cu Transnistria, noi avem mult mai multă autosuficiență. Este, fără îndoială, și interesul lor. La fel ca noi, ei nu au nevoie de actuala situație. De aceea noi trebuie să proclamăm această direcție, și apoi să ne mișcăm spre realizarea ei.

Iar dacă vorbim despre Europa, cu ce mergem noi spre ea? Cu fundul gol? Cer scuze pentru expresia grosolană. Noi trebuie să ajungem acolo ca un stat unit, cu o piață mai mult sau mai puțin dezvoltată, cu un grad înalt de autosuficiență și cu o economie de export puternică. Anume astfel trebuie să mergem încolo.

- Deocamdată, nu avem nimic din acestea. Mai mult, Moldova este o țară fără resurse. Prin ce este Moldova interesantă Europei?

- Eu propun să răspundem la întrebarea de ce avem noi nevoie de Europa. De ce are Europa nevoie de noi? Păi, ei nu pierd nimic. Lor le place Moldova, le plac moldovenii. Noi ne-am prezentat foarte bine, inclusiv cei plecați la muncă

- Da munca intelectuală, relativ prost plătită? De ce nu.

- Da, însă azi moldovenii nu mai acceptă munca prost plătită în străinătate, trebuie să vă spun.

- Eu am spus – relativ. Adică, să angajezi în sfera intelectuală un specialist american, și să angajezi un moldovean – e o mare diferență.

- Noi azi trebuie să ne gîndim pentru ce avem nevoie de Europa. Avem nevoie de ea, noi facem parte din Europa. Probabil, nu avem altă ieșire, doar să mergem în UE, dacă vorbim despre integrarea într-o comunitate mare. În dreapta – România, în stînga – Ucraina. Clar că nu putem sta suspendați în aer. Noi trebuie să ne determinăm cu ce mergem încolo. De aceea, cel mai important principiu, din punctul meu de vedere, este: noi trebuie neapărat să mergem ca o țară unită, fără careva variante cipriote. Și doi. Înainte de acel moment, trebuie să ne gîndim la pace. Este chestiunea cea mai importantă. Noi trebuie să facem totul pentru ca pe teritoriul nostru să nu existe acțiuni militare, căci eu văd anumite mișcări în această direcție. Alaiba spune că industria crește puțin cîte puțin – da, ea crește. Dar dacă măcar un singur obuz va ateriza aici intenționat, toată lumea va fugi pur și simplu de aici. De aceea, cea mai importantă problemă este pacea și dorința de a uni țara în pași mici, dar repede.

- Cît de puternic a lovit războiul din Ucraina economia Moldovei, după cum declară reprezentanții guvernării?

- Desigur, fiind un stat cu război la hotar, în care există întotdeauna riscul unor acțiuni militare, unele familii pot avea frică pentru viitor și de aceea pot decide să plece. Anumite îngrijorări le provoacă și militarizarea activă, realizată de conducerea noastră.

Dar eu cred că nu putem critica fără temei cursul de întărire a capacității de apărare a țării. Armata este un atribut integral al oricărui stat suveran și eu susțin pe deplin cursul spre modernizarea ei. Mai mult, mă pronunț pentru introducerea serviciului militar obligatoriu de la 18 ani. Un an de serviciu militar este o etapă importantă în viața fiecărui tînăr, și contribuie la dezvoltarea lui ca personalitate.

Noi avem nevoie de o armată puternică, organizată, cu personal militar activ, dar și cu rezerviști. Numai dacă vom avea o capacitate mare de apărare putem conta pe respectul altor țări.

Dar nu pot să nu-mi exprim îngrijorarea față de ritmul și natura militarizării actuale. Achiziționarea de radare scumpe în absența sistemelor de apărare aeriană pare, cel puțin, suspectă.

- Eu întrebam despre raționalitatea investițiilor .

- Pentru cine vor lucra aceste radare? Nu știu dacă prin țara noastră trec încărcături militare. Eu m-am născut în Ucraina și iubesc această țară foarte mult. În opinia mea, conducerea rusă, care la început susținea că rușii și ucrainenii sunt un singur popor, nu i-a perceput corect pe ucraineni. Nu! Ucrainenii au un popor separat, un popor înrudit îndeaproape cu rușii, dar care are o cultură separată. Are o limbă separată.

Dar noi nu putem călca pe neutralitatea noastră. În acest joc global noi nu avem un rol semnificativ. Pur și simplu vom fi folosiți și nimiciți. Așa că cea mai importantă sarcină e să fim foarte atenți la spusele rușilor că orice încărcătură care transportă arme este ținta lor legitimă. Ei nu se referă la încărcăturile care trec prin Polonia sau Țările Baltice. Acelea-s țări NATO, cine va lovi în ele? Mi se pare că ei ne spun asta nouă, unica țară care nu este membră NATO, dar prin care pot trece asemenea încărcături.

De aceea, hai să ajutăm ucrainenii doar umanitar, hai să ajutăm pe toate căile familiile ucrainenilor. Noi asta facem, printre altele compania DAAC Hermes S.A. a creat o pensiune gratuita pentru 36 de persoane, care funcționează mai bine de 2 ani. Să ajutăm această țară cu multe alte lucruri, umanitar, dar în niciun caz nu trebuie să ne încălcăm neutralitatea. Este consfințită în Constituție. Noi nu avem dreptul să permitem transportarea, prin țara noastră, a armamentului și munițiilor uneia dintre părți. Noi nu avem dreptul să ajutăm orcicare dintre părțile beligerante, pentru că avem neutralitate. Care trebuie respectată.

- În efortul de a accelera calea europeană, sau calea spre UE, guvernul Republicii Moldova efectuează reforme, reforma-cheie fiind cea a justiției. În ce măsură aceasta duce la schimbări în bine? Ați remarcat corect, că reformele se desfășoară de 30 de ani, da reforma justiției... doar despre ea se vorbește. Ele au deja careva rezultate, sau încă vor mai avea, așa cum în prezent se reformează justiția?

- La noi justiția se reformează de la începutul anilor 90, pentru ea permanent ni se oferă niște granturi. Dar de fapt, totul e foarte simplu. Este vorba despre punerea sistemul judiciar sub controlul guvernării, care reformează din nou justiția, și a actorilor din afară. Doar aceasta este problema. De aceea pornesc aceste reforme, de aceea vin granturi. De aceea se schimbă personalul și se face mare zgomot din asta. De aceea se face trimitere la corupție.

Pentru a combate un fenomen, trebuie să combați cauzele, nu urmările lui. Și care este cauza? Subdezvoltarea țării, subdezvoltarea economiei, lipsa unei elite instruite, lipsa consensului național în problema cum trebuie să ne dezvoltăm. În capul multor oameni în general e un terci adevărat. Așa că hai să nu mai mințim lumea cu aceste reforme ale justiției. Din acest domeniu au plecat mulți specialiști calificați, pentru că s-au săturat de acest cinism și minciună fără capăt. E în toi lupta pentru controlul asupra sistemului judiciar, din care fac poarte instanțele de judecată și procuratura. Asta e toată reforma justiției.

- Da Dvs. vorbiți despre independența Republicii Moldova, despre aceea că totul e în puterile noastre. Și numai ce ați spus că nouă ne impun…

- Dar nu le prea iese. Uitați-vă, deși această justiție este reformată și tot reformată, oricum se găsesc oameni care se opun, critică sistemul și îl părăsesc. Deși reforma durează de mulți ani, nu putem spune că astăzi sistemul judiciar este controlat total de guvernare.

Se vorbește mult despre corupție. În viziunea mea, principalul de ce trebuie să se preocupe guvernarea, este dezvoltarea economiei. Asta-i cel mai important! Și aici trebuie căutate idei, gînduri. Dar deocamdată guvernarea nu știe cum să o facă, și nu vrea să recunoască, că nu știe. De aceea luptă, chipurile, cu corupția.

Dacă vă amintiți, și în anii 10 autoritățile luptau împotriva corupției. Anume atunci a fost furat miliardul, iar ramuri întregi au fost monopolizate. De aceea, dacă auziți că guvernul promite să lupte împotriva corupției sau vrea să inițieze încă o reformă judiciară, să știți: vă minte. Este doar dorința de a pune totul în țara asta sub control. Așa că nu ne mai bateți capul cu reformele judiciare și cu lupta împotriva corupției. Ocupați-vă de economie! Noi, oamenii de afaceri, suntem gata să vă ajutăm! Suntem gata să vă spunem ce să faceți. Suntem pregătiți să facem schimb de idei. La urma urmei, suntem pregătiți să investim în niște consultanți normali.

- Cum credeți, pentru ce sau pentru cine va vota businessul la viitoarele alegeri prezidențiale?

- Desigur, noi comunicăm. Facem schimb de opinii. Desigur, mulți au cunoștințe printre politicieni. Eu, de exemplu, i-am cunoscut practic pe toți liderii țării în acești 30 de ani, și am propriile simpatii și antipatii. Ce-i drept, cu Maia Sandu nu am făcut cunoștință. Odată ea mi-a dat o diplomă pentru că am ajutat la pregătirea summit-ului de la Bulboaca. Apropo, a fost un eveniment reușit, deși l-au criticat. Și noi am acordat acel ajutor cu plăcere. Dar dacă putea pătrunde în mintea stimatei doamne președintă și aș înțelege, că pentru ea principalul este să mențină pacea în țară, și că ea niciodată nu va ceda în fața îndemnurilor de a face din noi un centru logistic militar, eu aș vota pentru Maia Sandu. În ciuda faptului, că cu Igor Dodon, oponentul ei potențial, ne cunoaștem personal, și am păreri bune despre el. Este un om bun. Ca politician, comite greșeli, desigur.

Și dacă voi înțelege, că Maia Sandu judecă anume așa, recomand tuturor să pornească anume de la aceasta. Pentru că, dacă pe teritoriul nostru va fi război, atunci nimeni nu va avea nevoie de nici un fel de economie. De nici un fel. Așa că problema-cheie este păstrarea păcii, și politicianul pentru care va vota fiecare dintre noi trebuie să ne convingă, că el va păstra pacea.

- Dvs. înșivă, cum determinați despre ce este, în esență, acest referendum, care va avea loc în aceeași zi cu alegerile prezidențiale?

- Este clar, că e o mișcare electorală. Și întrebarea scoasă la referendum este pusă cumva straniu.

Înțelegeți, eu am o atitudine lipsită de respect față de guvernarea, care încalcă Constituția. În anii 10 fiecare guvern, pe care l-am avut, a făcut asta. Nu este clar cum a fost plasată Declarația de Independență deasupra Constituției. Cum este posibil așa ceva? Constituția stipulează clar, că legea supremă este Constituția și niciun act nu poate fi mai presus. Da Curtea Constituțională condusă de Alexandru Tănase pur și simplu ”și-a șters picioarele” de această Constituție. Au mai fost și alte decizii nelegitime ale Curții în aceeași componență – că președintele poate fi înlăturat pentru un minut, ca cineva să semneze o lege în locul lui, că poate fi modificat sistemul de alegere a președintelui.

Și acum, deși Constituția descrie clar procedura desfășurării referendumului constituțional, această întrebare este pusă, totuși. Foarte straniu. Cunoașteți, probabil, că un referendum constituțional, care pune problema caracterului suveran și independent al statului, poate fi recunoscut valid dacă votează mai mult de jumătate dintre persoanele incluse în listele electorale. Iar acest lucru pur și simplu este imposibil în cazul dat. Chiar dacă la urne se vor prezenta 55% (în cel mai bun caz) de alegători, dintre care 60% vor susține modificările, asta va constitui doar 33% din numărul total de alegători.

- Aici se vorbește de 17% ...

- Cu atît mai mult. E nu aprob asta. Nu-mi place, sincer să fiu.

- Dar să ajungem la 20 octombrie și vom vedea

- Eu, bineînțeles, voi merge la alegeri și voi vota pentru candidatul care mă va convinge că va aduce pacea.