Explicarea controverselor din boxul feminin la Jocurile Olimpice de la Paris

La Jocurile Olimpice din 2024 se desfășoară unul dintre cele mai scandaloase turnee de box din istoria Jocurilor. La competiții participă două sportive cu o identitate îndoielnică de gen.

La Paris și-au asigurat deja medalii Iman Khelif din Algeria și Lin Yueting din Taiwan. Ele evoluează la probele feminin, deși o serie de teste au arătat anterior că acestea au cromozomi masculini. Pe parcursul turneul olimpic, concurentele s-au plîns de loviturile puternice din partea fetelor cu aspect masculin. Unele au refuzat să le strîngă mîna sau chiar să continue lupta.

Suporterii neutri, jurnaliștii și experții sînt indignați. Toți cer corectitudine și o luptă egală între femei. Punctul său de vedere pe această temă a exprimat expertul american, Tom Virgets. Vă propunem atenției dumneavoastră articolul său publicat în presa străină.

***

Competițiile olimpice de box din 2024 au readus în discuție întrebările privind criteriile de eligibilitate a femeilor pentru concursurile Olimpice. Problemele se învîrt în jurul a două sportive, Iman Khelif și Lin Yuting. Ambele sportive au fost descalificate de Asociația Internațională de Box (IBA) la Campionatul Mondial de Box din 2023 pentru că nu au trecut testul de determinare a sexului. Se presupune că ambele sportive s-au născut cu cromozomi XY. Științific vorbind, bărbații se nasc cu cromozomul XY, iar femeile se nasc cu cromozomul XX. În ultimii ani, a căpătat o oarecare recunoaștere științifică o a treia clasificare de gen, cunoscută sub numele de DSD sau tulburare a dezvoltării sexuale, denumită uneori „intersexualitate”. Aceste persoane se nasc cu afecțiuni congenitale care reprezintă variații ale anatomiei, ale hormonilor sau ale genelor, care nu se încadrează în ceea ce este de obicei clasificat ca masculin sau feminin.

În unele cazuri, persoana poate avea organe sexuale subdezvoltate care sînt ascunse în zona reproductivă a corpului lor.

În noiembrie 2021, Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a publicat „Cadrul de echitate, incluziune și nediscriminare în baza identității sexuale și a diferențelor de gen”, care a impus fiecărei federații sportive internaționale sarcina de a elabora reguli privind conformitatea de gen pentru fiecare gen de sport. Se presupune că CIO a transmis această competență federațiilor internaționale pentru a-și reduce răspunderea în cazul unor acțiuni în judecată și pentru că federațiile internaționale sînt experte în domeniul sportului și știu mai bine decît oricine ce înseamnă a avea avantaj în cadrul unei competiții corecte sau incorecte. CIO a cerut tuturor federațiilor internaționale să elaboreze criterii de eligibilitate pentru competițiile feminine, care să reflecte specificul genurilor lor de sport, dar care să includă, în maximă măsură, și sportivele care, indiferent de genul lor sau de trăsăturile legate de gen, se identifică drept femei.

Controversele de la competițiile de box se referă la întrebarea dacă trebuiau persoanele cu DSD să primească permisiunea să boxeze ca femei la competiția de la Paris.

Asociația Internațională de Box (IBA) a votat pentru faptul ca femeile intersex cu cromozomi XY să nu fie admise la competiții, dar Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a anulat decizia IBA din 2023 și a permis celor două persoane să concureze ca femei la Jocurile Olimpice de la Paris. CIO a declarat: „Aceste două persoane au fost victimele unei decizii neașteptate și arbitrare din partea IBA”. CIO a declarat, de asemenea, că sportivele au fost descalificate de la Campionatul Mondial IBA fără un proces legal corespunzător.

Deciziile de admitere sînt, în general, considerate a fi prerogativa federațiilor sportive internaționale individuale. În acest caz, întrucît CIO a exclus IBA din mişcarea sa olimpică, anume CIO, și nu IBA, este cel care supraveghează competițiile de box de la Paris.

La 1 august 2024, CIO și Uniunea de box din Paris (PBU) au emis o declarație comună în care își explicau motivele pentru care au permis celor doi boxeri să concureze. Din păcate, declarația a fost formulată vag și nu a indicat în mod clar dacă PBU sau CIO au efectuat teste de sex și testosteron sau pur și simplu au respins rezultatele testelor IBA din cauza nerespectării de către aceasta a procedurilor legale.

În al doilea alineat al declarației comune CIO/PBU, aceștia au subliniat că: „Ca și în competițiile olimpice anterioare, sexul și vîrsta sportivilor se determină în baza pașapoartelor acestora”. S-ar putea ca singurul criteriu utilizat de PBU/COI pentru a determina eligibilitatea acestor două atlete de a concura în categoria feminină la Paris să fi fost sexul indicat în pașapoartele lor?

CIO a luat ceea ce era cîndva o linie clară de demarcație (femeile cu cromozomi XX concurează ca femei, iar bărbații cu cromozomi XY concurează ca bărbați) și s-a grăbit în mod iresponsabil să clasifice ce înseamnă o femeie, fără să studieze în mod corespunzător complexitatea subiectului și fără a verifica opiniile experților științifici, medicali și sportivi. Cu toate acestea, atunci cînd i s-a cerut să își justifice acțiunile, președintele CIO i-a atacat pe cei care au pus la îndoială decizia CIO, numindu-i "hateri", Bach i-a numit drept negatori ai genului pentru că nu au pus la îndoială decretul său conform căruia sexul biologic al unui sportiv este determinat științific de statutul de gen indicat în pașaportul său.

Președintele CIO, Bach, în conferința sa de presă din 4 august 2024, a încercat să apere situația și a mers pînă acolo, încît a spus că cei care îndrăznesc să pună la îndoială problema sînt motivați politic. Serios! Bach, care și-a petrecut ultimii patru ani propagînd cultura internațională WOKE (de la englezescul ”woke”, timpul trecut al verbului „a se trezi”) - un termen politic derivat din engleza afro-americană și care denotă o atenție sporită față de problemele legate de justiția socială, de rasă și de gen - n.red.), ar vrea să vă facă să credeți că știința CIO a pașaportului nu este motivată politic, dar punerea dvs. la îndoială a metodologiei sale neștiințifice are motive politice. Acestea sînt tiradele liderului organizației care nu răspunde în fața nimănui.

Utilizarea pașaportului în calitate de criteriu pentru determinarea sexului este problematică. O examinare sumară a pașapoartelor țărilor arată că cel puțin 16 țări, inclusiv SUA, permit schimbarea sexului în pașaport doar în baza autoidentificării.

În propoziția de încheiere a „Cadrului CIO pentru echitate, incluziune și nediscriminare în baza identității sexuale și a diferențelor de gen” se afirmă că „CIO a încurajat toate federațiile internaționale să elaboreze criterii de eligibilitate pentru competițiile feminine, care să reflecte specificul genurilor lor de sport, dar care să includă, în maximă măsură, și sportivele care, indiferent de genul lor sau de trăsăturile legate de gen se identifică drept femei.

Boxul a ocupat întotdeauna poziția de lider cînd era vorba de diversitate, egalitate și incluziune (DEI). Femeile au boxat la Jocurile Olimpice din 1912, iar bariera culorii a fost depășită în boxul profesionist cu 37 de ani înainte de debutul jucătorului de baseball Jackie Robinson, cînd Jack Johnson l-a învins pe James Jeffries la categoria grea în 1908.

Marea majoritate a comunității boxului salută includerea tuturor persoanelor în acest gen de sport. Majoritatea sprijină atît boxerii transgender, cît și boxerii-DSD care concurează în orice categorie de gen. Un grup de studiu independent, apolitic, științific, medical și de experți în domeniu recomandă un studiu aprofundat care să ia în considerare toți factorii anatomici, biologici, biomecanici și fiziologici de gen necesari la elaborarea unei reguli de eligibilitate SIGURE și corecte. Deși sînt sigur că pe rețelele de socializare există hateri, însă acei care iubesc sportul nostru, își exprimă pur și simplu indignarea față de lipsa de îngrijorare față de SIGURANȚA sportivilor noștri.

Boxul, mai mult decît orice alt sport olimpic, trebuie să ia în considerare specificul sportului. Alte genuri de sport își permit luxul de a greși în ceea ce privește incluziunea. Dacă greșesc, prețul este refuzul unei persoane mai demne de a ocupa o poziție eligibilă sau de a cîștiga. În box, dacă greșești, crești foarte mult probabilitatea ca sportivul să fie rănit grav, inclusiv să obțină un hematom subdural sau să moară. Există boxeri-bărbați care pot lovi mai puternic decît pot lovi cu bîta majoritatea jucătorilor de baseball. Boxul nu este scrimă, iar faptul că CIO/PBU a permis unor persoane, care probabil nu au boxat nicio zi în viața lor, să decidă ce este corect și sigur pentru boxeri, nu este doar un lucru nesăbuit, ci și periculos. Boxul, din cauza pericolelor sale inerente, nu poate fi supus acelorași standarde de evaluare a corectitudinii ca alte sporturi.

Poate că Federația Internațională care și-a luat cel mai mare angajament de a implica cercetarea și știința medicală în încercarea sa de a determina dreptul femeilor la egalitate în genul său de sport este World Athletics.

Anterior, atletica ușoară a încercat să determine corectitudinea competițiilor feminine, exclusiv în baza nivelului de testosteron. Inițial, acest standard a fost considerat unul rezonabil pentru a asigura corectitudinea, pînă cînd a fost recunoscut faptul că unele femei cu cromozom XX aveau în mod natural niveluri ridicate de testosteron, peste cerințele de admitere pentru a concura în acest sport. A le refuza acestor persoane dreptul de a concura, bazîndu-te exclusiv pe darul lor genetic natural, asociat cu sexul lor, este ca și cum i-ai spune lui Michael Phelps (înotător american, multiplu medaliat cu aur la Jocurile Olimpice - n. red.) că nu poate înota pentru că are brațele prea lungi, sau lui Simone Biles (gimnastă americană, de 7 ori campioană olimpică - n. red.) că nu este în formă pentru că are prea multe fibre musculare explozive, care se contractă rapid, în partea inferioară a corpului. În cele din urmă, în cadrul sexelor există mulți factori genetici care pot determina potențialul succesului. Problema se complică și mai mult atunci cînd începi să clasifici egalitatea în baza noilor categorii de gen.

Athletics afirmă: Din cauza avantajelor semnificative privind mărimea, forța și puterea pe care le dețin (în medie) bărbații față de femei din momentul pubertății, în mare parte din cauza nivelurilor mult mai ridicate de testosteron circulant la bărbați, și a impactului pe care astfel de avantaje îl pot avea asupra rezultatelor sportive, este general acceptat faptul că o competiție între sportivi și sportive nu va fi corectă și semnificativă și poate descuraja femeile să participe la acest gen de sport.

Cu toate acestea, World Athletics recunoaște, de asemenea, că:

a. Sexul biologic este un termen generic care cuprinde diverse aspecte ale sexului cromozomial, gonadic, hormonal și fenotipic, fiecare dintre acestea fiind fixat și toate încadrîndu-se de obicei în binarul tradițional masculin și feminin.

b. Cu toate acestea, unele persoane prezintă afecțiuni congenitale care determină o dezvoltare atipică a sexului lor cromozomial, gonadal și/sau anatomic (cunoscute sub denumirea de tulburări ale dezvoltării sexuale sau DSD și uneori numite „intersex”).

c. Ca urmare, unele sisteme juridice naționale recunosc în prezent alte genuri decît pur și simplu masculin și feminin (de exemplu, „intersex”, „X” sau „altul”).

World Athletics tinde să stabilească condiții pentru o astfel de participare numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura o competiție corectă și semnificativă. În consecință, World Athletics a emis aceste Reguli pentru a facilita participarea în acest sport a sportivilor cu DSD.

"Sportivul în cauză" este un sportiv care îndeplinește fiecare dintre următoarele trei criterii:

1. Ea are una dintre următoarele DSD:

i. deficit de 5α-reductază de tip II;

ii. sindrom de insensibilitate parțială la androgeni (PAIS);

iii. deficit de 17β-hidroxisteroid dehidrogenază de tip III (17β-HSD3).

iv. ovesticular DSD;

v. sau orice altă tulburare genetică care implică o afecțiune a steroidogenezei gonadale; și

2. are ca rezultat un nivel de testosteron circulant în sînge de cinci (5) nmol/l sau mai mare.

3. are suficientă sensibilitate la androgeni pentru ca aceste niveluri de testosteron să aibă un efect androgenizant semnificativ.

Persoanele clasificate ca DSD nu pot participa la multe competiții atletice mondiale pînă cînd:

1. nu vor fi recunoscute prin lege (de exemplu, în certificatul de naștere sau în pașaport) fie ca sînt femeii, fie intersexuale (sau echivalentul);

2. nu își vor reduce nivelul de testosteron din sînge sub cinci (5) nmol/l pentru o perioadă continuă de cel puțin șase luni (de exemplu, prin utilizarea contraceptivelor hormonale);

3. ulterior, ea trebuie să mențină un nivel al testosteronului din sînge sub cinci (5) nmol/l în mod continuu (adică, indiferent dacă participă sau nu la competiții) pînă cînd va dori să-și păstreze dreptul de a participa în clasificarea feminină în sporturi limitate la competițiile internaționale (sau să stabilească un record mondial într-un sport limitat la o competiție care nu este internațională).

În ceea ce privește boxul la Jocurile Olimpice de la Paris, CIO/PBU ar trebui să răspundă boxului și societății la următoarele întrebări:

1. A cerut PBU/CIO ca cei doi boxeri să susțină vreun test sau au fost admise doar în baza datelor din pașaport?

2. În cazul unui răspuns afirmativ, au fost identificate ca fiind DSD sau, dacă se știa deja că sînt DSD, li s-a cerut să efectueze un test privind nivelul de testosteron din sînge și să-l mențină sub un anumit nivel de mnol/L?

3. În cazul în care au fost efectuate teste ale nivelului de testosteron din sînge, cît de des acestea au fost efectuate, în ce perioadă de timp ambii sportivi trebuiau să fie testați și cărui nivel de mnol/L trebuiau să corespundă?

În esență, trebuie să știm dacă CIO/PBU au fost suficient de prudenți pentru a proteja TOȚI sportivii și a asigura un joc corect, sau acestor două sportive li s-a permis să concureze doar pentru că CIO/PBU au decis că IBA nu a respectat procedura corespunzătoare?

CIO/PBU trebuie să ofere comunității boxului și societății răspunsuri la aceste întrebări.

Deoarece în box factorii de risc sînt mult mai mari decît în alte genuri de sport, dacă boxerilor cu DSD li se va permite și în continuare să boxeze la competițiile internaționale, criteriile World Athletics ar trebui să fie standardul minim absolut pentru boxerii cu DSD cărora ar trebui să corespundă pentru a fi admiși în competiții. Dar, spre deosebire de World Athletics, care își dorește să impună condiții de participare doar în măsura în care acestea sînt necesare pentru a asigura competiții corecte și semnificative, boxul trebuie să impună condiții de participare doar în măsura în care acestea sînt necesare pentru a asigura o competiție SIGURĂ, corectă și semnificativă.

Știința ne spune că persoanele cu cromozomul XY, inclusiv sportivii cu DSD, au un mare potențial de a dezvolta o masă musculară mai mare, o densitate osoasă mai mare, niveluri mai ridicate de testosteron circulant, forță și putere mai mare în partea superioară a corpului.

În box trebuie să existe un grup de experți în medicină, știință și de profil care să cerceteze și să stabilească reguli bazate pe concluziile lor științifice, nu pe politică, pentru a garanta faptul că protecția sportivilor noștri rămîne o prioritate, pe măsură ce avansăm spre obiectivul de a organiza jocuri corecte, egalitate și incluziune pentru toți sportivii din sportul nostru iubit.

Să nu uităm că boxul a depășit deja limitele siguranței atunci cînd am redus numărul categoriilor de greutate și am extins limitele de greutate în fiecare categorie pentru a asigura o mai mare egalitate între bărbații și femeile care concurează la Jocurile Olimpice. Protejarea sportivilor trebuie să fie scopul nostru principal, iar boxul trebuie să reziste presiunii politice de a include DSD, pînă cînd vom fi siguri că sportivii noștri sînt în siguranță și că competiția este corectă.

Despre autor: Dr. Tom Virgets deține o diplomă de doctor în fiziologia exercițiului fizic. Este implicat în domeniul boxului de peste 60 de ani în calitate de boxer, antrenor, președinte al USAB și director executiv al AIBA. Virgets a fost antrenor al echipei internaționale USAB și a antrenat trei campioni mondiali la box profesionist, în particular pe Tommy Morrison. De asemenea, timp de 20 de ani Virgets a ocupat funcția de asistent Senior al directorului sportiv și de șef al Departamentului Educație Fizică la Academia Navală a Statelor Unite.