Vasile Chirtoca: ”Oamenii trebuie să simtă că puterea este în serviciul lor și nu invers”

(Continuare din  06.07.2019)

Expiră mandatul actualului Consiliu Municipal Chișinău, în scurt timp vom avea alegeri noi. În prima parte a interviului acordat de consilierul independent Vasile Chirtoca am făcut totalurile activității  în acești patru ani, în cea de-a doua parte vom vorbi despre planurile de viitor.  

Nu mai e un secret că ați decis să continuați activitatea în consiliul municipal și că veți participa la apropiatele alegeri. De ce?  

Pe parcursul celor patru ani am realizat un șir de proiecte importante, însă mai există multe, în care abia se întrevăd tendințele și care trebuie să le dezvoltăm. Există probabilitatea că fără participarea noastră ele ori nu vor avea o continuitate, ori nici nu vor demara. Iată de ce, eu și Ghenadie Botnaru, am decis că trebuie să continuăm activitatea pentru binele Chișinăului și al chișinăuienilor.   

Se știe deja că veți candida pe listele Partidului Socialiștilor. Ce anume a determinat această alegere?  

În actualul consiliu municipal, noi am conlucrat constructiv cu fracțiunea socialiștilor. Practic, ei au susținut toate inițiativele noastre, și noi am susținut majoritatea inițiativelor lor. Nu reieșind din principiul ”tu – mie, eu – ție”, dar așa a fost să fie, că viziunea Partidului Socialiștilor asupra căilor de dezvoltare a orașului, practic, a coincis cu a noastră.  

Primind propunerea să merg în alegerile-2019 pe listele PSRM, am studiat atent programul și statutul partidului, ca să pot înțelege exact scopurile și sarcinile lui. Am înțeles că doctrina socială nu a fost doar declarată de acest partid, ea trece prin documentele lui de program, la baza activității sale stă tendința de a soluționa problemele oamenilor din păturile social-vulnerabile, care sînt foarte mulți în țara noastră. La moment, acest partid cu doctrina sa e foarte actual pentru Moldova – unul dintre cele mai sărace state din Europa.  

În afară de mine și  dl Botnaru, pe listă există și nemembri de partid, plus la faptul că înșiși socialiștii au multe personalități  puternice și profesioniști veritabili, așa că echipa va fi una puternică.  

În campania pentru funcția de Primar general îl veți susține pe Ion Ceban, care e mai tînăr decît Dvs. și nu are experiența faptelor concrete, pe care o aveți Dvs. Nu vă deranjează acest lucru?    

Deloc. Am mai spus-o, în viziunea mea eu m-am afirmat deja și ca personalitate, și ca om de afaceri, și ca persoană  care a făcut destule pentru a susține sportul autohton, cultura, păturile social-vulnerabile ale populației. Mi-am satisfăcut pe deplin ambițiile avute în tinerețe. La momentul actual, unica mea sarcină este să-mi pun bogata experiență în beneficiul orașului în care trăiesc și în care s-au născut copiii și nepoții mei. Îmi place Chișinăul, el poate fi transformat într-unul din cele mai frumoase orașe ale Europei și mă neliniștește ceea ce au făcut cu el edilii liberali. Așa că pot accepta să ajut o persoană mai tînără decît mine în implementarea proiectelor noastre comune.  

Desigur, nu aș accepta pe oricine în această calitate. În cei patru ani de activitate, în consiliul municipal l-am studiat pe Ion Ceban,  și dacă inițial mă cam jena manierea emoțională a discursurilor sale, pe parcurs am înțeles că acesta este stilul politicianului-profesionist, care posedă perfect arta oratorică. Apoi am început să ascult ceea ce spune, nu aceea cum o face. Și am fost mulțumit. Așa că îl voi ajuta cu plăcere pe Ion Ceban după ce va deveni Primar general. Am înțeles deja cum trebuie să interacționez cu el, ne aflăm pe aceeași undă.     

Ar fi logic ca un businessman de talia Dvs. să susțină partidele de dreapta. De ce atunci și în 2015, și acum candidați pe listele unor partide poziționate pe stînga politicii moldovenești?  

În anii de independență a Republicii Moldova eu am trăit mai multe etape de interacțiune cu mediul politic. În anii 90 am participat la crearea a două partide politice. Unul dintre acestea a pus temeiul partidelor liberale și se numea Convenția liberală. Am creat-o împreună cu consilierii lui Mircea Snegur – Nicolae Chirtoacă, Ceslav Ciobanu, Viorel Cibotaru, Anatol Ciobanu și alții. Am susținut financiar această formațiune, însă nu preconizam să merg în alegeri. Pe urmă ea a fost condusă de Mircea Rusu, încă de cineva – nu am mai urmărit transformările ei ulterioare.     

Cel de-al doilea partid, la fondarea căruia am participat, era ”Furnica”. Eu am fost printre copreședinții lui, dar am refuzat să fac parte din listele electorale. A fost chiar o perioadă în care am făcut parte din conducerea Partidului Democrat, în fruntea căruia se afla Dumitru Diacov și din nou mi s-a propus să candidez în parlamentare. Și eu din nou am refuzat, dat fiind că eram președintele unei companii mari și eram foarte preocupat de consolidarea afacerilor. 

La un moment dat, spre finele anilor 90, am înțeles că implicarea mea în politică nu  coincide cu interesele afacerilor mele, chiar este în detrimentul lor. Am părăsit orice funcții de partid, am renunțat la apartenență și m-am concentrat asupra businessului.    

Desigur, ca persoană cu o poziție activă de viață, eu urmăream, analizam, dialogam cu conducerea țării, încercam să influențez starea lucrurilor. Am făcut parte din Consiliul Economic al președintelui Petru Lucinschi și din cel al prim-ministrului de pe timpul lui Vladimir Voronin. I-am cunoscut bine pe liderii partidelor de pe ambele flancuri. Ca urmare a tuturor observațiilor mele, am conchis că în Moldova partidele de stîngași liderii lor sînt mai profesioniști și mai patrioți. Iar în statul pe care noi vrem să-l dezvoltăm, patriotismul este foarte important. Pentru ca statul să se dezvolte, oamenii trebuie să-l iubească. Să-i iubească istoria, limba, cultura, să investească în prezentul lui și să creadă în viitorul lui. Asta înseamnă patriotism. Fără el dezvoltarea este imposibilă. Și un alt moment important – trebuie să fii profesionist. Stînga moldovenească dispune și de una, și de alta.    

Totuși, trebuie să spun că deocamdată eu nu pot face o concluzie finală privind calitățile liderilor blocului ACUM, deoarece nu-i cunosc personal, iar Maia Sandu și Andrei Năstase de prea puțin timp se află la putere, pentru ca să pot face careva concluzii. 

Apropo, idei sociale au avut și liberalii. La începutul anilor 90, noi toți eram liberali, tuturor ne plăcea libertatea, posibilitățile noi etc. Însă în țara noastră doctrina liberală  s-a realizat nu în forma respectului față de drepturile persoanei,  dar în forma ”ești liber să-ți rezolvi problemele pășind peste problemele statului și ale cetățenilor lui”.  Și partidele de orientare liberală în mare parte s-au discreditat.  

Iată de ce, ca persoană capabilă să analizeze și să aprecieze  anumite forțe politice, în baza cunoștințelor și a experienței reale, am făcut această alegere. Acum patru ani am decis să-l ajut pe Voronin, care mi-a propus să candidez pe listele partidului său.  Și ce dacă în denumirea lui era termenul ”comunist”?  La timpul său, acest partid a făcut pentru țară mult mai mult decît toți liberalii laolaltă.    

Acum pe stînga există un alt partid, pe care analiștii politici o poziționează pe flancul stîng, în denumirea căruia există termenul ”socialist”. Judecînd după programele marilor forțe politice ale Moldovei, în opinia mea, doctrina acestui partid este cea mai apropiată de realizarea scopului universal al oricărui partid - să facă mai bună viața în Moldova. Nu am pretenții față de nici unul dintre pașii lui strategici (tendința de reunificare a țării, neutralitatea, relații egale și cu Vestul și cu Estul).

Cu ce veți începe activitatea în Consiliul municipal, reieșind din experiența deja acumulată?  

Activitatea Consiliului Municipal Chișinău începe cu repartizarea consilierilor în comisiile de profil. După ce vom face aceasta, primul lucru pe care îl voi face – voi propune colegilor să revenim la proiectul de decizie pregătit de noi încă în noiembrie 2015: privind debirocratizarea primăriei. Acel proiect prevedea crearea rapidă a unui sistem de interacțiune informațională între cetățeni și primărie. Interacțiunea cetățenilor cu autoritățile locale trebuie să se bazeze pe următorul principiu: orice informație a statului sau a autorităților locale trebuie preluată de la stat sau de la autoritățile locale. 

Ce se are în vedere? Dacă omul se adresează la primărie cu o problemă anume, de obicei i se spune – ”Adă un certificat de la BIT, Fondul social, oficiul stării civile…”. Dar această informație există, în formă electronică, în toate instituțiile statului. De ce autoritățile locale nu ar prelua-o nemijlocit de la aceste instituții? Să le contacteze, să creeze un sistem de integrare informațională. În mod normal, omul trebuie să depună cererea și funcționarul, timp de două ore, să găsească informația și să soluționeze problema. Iar omul trebuie să cunoască la cine anume se află cererea sa la moment. Și să primească răspunsul în timp util. Dacă e unul negativ – cu enumerarea tuturor motivelor, astfel ca acestea să poată fi eliminate și să nu mai apară altele noi. 

Concomitent, l-aș ajuta pe noul Primar General să pună la punct un sistem electronic de gestionare a documentelor în așa fel, încît în orice clipă să se știe la care executor se află  un document sau altul și ca această informație să fie accesibilă cetățenilor interesați.     

Adică, primul lucru care trebuie făcut – să le dăm oamenilor posibilitatea să simtă că puterea este în serviciul lor și nu invers.  

Al doilea lucru, la fel de important, este să rezolvăm cardinal problemele transportului. Acestea pot fi divizate în felul următor: dezvoltarea strategică a transportului și soluționarea rapidă a problemelor locale. Pentru început să fie cumpărate mai multe troleibuze cu parcurs autonom, să fie renovat parcul de autobuze - în acest scop pot fi luate credite relativ ieftine pe zeci de ani. Trebuie să finalizăm lucrul asupra schemei de transport (parte a viitorului Plan General) a municipiului pînă în 2040. Să soluționăm cardinal problema ambuteiajelor  prin măsuri organizatorice (politica semafoarelor, organizarea circulației reversive pe anumite străzi, gestionarea programului de lucru al întreprinderilor și instituțiilor din municipiu etc.), dar și prin construcția unor intersecții de trafic în două nivele și a reconstrucției unor străzi (de exemplu, Mesager, Petricani, Calea Basarabiei, Mircea cel Bătrîn etc).  Să construim drumuri noi care ar uni Botanica cu Ciocana, Botanica cu Buiucanii tc.   

Paralel, l-aș stimula pe noul edil să numească un bun profesionist în fruntea departamentului financiar, ca acesta să poată negocia cu centrele financiare mondiale, băncile mari și să acceseze credite avantajoase. În prezent, peste tot, orașele se creditează pentru decenii cu vacanțe mari de rambursare, la 1-2 procente, nu 7 cum ni se propune nouă. Pentru finanțatori capitala unui stat este cel mai atractiv debitor.     

 În același timp, am începe să pregătim programul numit ”Orașul din care nu vrei să pleci”. Din care oraș oamenii nu vor să plece? Din acela, în care ei se simt confortabil, protejați, în care copiii lor vor crește sănătoși, dezvoltați fizic și intelectual, vor primi o educație bună și vor avea o ocupație demnă.

Iată de ce, la elaborarea unui astfel de program, va trebui să ne mișcăm în mai multe direcții.  

Unu – să finalizăm repede lucrul asupra Planului general  – despre el s-a vorbit mult, s-a discutat, în principiu,  toată lumea înțelege cum trebuie el perfecționat. 

Doi – să ne clarificăm cu fiecare întreprindere în parte, inclusiv cele închise, și să facem totul pentru a le relansa. Paralel, să le ajutăm pe cele care deja funcționează. La Chișinău avem destule întreprinderi industriale, cele care au supraviețuit se află în stare bună, se dezvoltă, dispun de potențial bun, dar au nevoie de susținere. 

Trei.  Este important să formăm infrastructura socială a orașului. Avem parcuri minunate. Unii declară că ele au trecut de ”punctul ireversibil”, însă eu nu-s de acord cu aceasta. Parcurile-s minunate în continuare, cu cascade de lacuri, cu o rețea de alei. Doar că trebuie să le îngrijim și să interzicem categoric accesul constructorilor pe teritoriul lor.      

Dacă e să vorbim despre infrastructura culturală, avem multe teatre și săli de concerte, există o bună infrastructură a educației muzicale, - credeți-mă, mult mai bună ca în orice stat din America. Noi avem o infrastructură a educației școlare și preșcolare. Toate acestea ar trebui de consolidat și dezvoltat. O atenție deosebită ar trebui acordată pedagogilor, precum și persoanelor din domeniul culturii și de artei.

Ei, dar structura sportivă deocamdată este slăbuță în capitala noastră.  Am practicat și eu sportul, și în prezent fac sport, cunosc bine problemele din domeniu și înțeleg că pentru copii este foarte important  să poată face sport din fragedă copilărie. Este important să dezvoltăm sportul de performanță. Face parte din economia țării. Multă lume subapreciază această direcție, dar în Europa de Vest există țări în care cota sportului în economie constituie mai bine de 10%.  O singură echipă de fotbal, puternică,  poate aduce bugetului orășenesc milioane! Spre exemplu, dacă un meci internațional este vizitat de 60 mii de suporteri, bugetul orașului primește imediat sume de milioane. 

Dacă am avea edificii sportive, am putea organiza competiții de talie internațională în diverse genuri de sport și atrage astfel mii de turiști străini.  Suporteri, reporteri, personal de deservire, arbitri, supraveghetori etc., nemaivorbind de sportivi și antrenorii lor.  Cu toții trebuie să fie cazați, hrăniți, distrați, - iar banii încasați în buget. Componenta sportivă este importantă, așadar, și noi am început deja să lucrăm – este vorba despre terenurile sportive din curți, construite conform proiectului nostru cu susținerea socialiștilor, avem deja 5 și împreună cu PSRM preconizăm să construim peste 100.  

La formarea bugetului orășenesc, din an în an trec două dintre proiectele noastre, unul – de construire  a complexelor sportive de cartier, al doilea – de construire a unui Palat de Gheață, pe care cu siguranță le vom realiza.  

Un Palat de Gheață – e minunat, însă noi mai că nu avem bazine accesibile   – ”Iunosti” a fost distrus, ”Locomotiv” - la fel... 

Ei bine, complexul sportiv de cartier propus de noi include și un bazin de înot. Ar trebui să-l întrebăm pe Ruslan Codreanu, fostul primar general interimar de ce nici anul trecut, nici în anul curent nu s-a ocupat de proiectarea acestui complex, iar banii i-a folosit în alte scopuri, care nu au importanță strategică. 

Mai departe: este foarte importantă infrastructura turismului. Chișinăul este locul în care pot fi lesne create condiții pentru escapade săptămînale ale turiștilor străini. Pentru aceasta trebuie să atragem rețelele hoteliere mondiale. Chișinăul este unica capitală europeană, care încă nu a făcut-o. Recent, a apărut Radisson, dar e o franciză; parcă intenționează să vină Marriott, tot franciză. Nu există nici Hilton, nici Sheraton, nici Sofitel, nici Novotel... Nu înțeleg de ce autoritățile locale nu manifestă interes pentru a le atrage la noi. 

Unde mai pui că trebuie să ne fie clar cu ce se va ocupa turistul aici. Pentru 40% dintre turiștii lumii scopul nr.1 la vizitarea unei țări noi este cunoașterea bucătăriei naționale. Noi avem o bucătărie excelentă, care are propria imagine, avem bucătari buni în restaurantele noastre, și cu vinul totul e în regulă. Eu am convingerea că astăzi vinul moldovenesc se află printre primele trei în lume. Iar unele vinuri nu au egal în lume.  

Ce interese mai au turiștii? Antichitățile. Muzeul național de Etnografie și Istorie Naturală de la noi dispune de artefacte ce numără mii de ani înainte de era noastră. Avem prezente pe teritoriul nostru toate culturile arheologice ale antichității, tipice pentru această parte a Europei,  inclusiv una dintre cele mai vechi de pe planetă – Cucuteni-Tripolie. Amatorii artei plastice cu siguranță vor admira expozițiile Muzeului de Artă, care după restaurare a căpătat o a doua viață.    

Am vorbit deja despre teatrele noastre, cel de operă și cele dramatice, avem în oraș cluburi de noapte bune. Însă, plus la obiectele cultural-distractive existente, trebuie să creăm și altele. Noi avem proiecte de reconstrucție a orașului vechi. Ele presupun crearea în centrul capitalei a cartierelor-sate în miniatură. Acestea ar putea fi foarte interesante și vizitate. Mai avem proiectul turistic unic – ”Chișinăul subteran” și multe altele.   

Așadar, turistul nostru a servit o masă gustoasă, a vizitat un muzeu, a audiat o operă… Ce să-i mai propunem?  Unde-s traseele turistice orășenești? Ele există, dar puține și le deservesc mici companii turistice care duc lipsă acută de bani, dar ar trebui să se preocupe de ele autoritățile locale. Să știți că noi ani în șir am tot inclus în buget mijloace pentru crearea traseelor turistice, însă banii așa și nu au fost valorificați. Mai mult – primăria nici azi nu dispune de un departament al turismului.  Dar turismul este o direcție, de care  trebuie să ne ocupăm sistemic, profesional,  consecvent, să instruim specialiști și să elaborăm trasee. După alegeri vom insista asupra creării acestui departament.       

Noi adesea ne subestimăm orașul, potențialul lui. În multe orașe europene eu am văzut că obiectele care se bucură de popularitate turistică au fost făcute practic pe loc gol. Spre exemplu, în Slovenia traseele turistice includ vizitarea fabricii de sticlă, a fabricii de parfumerie și cosmetică (a noastră, să știți, ea este mult mai interesantă), a unei ferme de reni unde există un restaurant și rătăcesc doi cerbi. Noi avem zeci de restaurante care nu cedează cu nimic.  

Veți fi invitat și la fabrica de ciocolată. Vă închipuiți: o clădire cu două etaje, sus stă familia, jos fierb ciocolata și o comercializează. Și vine acolo o mulțime de lume. Vin, pentru că statul a instruit ghizi care să muncească în companiile turistice, a elaborat un traseu special.  Noi, din păcate, nu avem așa ceva,  asta în pofida faptului că fabrica noastră este mult mai interesantă. Îndrumați ”Bucuria”, învățați-o să organizeze excursii cu degustare și turiștii vor da năvală. Cu alte cuvinte, turismul este foarte important. Am putea acoperi 30% din economia orașului doar din contul lui. 

Și ultima întrebare: ce calități, în opinia Dvs., trebuie să aibă alesul poporului, funcționarul public, membrul guvernului, președintele, - omul care participă la administrarea statului sau a localității  ?

Mi-am tot pus această întrebare ani în șir, dar răspunsul l-am găsit nu demult. Adesea îi întreb pe diferiți oameni: ce calități trebuie să aibă politicianul care a acces la putere?  Unul spune: să fie un profesionist, tehnocrat. Altul: să fie diplomat, să înțeleagă în ce condiții de politică externă ne aflăm, cum trebuie să ne realizăm interesele naționale și să nu intrăm în contradicții cu jucătorii globali. Al treilea: să fie un jurist bun, care cunoaște perfect legislația.  

Totul e corect, dar insuficient. Nu am fost satisfăcut de nici unul dintre răspunsuri și am ajuns la concluzia că  pentru omul aflat la putere principalul este dragostea pentru propria țară. Poți fi un super-profesionist, dar dacă nu-ți iubești țara, cu cît ești mai profesionist și mai inteligent, cu atît ești mai periculos pentru ea.

La fel de important este ca acest om să fie capabil de compasiune și empatie. Dacă demnitarul nu are aceste calități, ajuns în fotoliul de șef peste un an-doi devine un simplu birocrat incapabil să se pună pe sine în situația solicitantului. Birocratul pierde  noțiunea de cauză și efect, el nu înțelege pentru ce se află acolo, în acel birou. Uită că el există pentru cei care i se adresează, și nu ei – pentru el.      

Și pentru ca să nu avem asemenea situații, omul ajuns la putere trebuie să fie capabil să împărtășească trăirile altora, să asculte durerea altuia. Dacă ești indiferent față de oameni, nu ești om de stat. Iar dacă problemele altora te pătrund, tu începi să cauți posibilități nu pentru a ajuta un singur om, ci pentru a îmbunătăți sistemul în întregime. Aceasta este esența activității unui om de stat.   

A intervievat Svetlana Derevscicova