Constantin Rusnac: "Muzica tare ne împiedică să auzim muzica"

Constantin Rusnac: "Muzica tare ne împiedică să auzim muzica"

Constantin Rusnac este unul dintre cei mai cunoscuți compozitori contemporani moldoveni. Fiecare dintre noi a auzit, probabil, creaţiile sale. Cîntecele sale, pline de lirism rafinat sînt interpretate cu succes de Anastasia Lazariuc, Olga Ciolacu, Maria Codreanu, Margareta Ivanuş, Ansamblul Instrumental-vocal "Noroc" şi "Orizont", dar și de alte formaţii și soliști moldoveni.


Dumnealui este autor de lucrări muzicologice, articole, eseuri, programe radio și de televiziune, al culegerilor de folclor, al compozițiilor pentru cor, al muzicii instrumentale, simfonice, vocale şi de cameră, al muzicii pentru teatru și cinema, al romanțelor, cîntecelor pentru copii, al muzicii pop. C. Rusnac este autorul imnului "Jocuri Delfice". A absolvit Institutul de Arte. „G. Musicescu”, Facultatea „Teoria muzicii, muzicologie şi contrabas”. A deținut funcția de prim-viceministru al ministrului Culturii al RSSM, a condus de Conservatorul de Stat din Moldova „G. Musicescu” (în prezent: Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP)). Din anul 1993 pînă în prezent este secretar general al Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO. Membru al juriului al multor concursuri muzicale naționale și internaționale. Anul trecut şi-a sărbătorit aniversarea de 70 de ani.


În interviul exclusiv, acordat portalului Noi.md, maestrul Rusnac vorbeşte despre starea și perspectivele culturii muzicale, dar şi a culturii în general, despre rolul personalității în promovarea acesteia, dar și despre faptul ce proiecte interesante ar putea contribui la acest lucru.


Moldova este considerată, din timpuri străvechi, o țară muzicală cu tradiții bogate. Cum evaluați situația actuală din domeniul muzicii în țara noastră? Există noi descoperiri, succese, realizări? Și dacă da, în ce genuri de muzică: instrumentală, pop ori în valorificarea patrimoniului folcloric?


 „Nu știu dacă putem vorbi despre vreo descoperire, dar pot spune că nivelul de pregătire al muzicienilor noștri rămîne înalt. În orice caz, cel al interpreților de muzică populară, cu siguranţă, fapt ce mă bucură foarte mult. Poate că sună modest, dar îndrăznesc să sper că acesta este meritul meu. Cînd am devenit rector al Conservatorului, primul lucru, pe care l-am făcut a fost să deschid Catedra de Muzică populară. Totodată, programul a fost alcătuit astfel încît 80% să fie dedicată anume muzicii clasice, iar 20% muzicii populare. Atunci am avut mulţi oponenți, care susțineau că muzica populară este absorbită cu laptele mamei, de ce oare ar trebui studiată separat? "Da, am spus, limba noastră maternă tot prin laptele mamei este absorbită, dar cu toate acestea, noi o studiem foarte serios și la școală, și la universități, însă nu ne putem lăuda că o cunoaștem foarte bine!"


Și iată la ce am ajuns. Dacă înainte, în anii '50 începutul anilor '60 ai secolului trecut, încercam să imităm orchestre din România, învățând cum să interpretăm muzica populară, acum ei învață de la noi! În România există doar una sau două orchestre, care interpretează muzica populară nu rău, dar tot nu pot spune că interpretarea lor este ceva extraordinar. Și asta pentru că muzicienii nu au pătruns profesional, cu adevărat în bogăția inepuizabilă a muzicii populare, au învățat, care și pe unde a apucat. În tara noastră, chiar și în sate, nivelul este mai înalt. Când vin aici muzicieni din România și îi aud pe muzicienii noștri din orchestrele folclorice, rămîn surprinși: unul brusc interpretează Bach, altul Mozart, ca apoi să cînte muzică populară. Asta pentru că ei au învățat asta. Ei au fost în expediții folclorice, au colectat materiale, au descifrat, au studiat aranjamentul, istoria muzicii și multe altele. Aşa încît ei simt muzica populară, căci aceasta a devenit parte a fiinţelor lor, iar avînd totodată şi o pregatire clasică, în baza căreia le-a fost altoită şi tehnica respectivă, i-o prezintă ascultătorului la cel mai nivel înalt. Iată de ce, practic, orice orchestră de-a noastră este una de virtuozi.


În afară de maeștrii recunoscuți, avem talente tinere atît în genul de muzică vocală, cît și în cel instrumental. Ce-i drept, există mulți, care compun ei înşişi muzica (sau ceea ce consideră ei că este muzică), interpretîndu-şi propriile compoziţii, realizează un clip video şi tot ei îşi oferă şi aplauzele, fiind siguri că toate acestea sînt la un nivel înalt. Dar ce texte! Rămîi perplex. Uneori este chiar amuzant să urmărești aceste clipuri, pe care se cheltuite și o mulțime de bani. De aceea, eu consider că acum este necesară ca aerul cenzura artistică și încă cea mai strictă. Nici un produs muzical nu ar trebui să fie lansat, dacă nu corespunde criteriilor de calitate.


De asemenea, conform convingerii mele profunde, evenimentele culturale nu ar trebui să fie concentrate numai în capitală, acestea ar trebui să devină o parte integrantă a vieții întregii țări. Spre exemplu, cînd am fost viceministru al Culturii, am propus să creez o orchestră de cameră la Bălți și la Cahul, iar dacă aş mai fi rămas în același post, cu siguranță, aș fi realizat acest lucru. Cum este posibil aşa ceva: ca în capitala nordică și în cea de sud a republicii să nu fie o orchestră simfonică sau cel puțin o orchestră de cameră? Ei spun că nu sînt bani pentru cultură, renunţă, practic, la toate proiectele, tăind finanțarea. Și acest lucru se întîmplă într-o țară cu un potențial atît de mare de talente! Cu un management bun, aceste talente ar putea ajunge să aducă venit.


Sau poate, dacă statul nu are bani, mecenații ar putea sprijini cultura?


Nu, nu, aceasta ar trebui să fie, exact, politica statului! Coerentă și axată anume pe domeniul vizat. Astăzi, mecenatul are dorința de a oferi bani pentru un proiect anume, mîine însă această dorinţă poate să dispară. Bineînțeles, dacă cineva din reprezentanții businessului decide să susțină vreun proiect interesant sau vreun tînăr talent, noi le vom mulțumi doar, să ne bazăm însă pe ei nu trebuie.


Ați vorbit despre faptul că au apărut tineri compozitori. Pe cine dintre compozitorii moderni interesanți i-aţi putea numi?


Din păcate, eu nu urmăresc chiar atît de atent creaţiile compozitorilor tineri. Desigur, ei există și lucrează în genuri diferite și chiar cîte ceva îmi place. De exemplu, Snejana Pîslari este o tînără compozitoare foarte talentată, care scrie muzică serioasă. Ea l-a avut în calitate de profesor pe Pavel Rivilis, cunoscutul nostru maestru, fapt care vorbeşte de la sine că ea are o pregătire profesională serioasă.


Conform observațiilor dvs.ce gen de muzică este cel mai solicitat? Ce fel de muzică ascultă oamenii?


Cea mai solicitată este ca întotdeauna muzica ușoară, şi nu doar uşoară, ci dată la volum maxim. Acest lucru nefiind întîmplător. Cînd interpretezi încet, totul se aude și se vede foarte bine: nivelul tău, măiestria ta. Iar cînd cînţi tare se aude numai că muzica se aude tare și deja nu trebuie să-ți faci griji în privința măiestriei. Dar şi tinerii cer sunet cu volum, ritm energic, adică instinctul primar conduce în acest caz. Am făcut odată un experiment. A fost o mare sărbătoare. Oamenii sub sunetele asurzitoare ale orchestrei, dansau sub cerul liber. Eu îi spun prietenului meu: acum îi voi ruga pe muzicienii, care interpretează melodia, să tacă și să vadă ce se întîmplă. Cînd au rămas numai tobele și acompaniamentul, din toată masa de oameni care dansau, doar cîțiva și-au ridicat capul și s-au uitat întrebător la orchestră, parcă întrebînd: ce s-a întîmplat? Restul aşa şi a continuat să danseze, nimănui nu-i păsa că lipsea cîntecul.


Mi se pare că tehnica și tehnologiile moderne nu ajută întotdeauna, ba uneori chiar încurcă! Iarăşi, cu ceva timp în urmă numai muzicianul însuși era responsabil pentru tot ceea ce face. Și tu ştiai că vioara este vioară, ţimbalul e ţimbal... Acum jumătate din lucru pentru muzician o face inginerul de sunete ori chiar doar computerul.


Cine se ocupă de formarea gusturilor muzicale? Și cine ar trebui să facă acest lucru?


Familia și școala! Totul începe cu familia, cu educația şi cu cultura generală. De aceea, trebuie să înțelegem, în cele din urmă, că fraza "copiii sînt viitorul nostru" nu sînt nişte cuvinte rostite în zadar. Am spus, întotdeauna, și nu voi obosi să repet că copiii sînt cea mai profitabilă investiție.


E necesar ca de la cea mai fragedă vîrstă să se determine ce copil şi ce înclinaţii are, fie la muzică, fie la matematică și așa mai departe, să le fie oferit sprijin ca să-şi dezvolte aceste talente. Dacă investim în educație și cultură, vom crește oameni, care vor fi în stare să aprecieze și să dezvolte această cultură. Atunci şi economia va înregistra progrese. La urma urmei, vă puteţi convinge că țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic sînt acelea, care au mai multe orchestre simfonice, teatre de operă, filarmonice și așa mai departe. Deci, totul e într-o interconexiune strînsă.


Dvs. sînteţi autorul a numeroase lucrări în diverse domenii, vorbim şi despre prelucrarea folclorului, şi de cîntece pop, şi de cîntece pentru copii și de muzică serioasă... În special, "Ave Maria", compusă de Dvs. e una dintre cele mai bune, inclusiv faţă de mostrele clasice. De aceea, întrebarea tradițională – asupra a ce lucrați acum?


Vă mulțumesc mult pentru cuvintele de laudă. Da, eu mă bucur că "Ave Maria" i-a plăcut Mariei Bieşu. Am scris această elegie special pentru ea. Și este deosebit de plăcut că aceasta a fost interpretată de soliști bine cunoscuți și talentați, precum: Lilia Şolemei, Natalia Tanasiiciuc, Anastasia Cuşnir și alții. În acest an o va cînta şi Natalia Gavrilan, compatrioata noastră, mîndria noastră, care cucereşte inimile iubitorilor de muzică din întreaga lume, începînd cu Teatrul La Scala.


Iar în ceea ce privește întrebarea, la ce lucrez acum, eu îmi cizelez vechile creaţii, le pun în ordine, le introduc în computer, astfel încît să nu dispară. În afară de muzică, îmi încerc puterile și în poezie. Am două colecții de poezii. Una este cu acrostihuri, am adunat în total 80 de portrete poetice, dedicate unor diverși oameni celebri, iar cel de-al doilea este o colecție de miniaturi poetice, ceva asemănător cu haiku-urile japoneze, dar în stil moldovenesc. Acum doi ani pentru colecția "Acrostihuri. Portrete în timp" m-am învrednicit de medalia de aur și diploma celei mai prestigioase expoziții internaționale din Europa de Sud-Est, Euroinvent - 2015, care se desfășoară la Iași, România. Realizez şi traduceri din franceză, am tradus, cu plăcere şi am publicat poeziile și nuvelele filosofice ale nepoatei mele.


Cum reușiți să combinați munca de creaţie cu cea din cadrul Comisiei Naționale a RM pentru UNESCO, pe care o conduceți?


Am un adjunct minunat, doctor în arte, Luminiţa Drumea, este o profesionistă, e inteligentă, cinstită, un om dintr-o bucată. Fără ea, bineînțeles, ar fi mult mai dificil să fac față acestui volum de lucru.


Povestiţi-ne, vă rugăm ,despre cele mai recente şi mai importante evenimente din activitatea Comisiei și despre proiectele pentru acest an.


Din start trebuie să explic faptul că pentru proiectele UNESCO nu sînt alocați chiar atît de mulți bani, cum poate crede cineva din afară: 600 de milioane de dolari pentru doi ani pentru 200 de țări.


Dintre care o parte importantă se duce pentru întreținerea sediului central, a numeroaselor birouri din diferite țări, angajați și așa mai departe. Anterior, din banii alocați (100.000 de dolari SUA pentru doi ani), sediul central de la Paris aproba 10-12 proiecte, acum doar două-trei, în sumă de 40 ori cel mult 50 mii. Asta înseamnă că e posibilă organizarea unei conferințe, în cadrul căreia pot fi ridicate întrebări importante, necesare și care reprezintă interes pentru țară. În plus, căutăm o finanțare extrabugetară. Astfel, de exemplu, există organizația non-guvernamentală austriacă HOPE'87, am devenit prieteni cu ei și cu ajutorul lor am creat Centrul metodic pentru copii la Spitalul Oncologic. 150 de mii de dolari i-a oferit personal Michael Schumacher, cerîndu-ne, în schimb, să nu se vorbească despre el (noi toți ne rugăm pentru sănătatea Domniei sale). Alți 530 de mii de euro au fost alocați de către Agenția de Dezvoltare a Austriei și de HOPE'87. Ministerul nostru de Educație a alocat 10 unități de cadre didactice. Multe organizații ne-au ajutat cu manuale și echipamente didactice. Astfel, copiii care sînt tratați în acest spital pot învăţa disciplinele școlare fără a fi întrerupt procesul de învăţămînt.


Un alt proiect, pe care l-am finalizat recent cu ajutorul HOPE'87, ambasadorul UNESCO al Bunăvoinței, Dna Ute Ohoven, precum și cu cel al cetățenilor germani, a constat în renovarea unei grădinițe pentru pacienții cu tuberculoză. Am ajutat, de asemenea, cu echipament sportiv grădiniţa din satul Chirsovo (Găgăuzia). Publicăm cărți și broșuri, în special, despre noua știință bioetică, am publicat o lucrare despre Maria Cantemir.


În plus, deja de o lungă perioadă de timp pe ordinea de zi stă problema necesității creării unei Arhive Folclorice de Stat. Sînt absolut convins că fără să înțelegem faptul că folclorul e parte a culturii poporului sau  că acesta este, potrivit lui Gleb Ceaikovski, un "monument spiritual al națiunii", nu îl vom putea proteja și, cel mai important, nu îl vom putea transmite generațiilor viitoare. Am vorbit în repetate rînduri despre acest lucru la Congresul Uniunii Muzicienilor Moldovei, iar în presă am invitat un specialist de la UNESCO, care a promis asistență tehnică și metodică. Aşa că aş vrea să cred că această întrebare va fi rezolvată mai devreme sau mai tîrziu.


Ne-am întîlnit în cadrul celui de-al doilea Festival International de Muzică Clasică la Cahul. Concertul în aer liber, la care au participat artiști internaționali extraordinari atît străini, cît şi autohtoni, a fost o surpriză plăcută nu numai pentru locuitorii Cahulului, ci și pentru oaspeții orașului. Povestiţi-ne, vă rugăm, mai multe despre cum a apărut acest proiect și dacă vor mai fi asemenea concerte.


Da, vom continua cu siguranță să desfăşurăm asemenea evenimente! Anul acesta Festivalul va avea loc din nou la Cahul, dar nu toamna, ci în luna mai.


Concertul a fost organizat de un originar din acest oraș, de către discipolul nostru Ilia Croitoru. El este foarte bravo! Am să vă povestesc cum l-am primit la Conservator. Am avut un decan, Felix Biriukov, o persoană minunată, în general, am salvat adesea tineri talentați, care, dintr-un anumit motiv, nu reuşeau să fie admişi la Conservator sau cînd specialitatea aleasă nu se potrivea cu posibilităţile şi talentele lor. Iată că Felix Biriukov a venit la mine și mi-a spus: "E un băiat de 17 ani, care a absolvit Şcoala de muzică de la Cahul, iar dacă nu reuşeşte la admitere, îl vom pierde". Și l-am luat la cursul pregătitor, la „vocal”. Apoi el a studiat la Cluj, pe urmă la Conservatorul de la Sankt Petersburg. Iar în prezent el nu doar că este un bun specialist bine instruit în domeniul său, ci un adevărat mesager al culturii, pe care o promovează activ în orașul său natal și, de fapt, în întreaga țară.


Datorită faptului că dirijorul Ilie Croitoru este cunoscut în România, în Spania, în Anglia, în Rusia, el a putut să invite muzicieni foarte interesanți din aceste țări să participe la Festivalul de la Cahul. În prima decadă a secolului al XXI-lea s-au desfășurat mai multe Festivaluri de Muzică Clasică la Chișinău, acum acest Festival și-a schimbat adresa, după ce s-a mutat din capitala republicii în capitala culturală din sud. Așa că ne pregătim pentru sezonul următor, ne așteptăm ca vor fi și mulți oaspeți străini. Mulțumiri speciale pentru faptul că acest eveniment, după o pauză de zece ani, a avut loc, primarului Cahulului Nicolai Dandiş. Dumnealui este, pur şi simplu, o găselniță pentru oraș! Un tînăr energic, neindiferent, el şi-a dat seama că numai prin cultură poate fi dezvoltat un oraș. Ilia Croitoru a înaintat şi anterior propuneri primarului de a organiza un Festival de Muzică Clasică, dar fostul edil al oraşului nu s-a arătat interesat de această idee.


Și iată că în sfîrșit, s-a găsit o persoană, care a înțeles importanța acestui eveniment cultural foarte necesar și a susținut-o! În general, atunci cînd o persoană este la locul său, totul iese bine. Iată, spre exemplu, Vasile Moroşanu, șeful Departamentului de cultură din raionul Anenii Noi, Artist al Poporului Republicii Moldova. El este un adevărat altruist, nu pentru el însuși face ce face, ci pentru oameni. Are acolo o Casă de Cultură de invidiat! Mobilier de import, cea mai recentă tehnică, tot ce vreţi are acolo. A făcut rost de toate, a obținut totul. El și-a creat propriul Studio muzical „Perlele Moldovei”, a creat o școală de canto, la care vin copiii nu numai din acest raion, ci și din alte localităţi. Iar cel mai important toți copiii învaţă gratuit! În anul 2016, la Concursul Internațional de la Iurmala, discipolii săi au obţinut aproape toate locurile premiante, inclusiv Grand Prix-ul! Juriul a rămas uimit, de unde au venit acești moldoveni? Ba mai mult, cum e posibil să fie din provincie.


În general, ce proiecte muzicale, în opinia Dvs., sînt cele mai interesante și mai promițătoare?


Puteţi să mă credeți că sînt foarte multe și fiecare poate sau ar putea descoperi noi nume, care să devină sonore. Din păcate, nu putem menţine toate proiectele. Astfel, în anul 1997, am organizat primul Concurs Internațional de Interpretare (vioară, violoncel, pian, canto academic). Ne-am dorit ca țara să fie recunoscută, să-i promovăm imaginea la un nivel cît mai înalt. La acest concurs au participat reprezentanți din opt țări din Europa și Asia. Am reușit atunci să organizez şi o finanțare demnă: Premiul I la fiecare nominalizare era de aproape o mie cinci sute de dolari SUA! Pentru acele vremuri, dar și în zilele noastre nu sînt bani puţini. Conform regulamentului, concursul trebuia să aibă loc la fiecare patru ani, dar totul s-a oprit la primul. Evenimentul însă a fost unul de rezonanţă, fiind deja așteptat...


A existat odată Concursul Internaţional al Tinerilor Interpreţi de Muzică Clasică „Maria Bieşu”, doar numele incomparabilei noastre primadonne este un brand, cartea de vizită a Moldovei! Acest concurs trebuia susținut și continuat cu toate eforturile posibile. Din păcate, a fost desfăşurată doar o ediţie a concursului respectiv, iar apoi totul s-a împotmolit. Bine încă că se menţine celebrul Festival.


Dar merită menționate şi proiectele de succes. Timp de cincisprezece ani am fost președintele al juriului Concursului Cîntecului Francez "Chantons amis" ("Să cîntăm, prieteni!"), care are loc în cadrul sărbătoririi Zilelor Francofoniei. Acești tineri interpreţi au voci extraordinare, pe care chiar şi Patricia Kaas și Lara Fabian le-ar putea invidia! Numai din rîndul cîștigătorilor acestui concurs ar fi putut fi organizat un turneu minunat și posibil chiar să se cîștige bani buni cu un management potrivit.


Șapte ani la rînd se desfăşoară Concursului Muzical ”Zlata Tcaci”.


Desfăşurăm regulat "Jocurile Delfice", unde tinerii îşi încearcă puterile la asemenea nominalizări precum: pian, vioară, dans, acordeon, vocal, instrumente de suflat etc. Anul trecut jocuri zonale au avut loc la Drochia, Sîngera, Chișinău, Anenii Noi. Apoi, la Chișinău a avut loc Gala Concertul laureaților. De data aceasta am fost sprijiniți de Rossotrudnicestvo, reprezentanților cărora le mulțumim pe această cale. Anul acesta concursurile vor continua și sperăm ca cei mai buni participanți să poată evolua şi în străinătate.


Dle Rusnac ați fost membru al Comisiei pentru sărbătorirea Anului lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, iar unul din evenimentele majore în cadrul sărbătoririi a trebuit să fie montarea operei lui Gheorghe Mustea "Ștefan Cel Mare", această idee va cunoaşte o finalizare?


Despre acest lucru trebuie să-l întrebăm pe însuşi Dl Mustea. Dar Festivalul "Ștefan cel Mare" sub egida președintelui a avut loc în multe raioane ale republicii și mă bucur că am reușit să descoperim o mulțime de tineri talentați, cîteva coruri excelente. Înainte aproape în fiecare școală rurală era cîte un cor bun. Căci corul este un instrument educațional minunat și sînt convins că corurile școlare trebuie să fie reînviate. Astfel, acest Festival a contribuit la aducerea în scenă a unor colective foarte promițătoare, pentru a da impuls noii creativități. Ar fi fost bine ca astfel de Festivaluri să aibă loc în fiecare an. Căci Ştefan cel Mare este o personalitate atît de mare, încît poate servi drept sursă inepuizabilă de inspirație.


A intervievat Svetlana Derevşcicova


Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load