X 
Transnistria stiri: 1381
Eurovision stiri: 501
Preşedintele stiri: 3991

Ala Vicevici: Oamenii au uitat să își asculte sufletul și s-au cufundat mai mult în lumea materială

1 dec. 2023,, 17:57   Interviuri
7953 0

Într-o lume în care sîntem într-o goană continuă după fericire, iubire și bani, adesea oamenii uită de proriul suflet și cad în depresii.

Tot mai des auzim prieteni și cunoscuți cum spun că apelează la psiho-terapeuți pentru a face ordine în viața lor.

În cadrul rubricii de astăzi vă învităm să o cunoașteți pe Ala Vicevici, energo terapeut care zi de zi ajută oameni aflați în impas să găsească calea spre soluționarea problemelor lor.

***

Cine este Ala Vicevici?

Sînt bucuroasă să vă văd și să vă transmit cee ace simt eu în viața asta, iar eu simt foarte multă fericire și bucurie. Eu sînt Ala Vicevici, sînt psiholog și energoterapeut, activez de cîțiva ani în domeniu și am ales această profesie pentru a ajuta oamenii ca să se regăsească, să facă pașii spre regăsirea sa. Îi ajut să își asculte sufletul care dirijează cu mintea noastră, cu corpul nostru, cu comportamentul nostru, pentru că ceea ce simțim noi în interior este esența vieții. De aici naște bucuria și tristețea, ura și gingășia, blîndețea și duioșia.


De ce ați ales să profesați în domeniul psihoterapiei?

Din copilărie mi-am dat seama că am un dar unic, puneam mîina pe rățuște și ele dacă șchiopătau parcă deveneau mai vioaie, la fel și cu cățelușii și pisicuțele și atunci totul mi se părea că este doar o fantezie. După ce s-a născut copilul meu, cînd era bolnav, am inventat un joc – ”Batista Fermecată”. Orice durere o avea, noi o puneam în acea batistă fermecată și spuneam o frază magică: ”Imi nimi usturoi, să fugă buba de la noi”. Era o frază dintr-un desen animat tare amuzantă, dar care parcă prin minune ajuta ca să se facă bine băiatul. Mai tîrziu viața mi-a arătat că prin cuprindere, oamenii simt ceva neobișnuit, de aici am ales să studiez ce este energia, de unde vine ea și cu ce te poate ajuta. Atunci am găsit o școală unde am învățat mai multe despre acest timp de terapie, unde am înțeles că sînt asemenea unui modem pentru toți care atunci cînd se conectează în cîmpul meu se încarcă cu această energie Dumnezeiască. Însă e bine știut faptul că energia lui Dumnezeu face minuni, pentru că nimeni nu merge împotriva lui, anume credința și dorința de schimbare te face să cauți ceva unic care te ajută. Nu în zadar se spune că o rază de lumină dizolvă un ocean de întuneric. În timp am învățat cum să activez, cum să ajut oamenii, cum să îi încălzesc, însă trebuia să făsesc cheia și la sufletul omului. Iată de ce am mers să studiez și psihologia, ca să înțeleg anumite procese. La noi în terapii vin oameni care au nevoie de dragoste pentru că nu o găsesc la părinți, în familie, nu o găsesc în lumea materială însă o caută. În astfel de momente, sufletul lor le strigă din subconștient că este aici, iar oamenii trebuie doar să îl audă. Oamenii vin la terapii și povestesc că mama îi supără, soțul nu o înțelege, acasă nu găsește liniștea. Însă noi trebuie să conștientizăm de unde pornește totul.

Ciine sînt cei care apelează la ajutorul dumneavoastră?

Diferite grupuri de oameni, am și adolescenți, am domnișoare de 20-28 de ani, am femei căsătorite și am avut o doamnă de 65 de ani, dar a avut și cupluri.

Cu cine este cel mai greu să lucrați?

Nu este greu, este un aprot de conexiune pentru că ei toți au nevoie de dragoste. Adolescentul are nevoie de dragoste pentru că părinții nu îl înțeleg, doamna care are copii s-a săturat de rutină, de casă, de soț, de faptul că nimeni nu o înțelege și are nevoie de o renaștere. Doamna care are o carieră are nevoie de dragoste pentru că oferă tot dar nu au primit nimic, iar bunicuțele au nevoie de dragoste pentru că au rămas singure. Toți sînt în căutarea sa, toți caută sensul vieții lor.

Cît de greu este să predispui o persoană care vine la terapie să își deschidă sufletul?

Este un paradox pentru că oamenii cînd vin în terapii spun toți același lucru:

„Eu îți povestesc acuș repede și tu îmi spui ce să fac și eu merg acasă și rezolv totul”.

După ce însă persoana își varsă amărăciunea și durerea eu îi propun să analizăm problema dintr-un alt punct de vedere. Atunci începem să vedem lucrurile dintr-un alt unghi. De ce soacra se poartă urît cu tine, tu doar tot ai doi copii, ce înseamnă copii pentru tine – viață, ce înseamnă copilul pentru mama soacră – tot viață. De obicei această separare a copiilor, cînd ei pleacă în viața de adult și crează familia sa, mama soacră se simte părăsită. Iată de ce toate rapoartele duc la o luptă de putere, chiar și în familie, în societate, mereu oriunde este lupta de putere. Cine este mai sus ca cineva?

Cine apelează cel mai des la astfel de terapii? Femeile sau și bărbații au nevoie de ajutor?

Și bărbații au nevoie de el. Am un băiat de 16 ani care se numește Vladimiro și el îmi spune:

”Mama, eu te admir și te iubesc foarte mult, dar tu ai să fii cel mai superb psiholog atunci cînd o să lucrezi cu bărbații și cu adolescenții. Nu îți imaginezi cîtă suferință este acolo, tu nu îți imaginezi cît de tare ei se închid și nu pot să își deschidă sufletul pentru că ei spun că nu pot să plîngă, că nu pot să își redea emoțiile. Societatea nu îi înțelege”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am un băiat și noi activăm concomitent eu cu adulții și cu femeile, dar el cu grupul lui de băieți. Sîntem doi psihologi, el la școală între prietenii săi și eu deja într-un sector mai amplu.

De ce crezi că în Republica Moldova oamenii sînt destul de reticenți față de psihoterapeuți?

Din păcate aveți dreptate, pentru că noi trăim în zona post sovietică și tot ce naște din URSS este rușine pentru că îți e frică că o să fii judecat. Atunci nu era voie să îți exprimi emoțiile, de aici a născut și frica de a ne deschide. Înainte era poate și mai ușor, pentru că mergeai la cumetri, la prieteni, nu era goana după averi, după lumea materială, după mașini, apartamente, vacanțe ș.a.m.d. Era un fel de omenie sinceră, prietenie pură, era o deschidere între oameni, iată de ce atunci nu aveai nevoie de psiho-terapeut. Mergeai la o sărbătoare unde se adunau cumetrii, părinții, unde oameni ieșeai pe coridoare, în ogradă și era foarte ușor. Atunci ei trecînd perioada de după război, cînd au trăit sărăcia și foametea ei erau bucuroși pentru orice, văzînd înflorirea URSS după război cînd se construiau case, se construiau fabrici oamenii erau fericiți. Ei erau motivați pentru că ei făceau bine pentru societate, acum însă avînd acele gene în interiorul nostru noi ne rușnăm și dacă îi spunem cuiva că ne ducm la o consultație la psiholog se uită straniu la tine. Doar atunci cînd oamenii văd schimbarea în alții încearcă și ei să facă schimbarea în ei. Noi lucrăm cu traumele, noi lucrăm cu durerea interioară, cu emoțiile care sînt închise și incapsulate în interior, noi le deschidem, le prelucrăm și ca ele să fie menținute în corp se emană foarte multă energie vitală. Noi eliberăm această energie vitală și de aici omul devine mai pozitiv, mai luminos, iar lucrurile care erau grave devin mult mai simple. Și ce dacă un copil nu a făcut tema pentru acasă, sau a primit o notă negativă și ce dacă – va primi după o notă mai bună. Prin terapii devii mai echilibrat și mai împăcat în interior. Astfel omul începe să vadă lumea nu prin prisma durerii, dar prin prisma – accept, văd, iubesc și mă bucur.

De unde începe schimbarea?

Dorința de schimbare prin acțiune și prin dragoste. În acest caz cuvintele cheie sînt - eu vreau, eu pot, eu cred, eu știu. CÎnd noi ieșim din zona de confort, noi ne dăm seama că asta este experiența părinților, că asta este experiența părinților iar noi trebuie să mulțumim părinților pentru că ne-au dat viață, pentru că ne-au educat însă dorința de a schimba lucrurile trebuie să fie din interiorul nostru. Trezirea la o viață mai bună poate veni doar din interior, cheia la toate problemele noastre poate fi găsită doar în noi. Tămăduirea sufletului poate avea loc doar prin acțiune și prin dorința de o scimbare și atunci toată atenția din experior noi o scufundăm din exterior în interiorul nostru. Nu facem rai pe pămînt, dar facem rai în interiorul nostru. Cînd omul este împlinit, el radiază, el dăruiește lumină, mulțumire iar vibrația de mulțumire este una din cele mai mari în viață. Este greșită abordarea cînd ne trezim dimineața și spunem – of, întîrzii la lucru. În fiecare dimineață trebuie să mulțumim că ne-am trezit, că avem un soț iubitor, că avem copii sănătoți. Puterea cuvîntului este foarte mare, cuvîntul este o vibrație și cît el este în interiorul meu eu sînt stăpîna lui, iar atunci cînd un cuvînt l-am dat în lume eu depind de el. Eu însă cînd spun Doamne îți mulțumesc la mine în creieraș se elimină hormoni care mă ajută să văd frumusețea în orcie, însă dacă eu spun că – afară plouă, că totul este trist, atunci se elimină serotonina care duce la tristețe și la depresie. Cînd te uiți în jur așa o zi frumoasă este dar noi tot triști sîntem. În psihologie este triunghiu jetrva, tiranul și salvatorul. Cel mai frumos este să treci din jetvă și din tiran în salvator.

Ce le spuneți persoanelor care sînt la capătul prăpastiei?

Înainte de toate eu trebuie să le dau o sursă de energie. Omul cînd este în depresie el este cu totul la pămînt. Omul nu are nici energie de a acționa, el are numai energie să plîngă pentru ceea ce se întîmplă. Eu sînt cel mai nenorocit, ajutați-mă vă rog frumos. Paradoxul este însă că ei cer ajutor, dar ei nu sînt gata să îl primească. Omul cînd este în depresie el are viziunea spre vibrațiile joase, însă după toate cursurile care le facem oamenii își ridică privirea în față. Noi nu puteam schimba oamenii din jurul nostru, noi trebuie să învățăm să îi acceptă și să încercăm noi să ne schimbăm. Atunci cînd psiho-terapeuții lucrează cu oamenii ei le schimbă percepția de a vedea lumea. Asta se întîmplă și în terapiile de grup, fiecare vine cu durerea lui și la fiecare e tragic – că nu se împacă cu soțul, cu soacra și cu copiii, însă atunci cînd aud alte istorii ei înțeleg că la ei este cea mai bună familie, cel mai bun șor. Ea conștientizează că nu este totul atît de rău cum pare la prima vedere. În terapiile de grup se întîmplă o minune, pentru că femeile conștientizează că nu el este vinovat, dar trei degete arată totuși spre mine, ceva spune că eu nu sînt ok. Pentru că dacă un deget se duce în colo și unul în coace, ce înseamnă asta? În astfel de situații noi ajutăm să înțelegem de unde pornește durerea, ajungem la traumele din copilărie. Ce înseamnă un tiran, este un învățător care te ajută să crești, să evoluezi și să vezi ceva care tu nu vezi. Însă oamenii trebuie să înțeleagă doar un singur lucru, universul este atît de plin cu de toate că tot ce trebuie să faci este să faci doar o acțiune și să ei ceea ce îți trebuie. Tiranul spune – ridică-te fă ceva și cît stai jos și primești loviturile din viață fie de la învățătoare, fie de la colegă, mamă, iubit sau altcineva ei te motivează să ieși din zona ta de confort. Dacă noi am primi asta ca o lecție de viață, totul ar fi mult mai simplu. Nu ar mai exista jertvă și tiran.

Prin ce sînt speciale terapiile de grup?

Este total diferită terapia de grup, pentru că în terapia de grup sînt eu cu problemele mele, însă în terapiile de grup se întîmplă o magie pentru că aceiași problemă este văzută prin ochii unei bunici, a unei mame, a unei surori și noi simțim emoțiile fiecărui participant. În terapiile de grup se întîmplă conștientizarea profundă a unei probleme și se întîmplă cu adevărat o magie pentru că eu simt și durerea celui lîngă mine, eu nu simt doar durerea mea, dar eu mă oglindesc în toate cazurile acestea. Oamenii se întreabă cine sînt, altă doamnă spune că s-a pierdut pe sine, altcineva spune că nu mai are nevoie de viața materială dar vrea să își găsească sufletul iar fiecare frămîntare duce la un tratament din diferite surse. Atunci se întîmplă acea magie cînd o rază de lumină socate atîtea blocuri interioare și omul iese din acestea terapii cu totul diferit. El simte o eliberare din durerea sa. Și atunci în cap la mine se aranjează puzzele-le singure. Creierul ce face? El este foarte inteligent. El spune foarte inteligent și te motivează să mai dai o șansă soțului iar asta facem și în terapiile de grup iar din subconștientul fiecăruia noi simțit emoțiile fiecărui suflet șia noi din durerea noastră micuță de 10% înțelegem și vedem durerea celorlalți și lumina care intră dizolvă totul și începe eliberarea. Acest lucru ne face să mulțumim pentru ce a fost și să cerem o ușurare și o eliberare de durere.

Cît de des bat la ușa voastră oameni care nu își permit financiar o terapie la un specialist?

Oricine în viața asta poate să apeleze la un ajutor. Așa cum cineva merge la biserică și cere ajutor de la Dumnezeu, așa poate veni la orice specialist pentru că nimeni nu va refuza să ajute atunci cînd cineva se află într-o situație foarte gravă. Omul are nevoie de dragoste și să fie auzit. Foarte multe sinucideri, foarte multe cazuri grave în această viață ar fi putut fi evitate dacă am putea să întoarcem o zi din viața acelor persoane care au vrut să fie auzite, să fie ascultate și iubite. Ei nu au găsit susținere în societate, nu au găsit susținere în familie, iată de ce am un vis mare în această viață să creez un centru de ajutor pentru mamele pentru copii care au rămas fără ajutor, au rămas fără susținere. Aces centru îmi doresc să se numească – ”Mîina lui Dumnezeu”. Și cred că dacă îmi va reușia această misiune globală să realizez acest proiect unde mamele vor găsi susținere, vor primi o cosultație psihologică și vor primi un adăpost și să avem sponsori care să ne susțină să ajutăm mamele să învețe un curs de frizerie sau altceva care le-ar permite să devină independente financiar, atunci eu pot să ajut și oamneii de acum.

Ce este fericirea?

Ce este fericirea și ce este bucuria? Foarte mulți le încurcă. Bucuria este starea noastră interioară, eu sînt bucuroasă de ceea ce sînt, sînt bucuroasă pentru mamă, pentru tată și ea poate fi comparată cu mulțumirea. Fericirea, însă, este o emoție de moment. Acea emoție poate să depindă de un obiect, de o persoană sau de o situație. Ne întoarcem în copilărie, ce este fericirea – o înghețată, o păpușă, un joc, o îmbrățișare – o emoție trăită acum care din păcate noi am uitat de ea, din păcate noi am închis-o în interiorul nostru și ea bate la ușă. Copilul din interiorul nostru bate la ușă și ne întreabă: ore cînd am mîncat ultima dată o înghețată în parc cînd am fost la plimbare? Noi nu avem timp, sîntem în goană după lumea materială, cînd avem noi timp să vorbim cu o prietenă să ne bucurăm sau să rîdem așa cum rîdeam în copilărie. Mereu ne gîndim ce o să se gîndească alții, mereu este un blocaj al fericirii. De foarte multe ori ne promitem că nu o să mai fim bucuroși și cînd asta se întîmplă noi punem încă o greutate pe umerii noștri. Părinții cum spuneau: De ce rîzi atîta, că acuș ai să vezi că o să plîngi.

Din copilări și frica de acum se face o conexiune așa de mare, iar noi înțelegem că avem totul mai puțin însă bucuria și fericirea. De ce noi nu ne puteam bucura de lucruri simple, de o cumpărătură, de o mașină, de un prînz de orice. Chiar și telefoanele astea noi, cînd ne uităm la ele ne gîndim că atunci cînd le vom avea o să fim fericiți, iar după ce le avem ne uităm la ele și parcă nu s-a schimbat nimic. Noi nu știm să savurăm din plin tot ce ni se dă. Creierul este atît de excitat că el elimină atît de mult, că atunci cînd se întîmplă diferite situații el nu mai are putere să dea altceva. Viața noastră este asemenea unui ecran la telefon în care noi răsfoim și vedem: familie, copil, telefon, mașină și viața trece în goană și noi nu mai savurăm clipa de acum și de aici. Trecul este o depresie, prezentul este fericire și viitorul este un stres. Este alegerea noastră să fim fericiți pentru că eu aleg, eu vreau, eu știu – eu, nu ce vrea mama, nu ce vrea soțul sau altcineva, dar ce vreau eu!

Ce este iubirea?

Ce este iubirea? Iubirea este o stare interioară cînd noi sîntem plini de iubire noi sîntem cei mai fericiți, însă din deficitul nostru noi ce facem? Noi cerșim! Ce este iubirea? Primirea altei persoane așa cum este pentru că eu sînt ok, eu îl primesc pe el în viața mea, însă dacă eu nu sînt ok atunci eu îl atrag pe el ca un plastore care trebuie să îmi acopere rana. Aici apare îndrăgostirea falsă ca un fel de anestezie. Este o iluzie care durează cum se spune un an, doi trei, după cînd totul trece noi vedem perosana reală și noi ne dăm seama că nu este el altfel, dar eu am avut așteptări mai mari de la el, iar el nu era gata să îmi ofere ceea ce îmi doream. Aici iar ne întoarcem în interiorul nostru, pentru că trebuie să facem noi raiul în interior și din acest rai putem să dăruim altora.

O familie perfectă este...

Perfectă este doar un cuvînt, nu există o familie perfectă. Există doar expresia că mie îmi e bine în familia unde sînt. Eu îi dau perfecțiunea aceia. Pentru cineva o familie perfectă este una de intelectuali, soțul și soția să fie cei mai deștepți și să aibă cu cine vorbi. Cineva are nevoie de sexualitate, iar cineva are nevoie de ființă, diferit. Noi punem prez în dependență de valorile noastre interioare. Pentru mine însă o familie perfectă este cînd sînt acasă cu soțul, cînd el dacă este enervat eu tac.

Acasă este...

Vai... pentru mine Moldova este acasă, pentru mine casa părintească este acasă, pentru mine casa mea este acasă – un colț de rai unde orice îmi aduce aminte de mine, orice miroase a bucatele mamei, tot ce este ca la mama acasă, ograda mare, flori mari în grădină, oricine care îmi aduce aminte de casă. Starea spirituală internă asta este acasă.

Viața este...

Viața este un dar, o experiență, viața este întradevăr o binecuvîntare de la Dumnezeu pentru că noi sîntem unicele ființe cu creier care pot învăța orice. Însă, este alegerea noastră cum să trăiesc din mulțumire, sau jeliți-mă vă rog că mă doare. Viața este în soare, ea este în jurul meu, viața este lumea din interior se emană în exterior. Ceea ce mă înconjoară pe mine astăzi este proiecția din interiorul meu.

Care este motto-ul de care vă conduceți în viață?

Astăzi este mai bine decît ieri și mîine va fi mai bine decît astăzi.

P.S.

Chiar dacă ai nevoie de ajutor, chiar dacă îți este greu în această viață, oprește-te o clipă și întreabă-te:

”Eu sînt doar emoția, sau eu sînt ascunsă în interiorul meu? ”

Eu sînt stăpînul emoției mele! Eu pot să reacționez, respiră adînc, ascultă-ți sufletul ce spune și adresează-te lui Dumnezeu:

”Doamne ajută-mă, Doamne luminează-mi calea!”

Și vei vedea că o să găsești răspunsul la întrebarea ta. Și vei vedea că tot ce te gîndeai pînă atunci nu va avea aceiași greutate care avea pînă acum. Înainte de a face un pas – analizează! Este atît de important să îl faci pentru tine? Nu uita că ai familie, nu uita că ai copii, nu uita că ai prieteni și tot ce este în viața asta noi lăsăm în urma noastră o bucurie, o suferință și o durere.

Regăsește-te, aude-te, ascultă-te! Succes!

Interviu realizat de Cristina Moisei

4
4
0
1
2

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Veți participa la recensămîntul în desfășurare, în Moldova?