Un strămoş al balenei albastre ar putea fi desemnat cel mai greu animal din toate timpurile

Unul dintre strămoşii îndepărtaţi ai balenelor albastre, în prezent dispărut, ar putea depăşi recordul deţinut în prezent de aceste mamifere marine la categoria "cel mai greu animal care a trăit vreodată pe Terra", potrivit unui studiu publicat miercuri, informează AFP.

Uriaşul marin, denumit Perucetus colossus şi ale cărui prime fosile au fost descoperite în Peru în 2010, a trăit în urmă cu 39 de milioane de ani. Greutatea lui medie a fost estimată la 180 de tone de o echipă de oameni de ştiinţă al căror studiu a fost publicat în revista Nature.

Acea greutate medie este însă insuficientă pentru a atrage titulatura de "cel mai greu animal din toate timpurile", întrucît cea mai mare balenă albastră modernă care a fost repertorizată vreodată cîntărea 190 de tone, potrivit Guinness World Records. Este vorba despre recordul actual, întrucît acea balenă îi depăşea în greutate pînă şi pe dinozaurii uriaşi care au dispărut în urmă cu multe milioane de ani de pe Terra.

Cu toate acestea, extrapolînd dimensiunile osemintelor masive ale lui Perucetus colossus ("Balena colos din Peru"), oamenii de ştiinţă sugerează că greutatea cetaceului străvechi putea să varieze între 85 de tone şi 340 de tone.

Ei rămîn totuşi prudenţi în concluziile lor, "însă nu există niciun motiv să credem că specimenul descoperit în Peru era cel mai mare din specia lui", a declarat Eli Amson, coautor al studiului.

"Există şanse mari ca anumiţi indivizi să fi doborît recordul" deţinut de balena albastră, a adăugat acest paleontolog de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Stuttgart.

Prima fosilă de Perucetus colossus a fost descoperită în 2010 în deşertul de pe coastele sudice ale statului Peru de paleontologul Mario Urbina. Iar ea "semăna mai mult cu o stîncă decît cu o fosilă", a dezvăluit Eli Amson.

Un cap foarte mic

În total, 13 vertebre gigantice - inclusiv una care cîntărea aproape 200 de kilograme - au fost găsite în acelaşi sit, precum şi patru coaste şi un os din zona şoldului.

A fost nevoie de mai mulţi ani şi de numeroase călătorii pentru colectarea şi examinarea fosilelor şi de încă şi mai mult timp pentru ca echipa de cercetători peruani şi europeni să descopere despre ce tip de animal era vorba: o nouă specie de basilosauridae, o familie dispărută de cetacee.

Din familia cetaceelor actuale fac parte delfinii, balenele şi marsuinii. Primii lor strămoşi trăiau pe uscat - unii dintre ei semănau cu cerbi de talie mică.

De-a lungul timpului, aceştia au migrat spre apă, iar basilosauridae sînt primele cetacee care au adoptat un mod de viaţă în întregime acvatic. Pentru a se adapta la acea schimbare (şi să stocheze mai multă energie), acele mamifere marine au început să crească tot mai mult în dimensiuni, un proces evolutiv denumit gigantism.

Au atins valoarea maximală a masei lor corporale cu 30 de milioane de ani mai devreme decît se estimase pînă acum, potrivit noului studiu.

La fel ca şi celelalte basilosauridae, Perucetus colossus avea un cap "ridicol de mic" în raport cu corpul său, deşi nu a fost găsit încă niciun os care să ateste acest lucru, a precizat Eli Amson.

În 10 metri de apă

În absenţa dinţilor, este imposibil să se ştie cu certitudine ce mîncau aceşti giganţi acvatici. Însă coordonatorul studiului a emis ipoteza că ei îşi căutau hrana pe fundul mării, mai ales pentru că nu puteau să înoate prea repede.

Animalul se deplasa în ape puţin adînci din cauza greutăţii oaselor sale: scheletul întreg al exemplarului descoperit în Peru cîntărea între cinci tone şi şapte tone, de peste două ori mai mult decît scheletul unei balene albastre.

"Este vorba fără niciun dubiu despre cel mai greu schelet dintre toate mamiferele cunoscute pînă astăzi, precum şi dintre toate animalele acvatice", a adăugat coordonatorul studiului.

Impunătorul mamifer avea nevoie de un schelet greu pentru a compensa enorma sa cantitate de grăsime - şi de aer din plămîni - care l-ar fi putut obliga să iasă la suprafaţa apei.

Acel echilibru fin între densitatea osoasă şi grăsime i-a permis să se menţină la o adîncime de aproximativ 10 metri în apă "fără să mişte niciun muşchi", a explicat Eli Amson.

Perucetus colossus "este foarte diferit de tot ceea ce am găsit pînă acum", a declarat pentru AFP Felix Marx, expert în mamifere marine la Muzeul Te Papa Tongarewa din Noua Zeelandă, care nu a participat la realizarea studiului.

Fosilele descoperite în Peru sînt expuse la Muzeul de Istorie Naturală din Lima.