Operația de îndepărtare a prepuțului este una dintre cele mai vechi din istoria omenirii: în unele culturi această procedură era considerată ca fiind „un tribut adus zeității crude și rele, căreia trebuie să i se sacrifice o parte pentru a salva întregul, trebuie tăiat împrejur copilul pentru a-i păstra viața”.
Nu întîmplător cercetătorii consideră că circumcizia pe atunci servea drept o alternativă reușită la crudul ritual păgîn de aducere a jertfelor umane.
Cu toate acestea, inițial, la multe popoare acest ritual simboliza intrarea băieților în stadiul de maturitate și le dădea dreptul de a se căsători. Este caracteristic faptul că substantivul evreiesc "khatan" (mire) concordă cu arabul "hitan" (circumcizie). Dar însăși procedurii erau supuși tinerii în vîrstă de 14-17 ani intrați în perioada maturității sexuale.
Oamenii de știință susțin că circumcizia a început să fie practicată de oamenii din Orientul Mijlociu încă în mileniul III î. Hr. De asemenea, ritualul circumciziei a fost practicat de fenicieni, de preoții egipteni și de popoarele Canaanului (amoniți, edomiți și moabiți).
Scenă a circumciziei. Imagine de pe un mormînt egiptean (circa 2500 î.Hr.)
Circumcizia în Biblie
În cărțile Sfintei Scripturi, circumciziei i se atribuie o semnificație exclusiv religioasă. Aceasta este una dintre puținele porunci din Pentateuh (cele 5 cărți ale lui Moise) și, potrivit Bibliei, strămoșul Avraam a fost circumcis la vîrsta de 99 de ani. Conform versiunii tradiționale, Avraam și-a făcut această operație de sine stătător, cu ajutorul Celui Atotputernic. Iar o interpretare mai modernă susține că Avraam a fost circumcis de Sem, primul fiu al lui Noe. Pînă la acea zi, fiul său, Ismael, de la care, potrivit Bibliei, au provenit arabii, avea 13 ani. Născut mai tîrziu, Isaac, de la care provin evreii, a fost circumcis în a opta zi de la naștere. Aceste termene (a 8-a zi și 13 ani) se respectă pînă acum în iudaism și Islam.
Circumcizia la evrei
Conform tradiției evreiești, circumcizia („brit mila” – ebraică) este un simbol al înțelegerii dintre Dumnezeu și poporul Israelului.
Cu toate acestea, spre deosebire de alte popoare antice, circumcizia copiilor evrei nu era efectuată în timpul pubertății, ci în a opta zi de la naștere. Procedura era obligatorie pentru întregul popor și se desfășura atît în familii de clasă superioară, cît și în familiile de sclavi. Circumcizia trebuia să le reamintească evreilor promisiunile făcute în legămîntul lui Dumnezeu (despre urmași, posesia pămîntului) și despre îndatoririle încredințate prin acesta Israelului.
Însă circumcizia era efectuată și din considerente de igienă, propuse de Philon din Alexandria. Operația a fost efectuată astfel: prepuțul era complet eliminat și capul penisului era dezgolit. Pe penis era aplicat un bandaj de presiune pentru a opri sîngerarea și, conform tradiției, nou-născutului i se dădea nume imediat după procedura de circumcizie (nu era obișnuit să i se dea nume copilului înainte). Dacă prepuțul sau o parte din acesta acoperea brazda coronară (brazda care se află la capătul capului și corpul penisului), atunci un astfel de evreu era considerat netăiat împrejur. Procedura de circumcizie era efectuată de o persoană special instruită – mohel – un bărbat evreu care trebuia să fie circumcis.
Circumcizia în Islam
În cultura islamică, potrivit unor teologi, îndepărtarea prepuțului era aproape obligatorie (wajib), pe cînd alți teologi o consideră de dorit (mustahab). Circumcizia nu este menționată în Coran, dar numeroase tradiții, inclusiv profetul Muhammad, mărturisesc necesitatea ei. Cînd un om a venit la el și a spus că s-a convertit la Islam, profetul i-a spus: „Aruncă-ți părul necredinței și taie-te împrejur.”
Circumcizia în familiile care mărturisesc islamul era efectuată copilului pînă la pubertate, cînd el devenea mukallaf (major) și trebuia să-și îndeplinească toate îndatoririle care i-au fost atribuite.
Astăzi tăierea împrejur este un obicei național, iar calendarul acestui ritual pentru reprezentanții diferitor naționalități este foarte diferit. De exemplu, în familiile turcești, procedurii de circumcizie sînt supuși băieții în vîrstă de 8-13 ani, în cele persane – de 3-4 ani, în familiile arabe – de 5-6 ani.
În plus, musulmanii efectuează procedura fără anestezie. De regulă, procesul de circumcizie este însoțit de o sărbătoare, la care sînt invitați membrii familiei și rudele. În ciuda practicilor extinse și pe termen lung, unele cazuri de circumcizie duc la moarte în legătură cu efectuarea procedurii în condiții insalubre și sîngerări ulterioare la copii cu tulburări de coagulare a sîngelui și infecții.
Circumcizia în spirit creștin
În Ierusalim și la primele comunități creștine circumcizia se făcea pentru toți oamenii, fără excepție, dar mai tîrziu acest ritual era realizat doar pentru păgînii care s-au convertit la creștinism, lucru împotriva căruia a protestat mai tîrziu Apostolul Pavel.
El a utilizat noțiunea de circumcizie ca simbol al reînnoirii omului prin credința în Iisus Hristos, numind această procedură tăierea împrejur a lui Hristos, care constă în „dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii”. Nu întîmplător circumcizia se face, spre deosebire de ritualul ebraic, nu cu cuțitul în carne, dar în inimă și în duh. Astfel, circumcizia, potrivit lui, își pierde sensul și devine inutilă.
Prin urmare, în lumea modernă, în creștinism, acest ritual nu este practicat, iar această procedură este efectuată nici pe departe din cauza convingerilor religioase. Totuși, bisericile ortodoxe Coptă și Etiopiană și astăzi practică unele dintre ritualurile creștine timpurii (cum ar fi ținerea sîmbetei, împreună cu duminica), dintre care unul este și tăierea împrejur direct înainte de botez.
Adăuga comentariu