În trecut se considera că un copil înţelege acest proces abia la vîrsta de 7 ani şi se credea că întrebările copilului legate de orice lucru, între 3 şi 5 ani, nu reprezintă decît simple curiozităţi.
În realitate cel mic are sete de cunoaştere chiar de la 3 ani şi îşi exprimă dorinţa de a afla cauzele efectelor. De aceea, el trebuie să primească răspunsuri edificatoare, nu evazive, în scopul educării fructoase, potrivit livescience.com.
Cercetătorul Brandy Frazier a analizat conversaţiile a 6 copii cu vîrste cuprinse între 2 şi 4 ani purtate cu părinţi, rude şi cunoştinţe. Cercetătorul a strîns în total 580 de conversaţii în care s-au regăsit cel puţin 3.100 de întrebări cauzale, de tipul: "De ce să nu ţinem lumina aprinsă?" sau "Cum pot şerpii să audă, dacă nu au urechi?".
Potrivit studiului, copiii au fost de două ori mai determinaţi să repete întrebarea în cazul în care nu au primit un răspuns edificator, faţă de cazul în care l-au primit.
Răspunsuri edificatoare au fost oferite de către părinţi în proporţie de 37%. Interesant este faptul că în cazul răspunsurilor care înglobau o explicaţie clară, copiii au fost de patru ori mai predispuşi să pună o nouă întrebare în legătură cu acea explicaţie.
În acest sens Frazier specifică faptul că există situaţia unei suprainformări în cazul copilului. Copiii au un nivel optim de curiozitate şi acaparare a informaţiei, iar dacă treci acest prag se pierde beneficiul întrebării "De ce?".
Într-un alt studiu elaborat de cercetător, pe subiecţi cu vîrste între 3 şi 5 ani, acesta analizează reacţiile copiilor în faţa răspunsurilor edificatoare şi evazive. Potrivit studiului, 30% dintre copii au acceptat răspunsul edificator, fără ulterioare întrebări, spre deosebire de 13% dintre copiii care au primit un răspuns evaziv.
Adăuga comentariu