„Pare că Harmelin a ieșit din birou pentru o clipă doar ...”

Artistul emerit al Republicii Mordovia Alexandr Petrov activează de mulți ani la Teatrul Dramatic de Stat pentru Tineret „De pe strada Trandafirilor”, care poarytă numele lui Iurii Harmelin. A interpretat strălucit patruzeci de roluri. Dar în ultimii cinci ani, Alexandr a combinat cu succes cariera de actor cu îndatoririle dificile ale directorului de teatru. L-am rugat să ne vorbească despre planurile, provocările și premierele frumoasei sale echipe de creație.

- Tradițional, ați deschis actualul sezon, nr. 48, înaintea celorlalți - în august, nu în septembrie și, tot tradițional, pe două scene odată. Dacă nu mă înșel, în martie, 2020 ați fost primul în țară, care a experimentat și a început să performeze pe o scenă în aer liber?

- Da, la început n-a fost ușor: o scenă ca asta nu poate găzdui orice producție dramatică. Dar, în cele din urmă, și noi, și publicul am apreciat-o. Spre mijlocul lunii septembrie reușim să prezentăm aproape jumătate din repertoriul nostru, iar scena de vară, visată de Iurii Arcadicievici, care a decedat în august, 2020, funcționează la capacitate maximă în această perioadă. După aceea - în funcție de vreme. De obicei, iarna luăm o pauză. Pe această scenă prezentăm în principal piese pentru copii. Mai mult, oamenii au început să vină la ele cu copii de doi și trei ani: de aici este mai ușor să pleci dacă micuțul devine mofturos. Dar interpretăm aici și repertoriu pentru adulți. Este o scenă profesională acoperită, asemănătoare celei care este instalată de sărbători în centrul Chișinăului. Are aceleași platforme și lifturi pentru ridicarea grinzilor metalice. Doar că este mai mică - 5x6 metri.

- Locuitorii caselor din apropiere nu-s deranjați de vecinii „creativi”?

- Posibil. Unii oameni consideră muzica iritantă. Dar, per total, oamenii sunt înțelegători. Toată lumea cunoaște problema noastră veche cu încăperea. Iar scena de vară oferă teatrului o șansă reală de a se menține pe linia de plutire. În plus, scena principală este mică și nu există „buzunare” speciale în apropiere, unde să putem depozita decorurile pentru spectacoșeșe mari, cu 30-40 de artiști. Acum, putem monta și demonta decoruri mari mai rar.

- Și totuși, în esență, sunteți un teatru mobil, ale cărui decoruri se „integrează” ușor în orice scenă. Acest lucru a fost confirmat și mai mult de spectacolele dumneavoastră de la festivalul Lupilor, care a avut loc la mijlocul lunii august la Orheiul Vechi.

- Aceasta a fost prima noastră participare la un astfel de eveniment, iar experimentul s-a dovedit a fi un succes. Cele două spectacole «Nu Ariciul» se încadrează perfect în caleidoscopul vibrant al festivalului, format din motive folclorice, muzică rock, cursuri de măiestrie și un iarmaroc de artizanat. Au participat destule familii cu copii, iar o astfel de producție interactivă a fost o adevărată surpriză pentru ele.

-Un succes a fost și experimentul dumneavoastră cu spectacolele de joi, care a început anul trecut?”

- Joia, invităm adesea oamenii să vadă producții mai comerciale, cum ar fi „Maestrul și Margareta”, „Salcîmul Alb” și „A douăsprezecea noapte”. Obținerea unui loc poate fi dificilă. Dar duminica, s-ar putea să avem locuri disponibile - treburile casnice și sărbătorile de familie sunt întotdeauna la modă.

-Teatrul dumneavoastră are un repertoriu bogat - peste 200 de reprezentații. Ce include stagiunea actuală?

- Plănuim să includem în jur de 180 de piese în ea. Tratăm colecția noastră prețioasă - producțiile lui Iurii Arcadievici - cu mare atenție. Multe dintre ele primesc o a doua viață, fiind restaurate cu actori, decoruri și costume noi. Printre aceste spectacole se numără „Clopotul Varșoviei”, reluat acum doi ani. De cinci ani nu am mai jucat „Autobuzul”, o tragicomedie a scriitorului bulgar Stanislav Stratiev, , dar va reveni în repertoriu. Dintre cei nouă actori, cinci vor fi nou-veniți. Strict vorbind, nu poți numi această producție o premieră, dar, în esență, este o premieră. De altfel, această piesă a fost jucată pentru prima dată pe scena noastră acum 33 de ani!

- Într-unul dintre interviurile noastre cu Iurii Arcadievici, la întrebarea de ce revine adesea la vechile sale producții, Harmelin a recunoscut că nu nostalgia l-a adus înapoi, ci dorința de a împărtăși ceva profund cu o nouă generație a publicului. Așadar, după 36 de ani, s-a întors, să zicem, la punerea în scenă a „Cheiței de Aur”. Împărtășiți această poziție?

-Nostalgia nu are nicio treabă cu asta. Costume noi, decoruri noi, niște tonuri muzicale moderne și noi alegeri actoricești conferă producțiilor vechi o notă contemporană.

-A fost producția restaurată a spectacolului ”Maestrul și Margareta ”o premieră la fel de neafișată?” Se spune, că Harmelin a pus-o în scenă la Teatrul „De pe strada Trandafirilor”, situat pe atunci în Școala Gimnazială nr. 55 în 1987, și coada după bilete se întindea pe o distanță de 300 de metri.

- Am văzut „Maestrul și Margareta” pe multe scene și pot spune fără falsă modestie, că spectacolul nostru este cel mai bun. Nu-ide mirare că publicul recunoaște: „Cele patru ore au zburat într-o singură suflare!” Secretul constă în montarea calitativă a lui Harmelin, în construcția magistrală a întregii producții. A fost restaurat de vechea noastră gardă, care l-a angajat pe talentatul regizor Serghei Puhliacov. Dintre cei care au jucat în producția anterioară, doar remarcabilul actor Alexandr Șișkin, Maestru în Artă din Republica Mordova, directorul artistic al teatrului, a mai rămas în trupă.

- Și la „Suflete moarte” a revenit peste mulți ani, după ce Bogdan Horohorchin a părăsit teatrul?

-Da, la fel ca în producția lui Iurii Arcadicievici, Șișkin îi interpretează genial pe toți cei cinci moșieri vizitați de Cicikov: Manilov, Korobocika, Sobakevici, Nozdrev și Pliușkin.

• Alexandr, te poți lăuda cu un alt experiment în acest sezon – deschiderea unui laborator regizoral…

-Teatrul nostru se bazează pe cele mai bune principii și tradiții de studio. Printre acestea se numără și instruirea constantă, multilaterală. De aceea a apărut ideea unui laborator, unde regizorii începători –ai noștri, dar și colegii din alte teatre – ar putea lucra la producțiile lor. În prezent, avem finalizatedeja două producții: „Sinuciderea”, după piesa lui Nicolai Erdman, și „De veghe în lanul de secară”, după romanul lui Salinger. Ambele lucrări sunt interesante și originale, deoarece un laborator regizoral ne permite să învățăm mereu de la colegii experimentați și să nu ne fie teamă să experimentăm.

- Un alt proiect-pilot – cursuri de teatru pentru copii și adulți – a avut, de asemenea, un succes destul de mare. Este acceptat orice doritor, sau trebuie să treacă de un concurs de creație?

- Cursurile nu necesită examene sau teste de admitere. Taxa este nominală. În plus, aveți oportunitatea de a participa gratuit la spectacolele noastre. În prezent, grupa de copii are 20 de elevi între 9 și 16 ani. Grupa de adulți, care acceptă elevi de la 18 ani, are 23 de elevi. În timp ce copiii participă pe tot parcursul anului școlar, adulții participă doar trei luni. Sincer, nu am fost surprinși de solicitările de prelungire a cursului pentru adulți. Și lecțiile teoretice, și cele practice de actorie, vorbire scenică, voce, coregrafie și mișcare scenică sunt destul de captivante. Astfel, oamenii carese visau pe scenă, știind că visul lor din tinerețe nu se va împlini niciodată, au dintr-o dată oportunitatea unică de a se cufunda în lumea teatrului.

- Dar există multe școli de teatru similare în Chișinău. Prin ce se deosebesc cursurile dumneavoastră?

-Unu:cum am mai spus, oportunitatea de a participa gratuit la spectacolele noastre. Și cel mai important, profesorii noștri nu sunt doar artiști renumiți, precum Alexandr Șișchin, Alina Prișcenco, Olga Sofricova, Evgenii Bognibov, Angela Bețișor, Alisa Osinscaia, Olga Bîzgu și Maxim Gustoi. Important este că toți sunt profesori cu experiență. De exemplu, antrenorul nostru vocal este interpretul și compozitorul Ivan Aculov, care a lucrat cu succes cu interpreți-pop renumiți.

-Teatrul dumneavoastră este mereu în mișcare, participă la numeroase turnee în întreaga lume. Sunteți cunoscuți publicului autohton și în afara Chișinăului astăzi?

-Datorită sprijinului mai multor patroni, aproape în fiecare săptămînă vin zeci de oameni din Bender la spectacolele noastre, cu un autobuz închiriat. Din sezonul trecut, turneele au devenit lunare la Teatrul Vasile Alecsandri din Bălți. De asemenea, plănuim să facem turnee în nordul Moldovei, în viitorul apropiat - la Ocnița, Edineț, și în sud. Acum aproximativ 20 de ani, am avut ocazia să performăm în Găgăuzia, la Teatrul Dramatic Ceadîr-Lunga. Acum dorim să mergem la locuitorii regiunii autonome mai frecvent. De asemenea, sperăm la o primire călduroasă la Teatrul Muzical și Dramatic Bogdan Petriceicu-Hașdeu din Cahul. Publicul din capitală, dar și din zonele rurale dorește producții moderne, profunde. Oameni se bucură, de asemenea, de spectacolele noastre pentru copii, pline de umor, muzică și o atmosferă caldă. Spre marea noastră bucurie, vedem din ce în ce mai mult familii sau grupuri vorbind moldovenește în sală. Și acest fapt, cum se spune, nu necesită comentarii.

- Liceul teatral a sărbătorit recent 30 de ani. Mulți dintre absolvenții lui evoluează pe scena teatrului „De pe strada Trandafirilor”?

-Printre tinerii noștri actori, desigur, se numără mulți absolvenți ai Liceului, studenți și absolvenți ai Academiei de Teatru, Muzică și Arte Frumoase. Chiar și în rolurile principale, distribuim studenți talentați precum Daniil Gavrilița, Alla Burlea și Mașa Cebotari. Iar printre actualii studenți ai Liceului se numără tineri foarte harnici - Arsenii Prodan, Adam Rotari, Nichita Sergheev și Dașa Mazur. Cred că aceste nume vor răsuna în viața teatrală națională, în viitorul apropiat. Cel mai important, există o motivație puternică care atrage pe scenă și copiii de șapte ani, și pe cei de șaptesprezece ani. Ei participă cu entuziasm la spectacole, discută despre nuanțele creative ale producțiilor și sunt dornici să performeze. Sezonul trecut, festivalul internațional pentru copii „Rampa”, pe care teatrul l-a organizat în colaborare cu Liceul, a fost o adevărată sărbătoare. L-am organizat pentru prima dată în anul 2000. Sper că va deveni acum la fel de tradițional ca și faimosul „Moldfest”.

Reamintesc: liceul nostru este unic. În alte țări, școlile similare sunt private, dar a noastră este publică. Acolo, disciplinele specializate de teatru sunt predate în clasele superioare, în timp ce aici încep în prima clasa. Acest program neobișnuit și cuprinzător a fost elaborat de Iurii Arcadievici și de directoarea școlii, Natalia Sergheevna Sedlevscaia. Din păcate, liceul, la fel ca și teatrul, s-a aflat mulți ani într-o fostă grădiniță. Prin urmare, doar puțin peste 400 de elevi sunt înscriși aici, deși există mult mai mulți doritori.

- Înțeleg, că problema construcției înghețate a noii clădiri a teatrului este încă în impas?

- Din păcate, da. În 2021, o inspecție a arătat că fundația era intactă și utilizabilă. Dar proiectul clădirii, elaborat încă în 2002, este total depășit: în ​​ceea ce privește materialele pe care trebuia să le folosească, dar și într-un sens tehnologic mai larg. Din fericire, am investit cu succes fondurile destinate construcției în echipamente electrice moderne de înaltă calitate pentru iluminat și sunet. Așadar, din punct de vedere tehnic, suntem semnificativ mai bine echipați ca alte teatre din țară. Spun acest lucru cu deplină autoritate, după ce am lucrat mulți ani la iluminatul, care joacă un rol vital în teatru: am fost operator de cameră, apoi -designer de lumini.”

- De unde ați obținut pregătirea profesională necesară?

- Așa a fost să fie, că eu nu-s doar artist, ci și tehnician - am studiat fizica și matematica și am învățat multe de la tatăl meu, care era technician-radio extrem de priceput la fabricile Signal și Scetmaș. În plus, sistemul de studiouri teatrale, construit de Iurii Arcadicievici, implică instruirea actorilor în diverse specialități. Perfecționăm nu doar abilitățile noastre vocale și coregrafice, ci și pe cele tehnice - tot ce ține de sunet, iluminat și construcția decorurilor. Și astăzi, ne străduim să păstrăm pe deplin principiul Harmelin de instruire în studio, asistență reciprocă și interschimbabilitate. Ca, de altfel, și alte tradiții, care au prins rădăcini datorită lui Iurii Arcadicievici. De exemplu, clienții noștri fideli știu că după al treilea clopoțel, intrarea în sală este imposibilă. Dacă întîrzii, ești doar tu de vină. Ți se poate oferi un bilet pentru o altă zi, dar nici nu visa să intri în sală „ca excepție”. Există, de asemenea, o regulă strictă ca actorii să sosească la teatru cu două-trei ore înainte de spectacol. În multe teatre, colegii sosesc literalmente chiar înainte de miomentul apariției lor pe scenă. Noi, pe de altă parte, ne adunăm pentru încălzire și pentru a ne menține abilitățile vocale.

- Mulți zic că biletele la teatrele din Moscova au devenit un lux inaccesibil. Cum evaluați politica dumneavoastră în această privință?

• Nu poți spune că biletele noastre ar fi scumpe. Prețul mediu este de 210-250 de lei, la producțiile pentru copii - 120-170 de lei. De exemplu, biletele pentru producția foarte căutată „Maestrul și Margareta” costă 350 de lei. Chiar dacă am dubla prețul, teatrul tot ar fi plin. Dar nu suntem dispuși să facem asta, și cu asta am spus totul.

- În iunie, pentru a doua oară de la pandemie, ați organizat tradiționalul Festival-Laborator Internațional al Teatrelor de Cameră și Spectacolelor de Mică Scară, „Moldfest”, nu online, ci aevea. De obicei, avea loc în noiembrie. Ce v-a determinat să schimbați data?

- Mulți invitați din întreaga lume vin la acest forum. Vreau să le arăt Moldova înflorită, da în noiembrie nici măcar nu poți prinde toamna aurie. Acum imaginea este diferită, iar după festival, unde întreaga trupă dă totul, închidem stagiunea. După cum știți, în timpul festivalului, toată lumea, și elevii liceului și artiștii premiați, lucrează practic non-stop. Elevii liceului și actorii trebuie să lucreze ca ospătari în cantină, controlori de bilete și ca ghizi turistici. La urma urmei, nimeni nu aduce la festival scenografi, tehnicieni de lumini sau tehnicieni de sunet. Așa că îi ajutăm pe invitați în timpul repetițiilor de seară și le rezolvăm problemele tehnice în timpul spectacolelor. Dar toate acestea nu sunt o povară, ci o bucurie, pentru că festivalul este muncă, dar și sărbătoare.

- Au fost, ca întotdeauna, o mulțime de înscrieri pentru Moldfest anul acesta?

- Am primit peste 150 de cereri. În cele din urmă, printre invitații noștri s-au numărat teatre mici din 13 țări. Consiliul de experți a fost prezidat în mod tradițional de Nina Mazur, membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (UNESCO) și membră a Centrului German al Institutului Internațional de Teatru, care a interpretat acest rol provocator cu brio pentru a 13-a oară. Ca întotdeauna, Moldfest a impresionat prin diversitatea și abordarea sa multilaterală - o gamă diversă de producții, forme teatrale, tradiții și limbi. Ca întotdeauna, forumul a inclus discuții fascinante în cadrul ședințelor zilnice ale consiliului de experți, cursuri de master cu dramaturgi și experți în teatru, tururi și networking informal în cadrul Clubului de Artă.

- Probabil, în zilele noastre nu pe scenă, da în jurul mesei lungi, decorate cu plăcuțe pe care scrie numele respectaților membri ai consiliului de experți, sunt jucate principalele drame și comedii ale festivalului. Discuțiile despre spectacole sunt întotdeauna sincere, captivante și pline de viață, și devin chiar mai convingătoare ca producțiile în sine!

-Nici nu putea fi altfel; nu este o coincidență faptul, că denumirea festivalului include termenul „laborator”. Acest „debriefing” meticulos, fără panegiricele obișnuite, a devenit nucleul neprețuit al Moldfest. Nu toți artiștii, regizorii și dramaturgii invitați au ocazia să audă acasă cuvintele imparțiale ale unui critic serios. Discuția noastră amănunțită despre fiecare spectacol, în care profesioniști cu experiență se angajează în dezbateri, face din Moldfest un laborator de creație cu adevărat unic. Acest lucru este valabil mai ales pentru că mulți participanți vin din mici teatre experimentale și de explorare.

Aș dori în special să subliniez că anul acesta, alături de producții vibrante și originale ale unor invitați din Muntenegru, SUA, Kazahstan, Azerbaidjan, Kârgâzstan, Kosovo și alte țări, compatrioții noștri – Teatrul Național Vasile Alecsandri și Teatrul Alexei Mateevici – au prezentat lucrări foarte interesante. Pentru prima dată, artiști de la Teatrul Național Găgăuz „Dionis Tanasoglo” au evoluat la festival, iar lucrările lor au primit note mari din partea juriului de experți. Mai mult, nimeni nu a simțit bariere lingvistice deosebite în aceste zile. De exemplu, un artist din Israel a cîntat în limba rusă, unele producții nu au necesitat o traducere, iar libretele au fost citite înainte de multe reprezentații.

- Alexandr, păstrezi pe ușa biroului tău tăblița veche: „Regizorul Iurii Harmelin”. Eziți să o înlocuiești?

- În esență, este biroul Maestrului: biroul lui, scaunul, fotografiile, amintirile lui. Masa mea este vizavi, e ca și cum Iurii Arcadicievici ar fi ieșit pentru o clipă doar. Și nu există nimic formal în amintirea noastră despre Învățător. Lucrăm și studiem cu adevărat în fiecare zi, aliniindu-ne pașii cu cadrul moral și professional al lui. Pentru mine personal, Iurii Arcadicievici a fost ca un al doilea tată. Pe tata l-am pierdut la 17 ani, și am fost foarte atras de Harmelin - înțelegător, curajos și niciodată descurajat. În ultimii ani ai vieții sale, am avut multe conversații pe o gamă largă de subiecte. De asemenea, am discutat despre importanța celebrării adecvate a celei de-a 50-a aniversări a Teatrului „De pe strada Trandafirilor”, în 2026, și despre natura muzeului nostru, care are deja o mulțime de exponate - amintiri teatrale, premii, fotografii și materiale despre artiști dispăruți, personalități precum Eugenia Todorașcu, Anatolii Umrihin și Iurii Ciuprin. De altfel, unul dintre principalele sfaturi ale lui Harmelin a fost: nu vă fie teamă să experimentați. Aceasta înseamnă că suntem destinați, așa cum spunea Iurii Arcadievici, să „existăm contrar”, să păstrăm spiritul studioului, să „ne jucăm de-a huliganii” în căutarea unor soluții neașteptate. Principalul lucru este să facem publicul să cugete și să empatizeze.

A discutat tatiana Borisova

„Maestrul și Margareta”

„Clopotul Varșoviei”

„Cheița de aur”

„A douăsprezecea noapte”

„Trei mirese pentru Ivan”

„Muzicienii din Bremen”

„Vînătoare de șobolani”

„În ceruri”