Ruslana Goncearova: „Teatrul va trăi”

În cadrul emisiunii „Кредо героя”, actrița emerită a Teatrului Cehov și profesoară la Academia de Arte, Ruslana Goncearova, și-a împărtășit gîndurile despre viitorul teatrului, rolul său în societate și importanța clasicii.

Actrița a remarcat că toate formele de artă se schimbă odată cu societatea, dar teatrul rămîne un spațiu special de comunicare vie:

„Desigur, cinematografia, televiziunea și teatrul sînt forme de artă care au existat, există și vor exista în continuare, și se vor schimba în funcție de starea de spirit a publicului, de ceea ce trăim în prezent. Și teatrul va trăi, pentru că acolo este viață, acolo sînt emoții vii, sînt și regizori care creează spectacole, țin mîna pe puls și se străduiesc să fie actuale, interesante pentru spectator, ca spectatorul să se recunoască, să vadă reflectarea realității noastre, să gîndească, să empatizeze. Teatrul a fost, repet, și va fi.”

Potrivit ei, anume clasica rămîne fundamentul teatrului, păstrîndu-și puterea și semnificația chiar și după secole:

„Clasica este nemuritoare. Tocmai am terminat masteratul în regie și am avut de-a face cu clasica, piese contemporane, dramaturgie contemporană, spectacole contemporane, spectacole clasice. Există spectacole care au fost puse în scenă cu mulți ani în urmă, piese care au fost scrise cu multe mii de ani în urmă, și ele sînt încă actuale, încă emoționează. Vreau să spun că ceea ce a fost scris mai demult și a ajuns pînă în ziua de azi este nemuritor. Este ca muzica, de asemenea scrisă, pe care o asculți și care conține atît de multe lucruri încît, ascultînd-o, simți cum ți se face pielea de găină și înțelegi ce se ascunde în ea. Dacă este mult încorporat, va fi interesant, va fi pentru veacuri. Există piese contemporane care merită, de asemenea, atenție, dar nu știu ce va arăta timpul, ce va rămîne. Va trece timpul și vom înțelege cît de mult a fost o conversație despre eternitate sau cît de mult a fost o conversație scurtă.
Goncearova a subliniat că sarcina regizorului este de a păstra intenția marelui dramaturg și, în același timp, de a face piesa apropiată și ușor de înțeles pentru spectatorul contemporan:

„Poate că și altora le place, dar nu se știe cît va dura acest material. Clasica rămîne clasică, iar aici este important punctul de vedere al regizorului, modul în care o va pune în scenă, pentru că spectacolele lui Shakespeare de astăzi, care au fost puse în scenă cu mulți ani în urmă, încă emoționează. Oamenii nu se schimbă, temele nu se schimbă.”

„Și cum să o pui în scenă astfel încît să fie interesantă pentru spectatorul din ziua de azi, fără a omite nimic din ceea ce a scris marele dramaturg și păstrînd ideea acestui dramaturg, dar să o pui în scenă astfel încît să fie proaspătă, să fie actuală – aceasta este sarcina regizorului și a colegilor săi, care îi împărtășesc viziunea asupra lumii”, a concluzionat actrița.