X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Program educațional de la FMI. Alegerea există sau ”Mulțumim pentru lipsa posibilității de a alege”? Partea a 2-a

12 noi. 2019,, 18:27   Economie
7374 0

Ce [nu]a învățat Moldova din experiența colaborării cu un creditor occidental

(Sfîrșit. Începutul la 11.11.2019)

Cum s-au format relațiile dintre Republica Moldova și fondurile internaționale mari? Ne-am putea oare descurca fără finanțarea externă și trăi cu propria minte?

Creditorului i-au arătat ușa: ”Destul ne-ați lecuit!”

După ce la putere în Moldova au venit comuniștii, partenerii de dezvoltare occidentali au avut un șoc adevărat. Ca urmare, s-a profilat componenta geopolitică a activității fondului în spațiul post-sovietic.


Se știe că fondul este promotorul modelului occidental de dezvoltare, prin care țărilor fostului lagăr socialist le erau impuse respectivele instrumente ale politicii interne și externe.

Comuniștii moldoveni de formație nouă nu se potriveau nicidecum acestui model. A izbucnit un adevărat scandal. Al treilea președinte al Moldovei, liderul comuniștilor Vladimir Voronin a declarat deschis, că toate ”reformele prescrise” anterior de FMI pe post de ”medic” nu i-au fost de folos pacientului și pentru aceasta este responsabil inclusiv FMI.

Către anul 2000 Moldova acumulase datorii externe de 80 mln. dolari. În 2001 – deja 200 mln. dolari. Asta în condițiile în care ponderea datoriei interne a statului în PIB sporise pînă la 17%.

În replică, FMI a pus vina pentru dezastrul din țară pe guvernele anterioare, a declarat că ”din 1995 Moldova nu face nimic” și a confirmat astfel, că fondul nu poartă răspundere pentru rezultatele reformelor promovate de el în țările împrumutate.

În interviul acordat unei publicații moldovenești în anul 2001, Mohammad Shadman-Valawi, care pe atunci era reprezentantul Departamentului doi european al FMI, responsabil de țările care anterior intrau în URSS, la întrebarea jurnalistului ”își simte oare fondul vina pentru starea în care ajunsese Moldova”, declara: ”Moldova este țara care din 1995 nu a făcut nimic în domeniul reformelor. Chiar dacă noi am fost medicul Moldovei, pacientul nu ne-a ascultat”. Tot atunci el a dat de înțeles că fără sprijinul fondului țara noastră nu prea are perspective: ”Dacă Moldova nu e de acord cu FMI, să încerce altceva, și în scurt timp veți descoperi că nu prea aveți de unde alege. Dacă stagnarea reformelor va continua, Moldova desigur nu doar că nu va putea să-și accelereze dezvoltarea, ea nu-și va putea menține situația actuală - va fi mai rău”.

Autoritățile țării de atunci nu au fost de acord cu poziția și condițiile creditorului. În rezultat, FMI a părăsit Moldova după ce a amenințat cabinetul PCRM: să nu îndrăzniți să nu achitați datoria .

Pronosticurile privind durata de existență a guvernului comuniștilor erau de maxim trei luni. Apoi jumătate de an… Un an…

Am supraviețuit… fără a ne uita în gura creditorului

Mai bine de patru ani PCRM a restabilit economia și agricultura distrusă a Moldovei fără ajutorul FMI. Concomitent, achita cu regularitate datoria externă cu procentele acumulate de guvernările anterioare. Dacă la începutul anilor 2000 ponderea datoriei externe în PIB era de 40%, în anii de guvernare comunistă acest indice s-a redus la 13%.

FMI a revenit în Moldova în condiții principial noi. Creditele nu mai mergeau la acoperirea deficitului bugetar, ci la rezolvarea problemelor prioritare în cadrul programelor publice de dezvoltare, inclusiv a celor cu caracter social. Practica a demonstrat că rezultatele implementării reformelor pot fi altele, dacă știi să te înțelegi cu emisarii fondului.

Principala reușită a comuniștilor în relațiile cu FMI a fost schimbarea ideii precum că guvernul este obligat să urmeze orbește indicațiile creditorului. A devenit clar, că creditele fondului pot fi o susținere suplimentară a reformelor. Dar asta e posibil doar cu condiția că se dezvoltă piața internă - adică, businessul activează într-un domeniu previzibil, cu atragerea investițiilor în dezvoltarea potențialului industrial. Astfel, cu o politică fiscală adecvată, veniturile și cheltuielile bugetului pot fi planificate pe termen scurt și pe termen mediu. Cu o politică socială echilibrată, capacitatea de cumpărare a populației crește, respectiv crește și circulația mărfurilor pe piața internă.

Din datele Biroului național de statistică, deja în toamna lui 2006 volumul PIB a crescut, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2005, cu 4,6%. Devenise clar că economia renaște, că încet-încet țara începe să iasă din criză.

Datoria externă, administrată de guvern, constituia atunci 663,7 mln. dolari SUA, dintre care datoria directă - 638,9 mln. dolari, datoria garantată asumată - 24,8 mln., comparativ cu anul 2000 - cu peste 117 mln. dolari SUA mai puțin. Ponderea totală a acestor datorii în PIB s-a redus de la 60,4% în 2000 la cca 24% în 2006.

Resetarea

La 12 decembrie 2006, la Bruxelles a fost convocat Grupul consultativ al donatorilor pentru Moldova, care a decis să acorde țării noastre în următorii trei ani (2007-2009) mai bine de 1 mlrd. 200 mln. dolari, echivalentul a 17,5 mlrd. lei.

La 15 decembrie 2006, Consiliul director al FMI a aprobat extinderea programului ”Sprijinirea creșterii economice și reducerii sărăciei” pentru Moldova. Prima tranșă a programului de finanțare a fost de cca 48 mln. dolari, și nu17 mln. cum se preconiza inițial. Această sumă a fost folosită pentru susținerea balanței de plăți (completarea rezervelor valutare ale statului).

N-am învățat nimic din experiența amară?

De la 2009 încoace, unii experți, dar și reprezentanți ai mediului de afaceri, critică tot mai des activitatea FMI în Moldova. Portalul Noi.md menționa deja, că în opinia lui Vasile Chirtoca, președintele companiei DAAC Hermes, colaborarea cu FMI nu i-a fost de folos Moldovei. Potrivit lui, sub pretexte plauzibile țării i se iau bani mult mai mari decît cei care i se dau, și republica poate renunța la serviciile FMI.

El a menționat că de 27 ani urmărește atent activitatea acestei organizații în Republica Moldova - de la sfaturile experților FMI privind implementarea monedei naționale, practic liber convertibile (după care s-a prăbușit întreaga industrie), conform principiilor de formare a ratelor de creditare în economie, la recomandările privind modificarea sistemului fiscal și formarea rezervelor valutare.

”În rezultat, eu am ajuns la concluzia: ori experții acestei instituții nu înțeleg ce fac, ori noi am nimerit în lista țărilor, dezvoltarea cărora trebuie blocată. Dezvoltarea noastră este blocată prin niște teorii economice elaborate expres pentru așa țări, teorii care ne impun dogmele unor principii de organizare a sistemului bancar, de finanțare a businessului și a familiilor, de formare a bugetelor și a rezervelor, a sistemului fiscal etc. În rezultatul acestui ajutor, noi nu ne dezvoltăm, țara pierde din populație, nivelul de trai al populației rămase scade, infrastructura socială se reduce, sub pretexte plauzibile ni se iau mai mult mulți bani decît ni se dau”, a subliniat Vasile Chirtoca.

Fostul vicepremier, economistul Alexandr Muravschi a spus în emisia postului de radio Sputnik Moldova, că ”din componența misiunilor internaționale ale instituțiilor financiare fac poarte economiști și specialiști în finanțe foarte buni. Dar problema constă în respectarea anumitor tipare, de la care acești experți încearcă să nu devieze. Aceste reguli ei le aplică în toate țările, fără a ține cont de specificul local”. ”Inflația este redusă prin reducerea sumelor predestinate programelor sociale. Dacă trebuie redus deficitul bugetar – din nou reducem cheltuielile pentru programele sociale, majorăm impozitele”, a subliniat economistul.

Recent, Ion Chicu, ex-ministru al Finanțelor, în prezent consilier prezidențial, și-a exprimat îngrijorarea privind noile înțelegeri cu FMI. Pe pagina sa de pe o rețea socială el a subliniat, că ”condițiile impuse de FMI nu-s adecvate și nu se referă la situația dată. Moldova nu este în situația să accepte orice ultimatum al demnitarilor acestei structuri. Deja vedem efectele acestor dictate: la indicația directă a lor Banca națională a Moldovei de două ori a majorat rata de bază – de la 6,5 la 7,5%”.

Chicu consideră că ”în cazul retragerii oportune a FMI și a gestionării competente a economiei și finanțelor publice, Moldova este capabilă să se autofinanțeze, iar actuala generație – să nu lase copiilor și nepoților datorii de miliarde”.

Mai mult, consilierul prezidențial a amintit, că cea mai mare parte (80%) din actuala datorie externă și internă a Moldovei a fost acumulată în perioada anilor 2010-2019.

Vecinii. Încotro merge Ucraina

Sub privirea atentă a FMI, și la vecina noastră apropiată, Ucraina, lucrurile merg din rău în mai rău. Portalul delo.ua a comunicat, că numai în anul 2019 Ucraina a contractat datorii de 14 mlrd. dolari. În septembrie, Ucraina a achitat FMI datorii creditoriale de cca 561 mln. dolari. La finele anului 2019 Ucraina trebuie să mai achite 80,3 mlrd. grivne (3,2 mlrd. dolari). Experții se tem că dacă FMI nu va acorda Ucrainei un nou credit, țara va avea de suportat vremuri și mai grele. Unii economiști prognozau pentru Ucraina un default încă în luna iunie, dar criza a fost evitată grație măsurilor de austeritate. Însă e imposibil să reduci cheltuielile sociale la infinit. Există și alt un punct de vedere – renunțarea la creditele FMI. Într-un comentariu pentru postul TV ”112 Ucraina”, deputatul Radei Supreme Vadim Rabinovici a declarat că noul președinte al Ucrainei trebuie să înceteze colaborarea cu FMI.

”În economie, crește componenta materiei prime, migrarea ia amploare, volumul investițiilor străine a scăzut la nivelul anilor 1990, creșterea PIB-ului în Ucraina a fost nimicită”, a declarat parlamentarul și a adăugat că ”pe timpul lui Poroșenco FMI și alte instituții internaționale au plasat Ucraina pe primele locuri din lume privind corupția”.

Vecinii. Ungaria a reușit

Exemplul Ungariei, o țară din UE, în relațiile cu FMI a devenit unul de crestomație pentru alte țări-participante la programele de finanțare ale creditorilor occidentali. În iulie 2013, Banca Națională a Ungariei a cerut ca FMI să-și închidă oficiul din Budapesta. Fondului i-au arătat ușa, fără perspectiva unei colaborări pe viitor.

A izbucnit un scandal politic. După venirea la putere în 2010, premierul ungar Victor Orban a acuzat FMI de implicare în treburile interne ale țării. Mai mult, guvernul său a inițiat naționalizarea celor mai mari întreprinderi, care pe parcursul ”reformării” fuseseră privatizate la recomandarea fondului. Orban a devenit un adevărat lider național, care s-a încumetat să contrazică opinia Comisiei Europene și a birocrației de la Bruxelles „de dragul salvării intereselor naționale”.

La începutul crizei, în anul 2008, FMI a oferit Ungariei 15 mlrd. dolari. Anume Ungaria, de altfel, a fost prima țară din UE, care a cerut ajutor extern. Dar înainte de încheierea programului cu FMI - septembrie 2013 - în august, Ungaria și-a achitat anticipat datoriile față de FMI în sumă de 2,85 mlrd. dolari.

Mass-media maghiară îl cita pe ministrul de atunci al economiei Mihai Varga: asta a permis economiei să păstreze în buget 3,5 miliarde de forinți numai din contul procentelor pentru credit.

Anterior se menționa că Ungaria, condusă de Orban, a obținut o creștere economică stabilă. În anul 2015 creșterea reală a PIB-ului ei a constituit 3,4%, în 2016 - 2,2%, în 2017 - 3,8%. Anul trecut acest indice a fost de 3,7%. Șomajul s-a redus la 5%.

Pentru 2019 guvernul a prezentat un buget capabil, potrivit premierului Orban, să suporte orice cutremure.

Pentru finele anului curent,Comisia Europeană prognoza Ungariei creșterea PIB la nivel de 3,1%. Cabinetul Orban este sigur că ea va fi de 4,1%.

În pofida cerințelor FMI, astăzi în Ungaria acționează un șir de programe sociale eficiente de susținere a familiilor nevoiașe, a tinerilor specialiști. Există programe de susținere a tinerilor specialiști în localitățile rurale și de oferire a locuințelor, garantate de stat.

Cum poate fi distrusă financiar o țară

Lista țărilor, economia cărora a fost practic distrusă grație supravegherii și recomandărilor FMI, este mare. Printre acestea: Grecia, Pakistan, Iugoslavia, Argentina, Ruanda, Somalia, Mexic…

Să luăm Argentina – una dintre țările care după reformarea susținută de FMI urma să devină ”un miracol economic”.

E de menționat că autoritățile Argentinei au respectat întocmai recomandările fondului, au încredințat orbește viitorul lor emisarilor din Occident. Dar ”miracolul economic” nu a avut loc. Colaborarea cu fondul a finalizat cu un default, după care imaginea FMI pe arena internațională s-a clătinat semnificativ.

Prima terapie de șoc, la care FMI a supus Argentina în 1989, s-a soldat cu revolte ale populației înfometate. După care, în anul 1996, sărăcia și șomajul total au provocat pogromuri și proteste, soldate cu demisia guvernului de atunci în frunte cu D. Cavallo.

Guvernul Cavallo a atras în țară, prin intermediul FMI, 40 mlrd. dolari. De facto însă, acești bani au nimerit în buzunarele corporațiilor americane – sub pretextul atragerii investițiilor străine, cele mai profitabile segmente ale economiei naționale (28%) au fost pur și simplu cumpărate de companiile străine. Economiștii au calculat, că în rezultatul acestei tranzacții, corporațiile transnaționale au beneficiat de 280 mlrd. dolari, pe care le-au scos apoi din țară. Argentina încă nu-și poate reveni, în timp ce în anul 2018 colaborarea cu FMI a fost reluată. Datoria publică a Argentinei constituie cca 330 mlrd. dolari, dintre care cca 80% - datorii în valută. Inflația anuală este de 54%.

Dar Argentina este bogată în resurse naturale, ceea ce nu putem spune despre Moldova, cea mai valoroasă resursă a căreia este cernoziomul fertil și forța de muncă ieftină.

Creștem de la coadă

Conform totalurilor 2018, datoria externă a Republicii Moldova era de 7,3 mlrd. dolari SUA și în termeni nominali a crescut cu 4,8%, adică cu cca 340 mln. dolari comparativ cu începutul anului. Din datele BNM, în ultimii doi ani datoria externă brută a sport cu mai mult de 1,1 miliarde dolari. La 31 decembrie 2018, ponderea datoriei în PIB era de 64,6%, iar la finele lui 2017 - de 72%.

Conform Ministerului Finanțelor, în ianuarie-august 2019, datoria externă a Moldovei a crescut cu 47,3 mln. lei (+0,2%) – de la 23 mlrd. 58,6 mln. la finele lui decembrie 2018 la 23 mlrd. 105,9 mln. lei la finele lui august, curent.

Exprimată în lei, datoria externă pentru aceeași perioadă a crescut cu 366,1 mln. (+1,3%) - de la 28 mlrd. 954 mln. la 29 mlrd. 320,1 mln. lei.

Cu propria minte

Reieșind din alinierea forțelor geopolitice și conjunctura mondială, să ai relații cu o instituție ca FMI nu e nici bine, nici rău. Este alegerea țării care acceptă sprijinul fondului. Dar această alegere trebuie să fie conștientă și să reiasă din interesele naționale.

Un alt aspect important, la diferite etape desconsiderat, din păcate, de către autorități, inclusiv de cele moldovenești, este capacitatea, iscusința, dacă doriți – talentul de a negocia cu creditorii externi.

FMI niciodată nu va activa în detrimentul propriilor interese. Practica a demonstrat că FMI întotdeauna, în orice circumstanțe își rezervă dreptul să nu poarte răspundere pentru rezultatele reformelor implementate în țările împrumutătoare. Această responsabilitate aparține în întregime guvernelor naționale. Dacă în țară se declanșează o criză, FMI poate refuza să acorde următoarea tranșă și poate pleca din țară. Însă în fiecare perioadă de gestiune va cere rambursarea datoriilor.

FMI nu este o instituție de binefacere, el acționează conform principiilor unei bănci comerciale și trebuie să înțelegem pe ce principii se bazează cerințele experților săi. Trebuie să înțelegem și propriile noastre principii, pe care construim dialogul cu FMI și pe care guvernul trebuie să le apere, să le explice, și iar să le apere. Numai așa putem aștepta un cu totul alt rezultat al colaborării – eficient, pozitiv pentru țară. Și de ce nu – reciproc avantajos și pentru statul care împrumută și pentru FMI.

Olga Dzeatcovscaia

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?