X 
Transnistria stiri: 1327
Eurovision stiri: 494

Problema israeliană și problema palestiniană. Esența istorică a conflictului și pozițiile părților. Partea 2

9 noi. 2023,, 10:00 (reactualizat 9 noi. 2023,, 18:13)   Analitică
6105 0

Palestina este sursa civilizației, atît parțial a lumii antice, cît și a lumii moderne. Iată ce a scris marele poet german de origine evreiască Heinrich Heine: "Iudeea mi s-a părut întotdeauna o bucată din Occident, pierdută în Est". Această idee a repetat-o nu demult și politologul Maxim Șevcenko, spunînd într-un interviu că evreii-așkenazi sînt un popor absolut european. Și, în același timp, istoria poporului evreiesc este strîns legată de Est.

Vedem rolul cheie al regiunii Israel-Palestina pentru civilizația noastră modernă, să zicem, de post-potop și ordinea mondială modernă. Mai mult, tot acest lucru este important în raport cu viitorul nostru în cadrul tradiției sacre avraamice.

"Nimic nu poate justifica o crimă"

Situația din Orientul Mijlociu continuă să se înrăutățească. Israelul este în flăcări, Fîșia Gaza este în flăcări. Lumea este împărțită în cei care susțin Israelul și cei care susțin Hamas, în principal este vorba despre țările arabe și Iranul. O anumită atitudine independentă are China, Rusia și India.

În același timp, trebuie să ținem cont și de eterogenitatea părților aflate în război, atît din partea evreilor, cît și a palestinienilor. Vedem puncte de vedere diferite. Evreii ortodocși din SUA, comunitatea evreiască din Iran, grupul evreiesc din Ungaria etc. Pe de altă parte - arabii seculari și arabii creștini, druzii și alții. Știm că creștinii-maroniți din Liban au fost întotdeauna împotriva dominației islamice în această țară. Astfel, totul este eterogen și necesită o studiere separată.


Vom menționa cîteva declarații din partea unor lideri mondiali foarte influenți. Să începem cu fostul președinte al SUA, Barack Obama. Fostul președinte american a spus inițial că Israelul ar trebui să "demonteze" Hamas, dar apoi a criticat Israelul pentru modul în care o face. Obama scrie: "Israelul are dreptul să-și protejeze cetățenii de astfel de violențe fără sens și susțin pe deplin îndemnul președintelui Biden către Statele Unite de a sprijini vechiul nostru aliat în lupta împotriva Hamas, dezmembrînd capacitățile sale militare și facilitînd întoarcerea în siguranță a sute de ostatici în familiile lor. Dar chiar dacă susținem Israelul, ar trebui să fim clari și în privința faptului că modul în care Israel duce această luptă împotriva Hamas contează".

Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a condamnat atacurile Hamas, dar a adăugat că ei au avut motive. ”Am condamnat fără echivoc actele teroriste oribile şi fără precedent ale Hamas în Israel în 7 octombrie. Nimic nu poate justifica uciderea, rănirea şi răpirea deliberată a civililor, nici tirurile cu rachete asupra unor ţinte civile. <...> De asemenea, este important să înțelegem că atacurile Hamas nu au avut loc fără motiv. Poporul palestinian a fost supus unei ocupaţii sufocante de 56 de ani", a spus el în cadrul unei dezbateri deschise în Consiliul de Securitate al ONU cu privire la situația din Orientul Mijlociu. "Cu toate acestea, nemulțumirile poporului palestinian nu pot justifica atacurile îngrozitoare ale Hamas. Dar aceste atacuri îngrozitoare nu pot justifica pedeapsa colectivă a poporului palestinian", a subliniat Secretarul General.

El și-a exprimat condoleanțele în legătură cu moartea, ca urmare a bombardamentului din Gaza, a cel puțin 35 de angajați ai Organizației Națiunilor Unite pentru ajutor pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat. Guterres a mai spus că încălcările evidente ale dreptului internațional din Fîșia Gaza îi provoacă o îngrijorare serioasă. El a cerut protejarea spitalelor de atacuri și respectarea inviolabilității sediilor ONU care astăzi adăpostesc peste 600.000 de palestinieni. În plus, președintele ONU a cerut eliberarea imediată necondiționată a ostaticilor și protejarea populației pașnice.

"Protejarea civililor nu poate însemna niciodată folosirea lor ca scuturi umane. A proteja civilii nu înseamnă a ordona îndemnul adresat la peste un milion de oameni să plece în sud, unde nu există adăpost, hrană, apă, medicamente și combustibil, și apoi să continui să bombardezi sudul", a subliniat secretarul general al ONU. La rîndul său, Centrul Mondial de Comemorare a Victimelor Holocaustului, Yad Vashem, i-a reproșat lui Guterres încercarea de a da vina pe Israel pentru oribilul atac al Hamas din 7 octombrie, în care teroriștii au ucis peste 1.400 de persoane, inclusiv bebeluși, femei și bătrîni, în timp ce alții au fost violați și răpiți.

Dezacorduri de decenii

Pentru a înțelege mai bine atitudinea lumii occidentale față de problema israeliană, ar fi bine să ne amintim de opinia lui Arnold Toynbee, renumit savant britanic. În anii 1950, acesta a înaintat argumentul că evreii și iudaismul nu se încadrează în nicio definiție de națiune, rasă sau religie. Evaluările sale au dus la celebra discuție cu emeritul diplomat israelian Yaakov Herzog, supranumită dezbaterea Herzog- Toynbee. Dezbaterea a avut loc în 1961 și a fost publicată sub formă de scrisoare deschisă în The Observer.

Tema de bază a discuției a fost evaluarea lui Toynbee a istoriei evreiești și a sionismului. Toynbee a comparat comportamentul contemporan al Israelului cu nazismul, ceea ce a provocat o reacție puternică în lumea evreiască și a devenit subiectul discuției între el și Herzog. Herzog, un apărător convins al Israelului și al ideologiei sioniste, a intrat în polemică cu Toynbee, acuzîndu-l că denaturează faptele istorice și că face comparații nedrepte.

Herzog își apăra punctul de vedere conform căruia poporul evreu are o istorie unică, iar sionismul este o mișcare națională legitimă pentru autodeterminare. De asemenea, el apăra acțiunile Israelului ca fiind necesare pentru supraviețuirea poporului evreu într-un mediu ostil.

Toynbee, la rîndul său, considera iudaismul drept o "civilizație în declin" și avea o atitudine critică față de sionism, despre care credea că are tendințe expansioniste similare altor mișcări naționaliste.

Acest schimb de replici între doi intelectuali proeminenți ai vremii lor a fost un eveniment semnificativ care a arătat divergența profundă, în privința înțelegerii istoriei și a politicii, între comunitatea academică occidentală și intelectualii evrei în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial și apariția statului Israel.

Și din nou stele galbene...

Dar ce se întîmplă în Europa? Cea mai reprezentativă este situația din Franța unde, de la 7 octombrie, cînd Hamas a comis atacul terorist de amploare împotriva Israelului, au avut loc deja 189 de "acte antisemite". Despre acest lucru a declarat ministrul de Interne al celei de-a Cincea Republici, Gérald Darmanin. Darmanin a explicat că este vorba în general despre imagini și înscrieri pe pereți, printre care se numără svastici și apeluri la intifada. Dar au avut loc și acte mai grave, a precizat șeful ministerului. "Persoane cu arme albe au fost reținute la intrarea într-o școală sau sinagogă, am văzut o dronă cu o cameră de luat vederi care a zburat în curtea unui lăcaș de cult evreiesc", a declarat ministrul de interne.

Procuratura din Paris a deschis o anchetă după ce au fost descoperite Stelele lui David desenate pe mai multe clădiri rezidențiale din sudul capitalei franceze - în total au fost găsite aproximativ șaizeci de astfel de imagini.

Primarul arondismentului 14 din Paris, Karine Petit, a declarat că este indignată și șocată de informațiile privind apariția Stelelor lui David desenate pe case. Ea a precizat că acest lucru amintește de cele mai întunecate pagini din istorie - anii 1930 și anii celui de-al Doilea Război Mondial. "Împreună cu echipa municipală, condamn cu fermitate aceste acte antisemite și rasiste", se arată în comunicat.

Ea a precizat că comisariatul de poliție din arondismentul 14 procesează plîngerile și ia măsuri pentru a identifica alte posibile imagini antisemite. Este esențial ca cei care au desenat stelele să fie găsiți și condamnați, a subliniat Karin Petit.

Ancheta a fost deschisă pentru daune aduse unei proprietăți străine pe motiv de origine, religie sau etnie. Ancheta este condusă de comisariatul de poliție al arondismentului. Infracțiunea se pedepsește cu pînă la patru ani de închisoare și o amendă de 30.000 de euro. Recent, imagini similare au fost văzute în mai multe suburbii ale Parisului. Astfel de imagini, de exemplu, au fost găsite pe o casă din orașul Saint-Ouen. Primarul comunei, Karim Bouamrane, și-a exprimat sprijinul pentru familia afectată de acest act antisemit. Într-un comunicat al primăriei se precizează că serviciile municipale au fost chemate imediat pentru a spăla desenele, iar poliția va întreprinde acțiuni pentru a-i găsi pe făptași. De asemenea, primăria a transmis informații despre acest caz procuraturii.

Din 7 octombrie, forțele de ordine au efectuat 65 de rețineri în Franța "în legătură directă cu acte antisemite", printre reținuți fiind 23 de străini. Darmanine a cerut prefecților să le retragă acestor străini documentele care permit aflarea acestora în Franța. De asemenea, el a transmis prefecților departamentelor un ordin privind interzicerea tuturor manifestațiilor pro-palestiniene "deoarece acestea ar putea tulbura ordinea publică". În replică, avocații asociației „Comitetul de asistență pentru Palestina” au depus o plîngere la Consiliul de Stat al Franței, cerînd suspendarea interdicției de organizare a manifestațiilor pro-palestiniene. În opinia lor, o astfel de interdicție încalcă o serie de libertăți publice, inclusiv dreptul la protest.

În același timp, Franța este singura țară europeană în care evreii au fost aleși de două ori la conducerea statului", amintește expertul francez în istoria Holocaustului și a antisemitismului în Franța în secolul XX, Tal Brutman, într-un interviu pentru RFI. Franța a fost principalul aliat al Israelului pînă la Războiul de Șase Zile (1967). Iar din 1962, după decolonizare, ea a început să ducă o așa-numită politică pro-arabă, care a presupus menținerea unor legături foarte strînse cu state nu doar din Maghreb, ci și din Orientul Mijlociu. Nu trebuie să uităm faptul că Libanul și Siria s-au aflat sub mandat francez timp de peste două decenii și că în Liban și, într-o mai mică măsură, în Siria, limba comună a devenit franceza. Într-o măsură mai mare, franceza a devenit limba comună în fostele colonii arabe ale Franței: Algeria, Tunisia și Maroc. Așadar, din motive istorice, Franța are legături foarte strînse cu lumea arabă. Începînd cu cea de-a doua intifadă, la începutul anilor 2000, conflictul palestiniano-israelian a fost "importat" în Franța. Evreii au fost luați în vizor de unii activiști pro-palestinieni, printre care erau și cei de extremă stîngă și, uneori, de extrema dreaptă, precum și unele persoane de origine musulmană sau arabă care se identificau drept palestinieni.

Al cui e Dumnezeu și al cui e pămîntul?

Așadar, vedem că această criză a mers prea departe și amenință să se transforme într-un război serios în Orientul Mijlociu. În această privință, trebuie să înțelegem pozițiile părților. Dar, mai întîi de toate, trebuie să evaluăm situația și să analizăm istoria conflictului.

Știm că pe pămînturile Palestinei au locuit timp de secole mai multe popoare și, cel mai important, mai multe religii, care sînt foarte apropiate de o singură tradiție - avraamică.

Religiile avraamice sînt credințele monoteiste (iudaismul, creștinismul, islamul), care subliniază că originea lor comună este profetul Avraam, patriarhul triburilor semitice, primul om care a crezut într-un singur Dumnezeu.

Conform tradiției avraamice, lumea a fost creată de Dumnezeu, Ființa din Nimic, adică literalmente "din nimic". Dumnezeu l-a creat și pe om – pe Adam, din pămînt "după chipul și asemănarea Sa", pentru ca omul să fie cu adevărat bun. În povestirile despre Avraam, credința în relația exclusivă dintre divinitate și conducătorul oricărei rase, răspîndită în antichitate în diverse triburi din Orientul Mijlociu, ia forma unei uniuni (legămînt) între Dumnezeu și Avraam. Acest legămînt include trei elemente de bază: alegerea urmașilor lui Avraam pe linia fiului său Isaac; promisiunea de a da pămînt Canaan acestor urmași; și porunca de a urma învățăturile lui Dumnezeu, care includ și norme etice. Cu toate acestea, în această tradiție sînt incluși musulmani și creștini, iar acest lucru a dus la apariția mai multor păreri, importante pentru spiritul vremurilor noastre și mai ales pentru vremurile escatologice în care trăim astăzi. Care este principalul lucru aici?

Principalul aici este legămîntul cu Dumnezeu, cu Yhwh, și promisiunea dată poporului evreu de a-i oferi Țara Sfîntă - Țara Promisă. Aici se pun bazele încrederii poporului evreu că își trage rădăcinile de pe pămîntul Palestinei, fapt cu care, desigur, arabii nu erau de acord. Aceștia din urmă aveau propriul lor adevăr. Dar, ca să fim corecți, trebuie remarcat faptul că arabii au venit în acea lume mult mai tîrziu. În al doilea rînd, în Ierusalim, ei într-adevăr, aveau temple, de exemplu, Moscheea Al-Aqsa, în alte locuri din Palestina istorică, dar ele sînt secundare față de principalele temple ale musulmanilor din Mecca și Medina, în timp ce pentru evrei acestea sînt primare și reprezintă esența identității și mîndriei naționale și religioase. Se pare că pentru evrei, Muntele Templului este sursa tradiției, dar pentru populația musulmană este doar o continuare secundară a tradiției. Chiar și pentru creștini, templele precum Golgota reprezintă sursa tradiției, dar nu continuarea acesteia. Așadar, care este esența tradiției și a confruntării istorice mistice, religioase, care a străpuns cu durerea sa întreaga istorie a ultimelor milenii, iar în secolul XX a devenit cu adevărat apocaliptică, pentru a finaliza istoria lumii umane în așteptarea Marii Judecăți? Despre acest aspect vom discuta în următoarea parte a studiului nostru.

Veaceslav Matveev

12
1
1
7
4

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre protestele fermierilor?