Neliniște, frică și singurătate: cum au schimbat rețelele de socializare viața omenirii

Rețelele de socializare sînt strîns legate de viața noastră personală: aici comunicăm cu prietenii, menținem legătura cu familia și căutăm noi relații. Internetul a oferit întregii lumi posibilitatea de a discuta unul cu altul și de a cunoaște oameni din alte orașe și țări. Dar, în pofida tuturor acestor avantaje, oamenii se simt din ce în ce mai singuri și neliniștiți și creează mai rar noi prietenii.

Cum algoritmii serviciilor de Internet atrag umanitatea în online și de ce lor nu le convine ca noi să trăim o viață reală liniștită? Răspunsurilor la această întrebare este dedicat un film documentar, versiunea text al căruia o propunem atenției cititorilor noștri.

Resursa principală

"Atenția omului este o resursă foarte limitată și se duce o luptă pentru ea. Principalul nostru concurent este somnul". Aceste cuvinte ale co-fondatorului Netflix, Reed Hastings, descriu surprinzător de exact internetul modern, deoarece numai atunci cînd omul doarme, atenția lui nu poate fi captată. În orice altă situație, există un mijloc. Nu demult, cînd oamenii din întreaga lume au fost forțați să stea acasă, s-a observat cum această lume s-a schimbat. Acesta nu mai este un spațiu tridimensional, cu cartiere zgomotoase și străduțe liniștite, munți pustii și plaje relaxate. Combinația dintre Internet și pandemie a redus lumea la un ecran plat la care se uită 4,5 miliarde de perechi de ochi. Și dacă unul dintre acești oameni va începe un joc video, el puțin probabil că va putea să vizioneze un film sau să citească un articol în același timp. Iar dacă ascultă muzică sau comunică în video chat, el nu mai este capabil să asimileze în paralel podcast-ul. Internetul arată clar că atenția omului este o resursă foarte limitată. O resursă care poate fi transformată ușor în bani, ceea ce înseamnă că cererea pentru ea doar va crește.

Cît de mult putem noi comunica?

Antropologul britanic Robin Dunbar în anii 90 ai secolului trecut a observat o caracteristică interesantă. Se pare că între dimensiunea creierului primatelor și numărul grupurilor lor sociale există o relație directă. În baza acestei observații, Dunbar a calculat cîte legături sociale poate menține în mod stabil primatul principal - omul. După cum s-a dovedit - doar 150.

După cum remarcă antropologul digital al Academiei Ruse de Economie Națională și Administrație Publică (RANH și GS) pe lîngă președintele Federației Ruse, Daria Radcenko, noi nu putem păstra mai mulți oameni în acest cîmp a atenției active. Acesta este așa-numitul grupul nostru nuclear. Cineva poate avea ceva mai mult, cineva puțin mai puțin, dar, în general, în medie, ne reducem cercul social la o așezare veche - un sat de 150 de persoane, unde toată lumea se cunoaște. Adică, psihicul nostru primitiv nu este adaptat realităților de astăzi, cînd ne expunem viețile la milioane de persoane și 24 de ore pe zi adunăm aprobarea publică de pe toată planeta sau, invers, dezaprobarea.

Cum Internetul afectează psihicul generației Z

În timp ce atragerea atenției umane a devenit o afacere super-profitabilă pentru giganții tehnologici, se exercită o presiune fără precedent asupra rotițelor acestui mecanism imens - utilizatorii obișnuiți. Mai ales asupra copiilor și așa-numitei generații Z, tinerii care nu cunosc viața fără Internet și pentru care căutarea unei vocații este neapărat legată de tehnologie.

Psihologul clinic, candidatul în științe psihologice Areg Mkrtychyan spune că problema este că, la această vîrstă este foarte importantă formarea lobilor frontali. Stimularea puternică a copilului cu sunete, imagini, filmulețe video, duce la faptul că el devine insensibil la informații mai profunde. Copilul nu învață să gîndească și, ca un cîine, reacționează doar la un stimul luminos, nimic mai mult.

Mark Weinstein, expert în protecția datelor cu caracter personal, atrage atenția asupra faptului că Facebook a lansat deja un mesager pentru copiii cu vîrsat între 6 și 12 ani. "Aceasta este o companie teribilă care consideră normal să implice minorii în sistemul său și să-i exploateze, așa cum se spune, "de la leagăn la mormînt". De îndată ce vor împlini 13 ani, ei vor trece de pe messenger pe Facebook-ul pentru adulți și gata! Considerați că ați rămas blocat acolo pentru totdeauna!", a spus el.

Psihologii americani au observat o statistică alarmantă. Tinerii mai des au început să sufere de depresie și să se gîndească la sinucidere. În același timp, ei deja se întîlnesc mai puțin cu colegii și fac dragoste mai puțin. Acest trend a început în 2012 - perioada creșterii explozive a popularității smartphone-urilor și serviciilor mobile, și anul în care Facebook a cumpărat Instagram, consolidînd foarte mult poziția "imperiului său al răului". Adolescenții au devenit ostaticii fluxurilor rețelelor de socializare, unde algoritmii au ales cu grijă cele mai frumoase momente din viața prietenilor lor, provocînd astfel comparații inevitabile. Discrepanța dintre realitatea cotidiană și momentele selectate ale străinului colectiv crește nu atît invidia, cît sentimentul de singurătate și înstrăinare. În acest context, se dezvoltă așa-numitul "sindrom al profitului pierdut" sau fomo-fear of missing out. Teama de a nu te afla acolo unde se întîmplă ceva important, teama de a pierde o petrecere mișto, o premieră sau o reducere într-un magazin. Orice despre care prietenii scriu cu încîntare pe rețelele sociale și de unde trimit fotografii. Acest sentiment ne obligă să fim în permanență online pentru a fi la curent cu evenimentele, de altfel "viața va trece pe lîngă noi".

"Există oameni care, dacă nu au scris ceva pe o rețea de socializare, ei cred că lumea lor s-a pierdut, că au încetat să mai existe. Totul este creat în așa fel încît să stăm concentrați pe rețelele sociale, să avem un sentiment constant de îngrijorare că se întîmplă ceva fără noi", spune Serghei Grebennikov, director adjunct al Asociației ruse de Comunicații Electronice (ARCE).

"Sentimentul constant al oportunităților ratate, sentimentul constant al timpului pierdut - deprimă, formează o stare stresantă. Dar dacă intru pe o rețea de socializare, atunci ar trebui să știu de ce? Ce vreau să găsesc acolo? Și atunci mă voi proteja cel puțin cumva de această căutare constantă de informații suplimentare, pentru a nu pierde nimic", menționează Areg Mkrtychyan.

De ce ne place atît de mult să edităm selfie-urile

Internetul ne atrage, deoarece socializarea în el este mult mai ușoară și mai convenabilă decît comunicarea vie. Aici nu trebuie să răspunzi imediat. Poți gîndi fiecare răspuns în detaliu. Nu trebuie să privești interlocutorul în ochi, poți să nu fi deloc tu însuți, deoarece, după cum știți, o persoană online diferă de multe ori de comportamentul persoanei în realitate. Această reducere a oamenilor vii la porecle condiționate, abstracte, provoacă o anumită descătușare. Drept urmare, utilizatorii de Internet se comportă mai deschis, dar, în același timp, devin mai repede brutali. Aceasta se numește "efectul dezinhibării pe web", care, în special, este asociat cu înflorirea toxicității online și a intimidării cibernetice, în special în discuțiile privind aspectul exterior.

Selfie-urile au devenit o parte integrală a persoanei-online. Cîndva imaginile digitale reflectau realitatea obiectivă, dar, odată cu apariția mediului social, a filtrelor și a măștilor, a început îmbunătățirea imaginelor persoanelor în maniera ședințelor foto din reviste. Chirurgii plastici menționează că pacienții aduc tot mai mult drept exemplu pentru aspectul dorit nu fotografii cu vedete, ci propriile lor selfie editate.

"Disponibilitatea mijloacelor tehnice. Aici m-am uitat la mine, am retușat, ea îmi creează iluzia aceleiași accesibilități în schimbări, după cum exista mai înainte fraza: "O cravată fericită - un tînăr fericit!". Cu ajutorul acestor schimbări externe oamenii încearcă să compenseze o anumită tulburare internă", subliniază psihologul clinic Areg Mkrtychyan.

Anume fotografiile oamenilor sunt cel mai popular produs al Instagram-ului. Algoritmul le dă preferință, în special, celor cu un minim de haine. Dar, în același timp, Instagram interzice de obicei nuditatea deschisă și, în consecință, producătorii de conținut ambițioși trebuie balanseze constant la o limită fină: "să te dezbraci, dar să știi măsura".

Drept urmare, serviciul s-a umplut de corpuri retușate pe jumătate goale. Iar cei pe care natura nu i-a înzestrat cu forme grațioase și mușchi puternici, au început să se gîndească și mai mult la imperfecțiunile lor.

"În zona de risc se află din nou adolescenții, care doresc întotdeauna să pară mai buni decît sînt, doar pentru că la această vîrstă există o relație foarte dureroasă cu propriul corp. Acest lucru îi ajută să formeze un sentiment de încredere", subliniază psihologul Areg Mkrtychyan.

Datorită standardelor de frumusețe inaccesibile impuse de rețelele sociale, în special adolescenții autocritici dezvoltă o "tulburare dismorfică corporală". Aceasta nu este atît o nemulțumire, ci o adevărată obsesie cu privire la aspectul lor, atunci cînd oamenii sînt gata să corecteze cu orice preț cele mai mici defecte, chiar și în detrimentul sănătății lor.

"Adică, atunci cînd eu sînt foarte convins că nasul meu este mare, urechile sînt strîmbe, burta este prea mare, înălțimea nu este corectă și oamenii încep nu doar să meargă pe la chirurgii plasticieni, ci să se ocupe inclusiv cu auto-mutilare. Dar aceasta este deja o boală", spune Areg Mkrtchyan.

Astăzi, de acest lucru suferă aproximativ 3% din populația lumii– mai mult decît de tulburări obsesiv-compulsive sau schizofrenie. Potrivit cercetărilor, astfel de oameni nu mai fac sex, nu-și mai arată corpurile și, în cazuri extreme, chiar refuză să părăsească casa.

Cum am devenit dependenți de relațiile de unică folosință

În schimb Internetul a învins cu succes o altă teamă din domeniul relațiilor umane - teama că la sentimentele tale nu se va răspunde cu reciprocitate. Ce mai contează dacă, în cazul unui astfel de eșec, algoritmul aceluiași Tinder va alege imediat un alt partener, și nu numai unul. S-ar părea că cunoștințele online se deosebesc de masa generală de servicii de Internet pentru că ele nu caută cu tot dinadinsul să-și păstreze utilizatorii, pentru că s-ar părea că dacă aplicația v-a găsit cu succes perechea, atunci nu mai are sens să reveniți acolo. Dar totul nu este atît de simplu. De fapt, și Tinder ne explodează creierul. Doar o face în felul său. În perioada de pînă la apariția internetului, oamenii își găseau parteneri în aceleași locuri: la studii, muncă, baruri locale, unde veneau prietenii prietenilor. Tinder a simplificat toate aceste locații tridimensionale complexe pînă la o listă algoritmică sterilă de fotografii, unde pot ajunge oameni din întreaga lume și pe care le puteți răsfoi mult timp, ca pe un catalog de încălțăminte într-un magazin online.

Cu toate acestea, la mijlocul anilor 2000, psihologul american Barry Schwartz a aflat că oamenilor le vine foarte greu să facă o alegere, mai ales dacă li se pune la dispoziție foarte multe opțiuni. Ca și măgarul lui Buridan, omul se blochează, aflîndu-se în fața unei liste nesfîrșite de potențiali parteneri. El crede că va putea face cea mai bună alegere numai dacă va vedea toate ofertele. De aceea el nu se poate opri nicicum. Chiar și atunci cînd s-ar părea că a luat o decizie finală, omul este pur și simplu nemulțumit de ea, deoarece alegerea pe care a făcut-o inițial nu a fost evidentă, ceea ce înseamnă, cu siguranță, că nu este ideală.

Acest efect a fost numit "paradoxul alegerii". În ciuda varietății aparente de opțiuni în Tinder, utilizatorii săi se simt dezamăgiți și singuri, dar continuă să caute.

De ce tinerii din generația Z se tem să întemeieze o familie

Nu este surprinzător faptul că experții în psihologia comportamentală sînt foarte îngrijorați cu privire la întîlnirile online, deoarece tinerii de astăzi le percep ca fiind de unică folosință și neserioase. Ei nu reușesc să se concentreze asupra unei singure persoane și să se atașeze emoțional de ea, iar ideea aici nu constă nici măcar în căutarea unui sex unic. Pur și simplu, atunci cînd se confruntă cu probleme și dificultăți în relații, oamenii preferă să nu le mai rezolve, ci pur și simplu "aruncă" un partener și încep să caute altul nou. Terapeuții americani descriu această problemă cu termenul "attention deficit dating" ca sindromul deficitului de atenție, numai că în contextul relațiilor, numeroase și dezordonate. Acest lucru se încadrează în general în tendința actuală. Cei din "Generația Z" recunosc că se tem de divorț și de aceea se căsătoresc mult mai tîrziu, reușind să aibă mai mulți parteneri.

După cum notează sexologul, candidatul în științe medicale, Alexandr Poleev, vîrsta creării familiei a crescut. Astăzi, la Moscova, de exemplu, vîrsta medie a unui bărbat cu studii superioare care se căsătorește este de 29,5 ani, iar a femeii care se căsătorește este de 26,5 ani. Iar după ce se căsătoresc, află cu surprindere că trebuie să fie fideli.

Astăzi, doar 44% dintre tinerii de 20-30 de ani sînt căsătoriți. Acest lucru este de două ori mai puțin decît acum 50 de ani. În plus, ei mai puțin concep copii, temîndu-se de cheltuieli financiare mari. Împreună, toate acestea agravează problema îmbătrînirii populației globale. Conform prognozelor, spre mijlocul secolului, fiecare a șasea persoană de pe Pămînt va avea peste 65 de ani.

Un alt sexolog, candidat în științe medicale, Irina Airiyants, atrage atenția asupra faptului că scade sexualitatea oamenilor, scade fertilitatea, capacitatea de a rămîne însărcinată. "Acest lucru se datorează și faptului că putem rămîne însărcinate fără a recurge la contact sexual. Acesta este începutul unui lanț lung-lung de transformare a noastră în ceva mai puțin sexy decît a fost în toate aceste secole. Există chiar și o astfel de teorie perversă că bărbații vor dispărea ca specie și va exista ceva de genul unui hermafroditism sau va exista o femeie care va reproduce prin partenogeneză. Adică, în general, de ce ar trebui de separat sexele, de ce ar trebui de întîlnit și de ce ar trebui de unit", a menționat ea.

Teoretic, serviciile de dating pot fi folosite cu succes, dar acest lucru trebuie învățat. Să alegi partenerul nu numai după aspect, ci și, de exemplu, să studiezi dacă are o relație bună cu familia sa și ce crede el despre fostele iubite. Chiar dacă nu apare imediat nici o atracție, mereu trebuie să oferi omului mai multe șanse, așa cum de obicei se întîmpla în epoca de dinaintea Tinder-ului, și nu să deschizi chiar în timpul întîlnirii aplicația dumneavoastră preferată, pentru a continua în secret swype-ul nestăpînit (din limba engleză swype, a răsfoi, iar în acest caz - a alege în aplicația de dating fotografiile potențialilor parteneri - n. red.).

"Desigur, aceste întîlniri de trei minute nu înseamnă nimic. Pentru a cunoaște o persoană, trebuie să vă aflați cu ea în anumite situații. Este nevoie de timp pentru a înțelege, pentru că o fată sau un băiat pe paginile rețelei de socializare pare un fel de persoană, dar în viața reală se poate dovedi că este total diferită", spune Alexandr Poleev.

În același timp, Irina Airiyants menționează că condițiile jocului în ultimii 20 de ani au început să dispară foarte repede, iar aceste aplicații distrug foarte mult modul obișnuit de a face curte.

Cum ne evaluează Tik Tok-ul

Hiperactivitatea și neliniștea tinerilor este ceea la ce Internetul a trebuit să se adapteze și datorită căruia pe Olimpul social media au urcat eroi noi. Principalul erou este TikTok, o rețea socială cu videoclipuri scurte, dinamice și, de regulă, muzicale despre tot ce există în lume. Ei le filmează, fiind conduși de un singur criteriu: principalul este ca aceste filmulețe să fie urmărite pînă la capăt. Dar și mai bine ar fi dacă acestea vor fi revăzute de mai multe ori. Anume aceste videoclipuri lipicioase le ia algoritmul de recomandare și le pune în sfînta sfintelor - în tab-ul pentru tine. Mai mult, s-ar putea ca în această secțiune să nu ajungă autorii la care v-ați abonat. De fapt, TikTok a lipsit de sens contoarele de Like-uri și urmăritori (adică urmăritorii unuia sau altui autor - n.red.). Desigur, ele există aici, dar nu reprezintă cheia succesului.

"Cum funcționează Tik Tok? De ce funcționează așa? Orice videoclip încărcat pe Tik Tok garantat va fi difuzat de 100 de ori. În continuare, TikTok analizează cine a vizionat aceste videoclipuri, cîte persoane l-au vizionat, distinge conținutul, înțelege despre ce este vorba și începe să-l plaseze în flux. Aceasta este, în consecință, o rețea care a separat complet cercul dvs. social de conținutul pe care îl obțineți. Semnalul like al prietenilor tăi nu este un semnal", spune Karen Kazarean, analist șef al RAEC.

În ciuda conținutului aparent inofensiv, Tik Tok este una dintre cele mai intens moderate rețele sociale. Numai în prima jumătate a anului 2020, administratorii au șters 104 milioane de videoclipuri și au interzis mulți autori ai acestora. Și pînă nu demult, era eliminată nu numai "nuditatea" și politica, ci și pereții ponosiți, străzile murdare, precum și persoanele neglijente și cele cu dizabilități. Să ascundă toate acestea era prescris de instrucțiunea corporativă, care în cele din urmă s-a scurs în rețea și a provocat un mare scandal.

Cu toate acestea, în ultimii doi ani, TikTok și-a pierdut din imaginea unui fel de utopie adolescentă cu ponei și unicorn și a început să permită chiar și conținut cu caracter de propagandă. În America au început să cîștige vizualizări protestele stradale, iar în Rusia, rețeaua socială a fost acuzată că a publicat îndemnuri de a participa la acțiuni neautorizate. Încă mai devreme, aplicația TikTok a fost criticată că adună prea multe date personale, mult mai multe decît are nevoie ca să funcționeze. În afară de statistica standard și coordonate, el din anumite motive citește SMS-urile, listele cu contacte și istoricul apelurilor și chiar pornește microfonul și accesează clipboard-ul.

TikTok este acuzat și de influență malignă asupra tinerilor, care adesea se ocupă aici cu repetarea așa-numitelor provocări – anumite însărcinări. De cele mai multe ori este vorba despre dansuri inofensive sau aruncatul de sticle cu apă, dar au existat și provocări cu adevărat periculoase. În cadrul uneia dintre ele, ticktocker-ii, de exemplu, plasau o monedă între încărcătorul telefonului și priză, provocînd în rezultat incendii. Iar conform condițiilor provocării skull-breaker, trebuia să pui piedică prietenilor în așa mod, încît aceștia să cadă și să se lovească cu capul. Administrația rețelei sociale, desigur, declară că nu susține astfel de acțiuni și le șterge imediat. Cu toate acestea, adolescenții sînt motivați să participe la ele. Algoritmul TikTok observă poveștile care cîștigă popularitate, le preia imediat și le face virale, recompensînd autorii cu vizualizări multdorite.

În cele din urmă, fiind o rețea socială în cea mai mare parte a minorilor, TikTok nu se bucură întotdeauna de o atenție sănătoasă din partea adulților. Astfel, elevele aici primesc adesea propuneri lipsite de ambiguitate de a face cunoștință mai îndeaproape. Acest comportament este facilitat și de faptul că Tik Tok a devenit un punct de intrare neoficial spre platforma la modă pentru adulți OnlyFans. Unii producători de conținut, care balansează la limita conținutului erotic, sugerează de fiecare dată că au și ceva dincolo de limită. Nominal, desigur, orice link-uri către OnlyFans sunt eliminate imediat de algoritm. Dar dacă veți masca corect nickname-ul undeva în profilul Dvs., fluxul doritorilor este asigurat. Și printre acești doritori pot fi și copii. Dar și mai rău este cînd copiii înșiși devin conținut.

Ce influență are porno asupra noastră

Și site-urile porno sînt reglementate de algoritmi. Ei studiază îndeaproape comportamentul utilizatorilor pentru a alege în continuare videoclipuri în funcție de preferințele lor. Ei înțeleg cu timpul ce anturaj video trebuie să aleagă, ce poziții, culoarea pielii și a părului.

"Fiecare dintre noi are un tip de femeie ideală, un act sexual ideal în minte. Noi nu le conștientizăm cu toții. La unii el este foarte clar. La alții nu este foarte clar, dar oricum există. De aceea, pe Internet noi căutăm acest ideal și ne apropiem la maximum de el. Nu ne putem apropia 100%, deoarece Internetul nu poate prevedea ceea s-a creat în mintea noastră la vîrsta de 8 ani", notează sexologul, candidatul în științe medicale, Alexandr Poleev.

Astfel, calea către cel mai excitant conținut este redusă drastic și nu mai este nevoie de efort pentru descărcarea sexuală. De aici a apărut un nou termen în psihologie "dependență pornografică", care încă nu a fost introdus în cărțile de referință.

"Cel mai rău lucru în dependența pornografică este creșterea dozei. Adică nu atunci cînd se urmărește mai mult, ci cînd se urmăresc lucruri mai brutale și mai deosebite. Acum, norma în porno este imposibil să o cauți din cauza acestei toleranțe, a feminismului total. De exemplu, unde altundeva poți apuca o femeie de păr, să o scuipi în față. Pentru excitare, trebuie să fie brutal", explică sexologul Irina Airiyants.

În Australia, aproape 4.5% din populația masculină observă o dependență serioasă de pornografie. În rîndul femeilor, proporția este de 4 ori mai mică. În același timp, sondajul nu a inclus adolescenți care sînt considerați un grup de risc. Urmărirea pornografiei online de la o vîrstă fragedă poate afecta negativ sistemul de stimulare a dopaminei, forțînd tinerii să caute videoclipuri din ce în ce mai violente și mai perverse. Ulterior, tinerilor dependenți de porno le este mai greu să primească plăcere de la un act sexual adevărat și ei devin mai dependenți de acul tehnologic al auto-satisfacției.

"10-12% dintre bărbați privesc pornofilie. Aceasta este o fixare pe imagini porno. Cu această fixare, în creier au loc chiar anumite modificări anatomice. Vizionarea regulată a filmelor porno de 4-5 ori pe săptămînă, cu masturbare, acționează la fel ca și cocaina. Schimbările din creier în timpul pornografiei sînt la fel ca cele de la cocaină", spune sexologul, candidatul în științe medicale, Alexandr Poleev.

Chiar dacă inteligența artificială a resurselor porno sporește cu adevărat dependența. Dar există și o altă problemă. Oamenii sînt filmați și postați pe Internet fără știrea și consimțămîntul lor. Teoretic, algoritmul ar trebui să recunoască imediat astfel de fragmente și să le blocheze. Cu toate acestea, din anumite motive, această funcție încă nu funcționează perfect. Pînă de curînd, pornografia din răzbunare blocată anterior sau pornografia infantilă putea fi plasată din nou de oricine, iar algoritmul închidea ochii la acest lucru. Atît timp cît nu există o plîngere în judecată, conținutul controversat poate fi lăsat, ca momeală pentru cunoscători. Nu este o coincidență faptul că videoclipurile furate au ajutat PornHub să rămînă mult timp cel mai popular site porno din lume. Pentru comparație, pe YouTube, un sistem similar recunoaște imediat fragmentele care încalcă drepturile de autor și le blochează, chiar dacă sînt oglindite sau mascate viclean. În plus, PornHub a permis utilizarea unor denumiri dubioase precum "fete sub 18" sau "adolescente miniaturale".

Situația s-a schimbat abia la sfîrșitul anului 2020, cînd jurnalistul american Nicholas Kristof, pe paginile New York Times, a acuzat PornHub că profită de pedofilie, de violul femeilor răpite și de filmările cu camera ascunsă. A urmat un mare scandal, iar sistemele de plată Mastercard și Visa au refuzat să coopereze cu gigantul porno, privînd, astfel, de cîștiguri producătorii locali de conținut. Abia după aceea, PornHub a luat măsuri, a interzis descărcarea videoclipurilor și a permis încărcarea doar utilizatorilor verificați a căror identitate este bine cunoscută. În același timp, tot ceea ce a fost încărcat anterior pe site de către persoane anonime a fost șters - aproximativ 10 milioane de înregistrări – cea mai mare parte din întreaga arhivă. PornHub a reacționat foarte repede și și-a îndreptat toate eforturile pentru a șterge repede toate aceste videoclipuri, a se curăța și a se schimba în fața societății.

Potrivit experților, astfel de măsuri nu vor opri interesul pentru "interzis", dar, cel puțin, îl vor duce spre Internetul inferior și vor construi noi limite ale decenței.

***

Deocamdată "schemele întunecate" și algoritmii rău intenționați se simt bine merci în rețea. Acestea sînt mecanisme de cîștig din nimic și ei nu observă oamenii care sînt măcinați de pietrele lor de moară. Dar ele pot ceda sub presiune. Politicienii vorbesc tot mai mult despre demonopolizarea giganților tehnologici, jurnaliștii nu obosesc să scrie despre exploatarea oamenilor de către afacerile online. Scurgerile constante de date și demascarea manipulărilor au dus la faptul că astăzi social media are cel mai mic rating al încrederii publice în rîndul tuturor companiilor tehnologice și, de obicei, imperiul este cel care aplică lovitura de răspuns. Dar de data asta.. cine știe... Poate că acest lucru o vor face supușii săi…