Ne amenință oare emigrarea internă?

Audio
Ne amenință oare emigrarea internă?

Svetlana Derevșcicova

Pe lîngă cei care pleacă din țara noastră pentru a munci în alte țări, mai există o categorie de persoane. Chiar dacă fizic ei nu-și părăsesc patria, totuși nu au principala legătură cu aceasta: munca.

Este vorba despre cei care muncesc la distanță, și nu pur și simplu la distanță, ci departe de țară, adică pentru structuri, companii sau comanditari din afară. Deocamdată nu sînt mulți, dar tendința se face deja observată. 

Dacă vorbim despre cetățenii noștri, de cele mai multe ori ei devin angajați de la distanță ai companiilor sau comanditarilor din Rusia, SUA, Israel, țări din UE și, mai nou, din Asia. Cine face parte din acest grup? 

Programatorii și designerii

Dumitru Ș. a învățat la Moscova, acum muncește pe piața rusă în domeniul industriei jocurilor – creează personaje și obiecte de anturaj în mediul virtual. Susține că aici, în Moldova, nu ar fi putut face acest lucru. „La noi acest domeniu nu este foarte dezvoltat și cred că nu degrabă vor apărea studiouri de acest profil”, spune el. Dacă e să vorbim despre plusurile muncii la distanță, unul dintre cele mai mari ar fi economia de timp – nu-i nevoie să mergi zilnic la oficiu și înapoi. „Un alt plus este faptul că îți programezi singur ziua, fără a depinde cumva de angajator. E suficient să cunoști termenul de prezentare a lucrării, explică Dumitru. Nimeni nu-ți stă deasupra capului, privindu-ți monitorul pentru a vedea ce faci, aceasta îți permite să muncești în liniște, fără interferențe inutile și zgomot, iar darea de seamă poate fi lesne expediată prin poștă sau prin intermediul programelor adaptate sistemului de management al proiectului”. Dar recunoaște că, din punct de vedere juridic, el nu este protejat. „Semnez un acord de confidențialitate cu comanditarul pentru cazul în care mi-ar veni în cap să public proiectul la care lucrez pentru el. Achitarea are loc în două etape: un avans, după care și întreaga sumă indicată în acord”. 

Jurnaliștii și copywriterii

Dacă în privința jurnaliștilor lucrurile stau oarecum simplu – ei colaborează cu anumite publicații străine, pregătesc articole la temele care le interesează pe acestea, nu neapărat cu referire la Moldova, apoi profesia de copywriter este relativ nouă. Pe piață există numeroase oferte și conaționalii noștri își găsesc lesne o ocupație. Domeniul este valorificat și de jurnaliștii de profesie, care au rămas fără un loc de muncă după închiderea vreunui ziar, și de profesorii filologi, și de redactorii de la edituri. Irina C. a fost printre primele din Moldova care a valorificat această sferă de activitate și de mai mult timp este un copywriter destul de solicitat și bine plătit. Comanditarii ei sînt companii rusești – agenții de publicitate sau proprietari de întreprinderi. „Munca, în fond, presupune scrierea textelor publicitare pentru diverse site-uri sau rețele sociale. Există niște cerințe speciale: nu e suficient să faci reclamă unor mărfuri ori servicii, trebuie să utilizezi cuvinte-cheie, să utilizezi un anumit număr de simboluri, să susții verificarea unicității etc. Cîndva era o metodă bunișoară de a cîștiga bani, acum însă doritorii de a face copywriter s-au înmulțit și prețurile au scăzut brusc. Unui începător nu-i este ușor să găsească comanditari, este prețuit cel care a reușit deja să se impună.”

Profesori 

Marina P. predă limbile engleză și cehă. Elevii ei sînt oameni de diferite vîrste și profesii, din diferite orașe și țări. Comunică cu ei prin Skype. Circumstanțele au impus-o să devină profesoară la distanță. „Nu am avut de ales, povestește Marina. Bani nu aveam, părinții aveau doar pensiile. Am început să caut un loc de muncă de la distanță, am trimis cereri peste tot unde se putea. Am nimerit la o școala dintr-un centru regional din Rusia, apoi am fost observată, recomandată, invitată în altă parte. Deja de 6 ani lucrez în două școli. Desigur, inițial trebuie să susții un interviu prin Skype. Nu este deloc ușor. Trebuie să te prezinți, să lași o impresie bună, să convingi că ești competentă. Numărul elevilor depinde doar de faptul dacă le placi ori nu – ei înșiși își aleg profesorul.” Acum familia Marinei are suficiente mijloace de existență, deși, recunoaște ea, e destul de grea munca. Zilele de odihnă aproape că lipsesc și, deoarece elevii ei în mare parte sînt oameni maturi, care au și ei un loc de muncă, este nevoită să se ocupe cu ei serile, așa că timp liber practic nu are.

Soții Svetlana și Vlad S. au mers și mai departe: ei au elaborat propria metodologie de predare a englezei și și-au deschis propriul site. Genul lor de activitate le permite să dea lecții și consultații indiferent dacă se află la Chișinău, Adelaida sau Varșovia. Și abonații site-ului se pot afla oriunde – de la Africa la Alaska. 

Traducători

Unul dintre cei mai notorii din spațiul postsovietic traducători de literatură fantastică locuiește la Chișinău. Natalia O. colaborează cu mai multe edituri din Rusia încă din 2013. „Traduc din engleză în rusă literatură artistică, de regulă fantastică, povestește ea. Am deja traduse cca 20 de cărți. Juridic, lucrurile stau simplu: închei cu comanditarul un contract de prestare a serviciilor de traducător, prin poștă facem schimb de acte; după care contractul trebuie prezentat la inspectoratul fiscal teritorial pentru a obține „certificatul de rezidență” – acesta permite evitarea impozitării duble, dacă Moldova are cu respectiva țară un tratat internațional ce reglementează problema în cauză. Condițiile de obținere a certificatului pot fi găsite pe site-ul fisc.md, inclusiv în limba rusă. Foarte bine că documentul este bilingv, în caz contrar ar trebui tradus suplimentar la notar. Uneori această parte a procesului este tergiversată de lucrul lent al poștei — scrisoarea cu contractul poate călători între Rusia și Moldova mai bine de o lună, iar inspectorul fiscal cere documentul în baza căruia angajatorul străin te va plăti. Ulterior, dat fiind că eu am un loc de muncă permanent, de unde se transferă toate impozitele și taxele necesare, eu declar veniturile obținute din traduceri și achit suma impozitului pe venit care nu a fost reținut conform legislației. De facto, numai rata de schimb a rublei îmi strică dispoziția, însă nu se poate face nimic în privința asta…”

Consultanți și manageri de magazine online

Maxim B. este de profesie programator. În prezent muncește la o companie internațională de internet, care vinde hostinguri pentru site-uri. „Compania activează în toată lumea. Am colegi în Rusia, Ucraina, Noua Zeelandă, poate și în alte părți, și toți la distanță, nu ne-am văzut nicidată, și nici nu este nevoie. Jobul îmi convine: trebuie să te afli online în anumite ore și cu două clicuri poți obține 100 de dolari. Principalul e să ai anumite abilități și cunoștințe. La Chișinău, dacă aș munci pentru o companie locală, pentru acești bani ar trebui să depun mult mai mult efort.”

Mai există și oameni care comercializează aplicații mobile și alte servicii de internet. Muncă la distanță ”pentru străinătate” mai prestează corectorii, contabilii, fotografii, specialiști în PR, angajații centrelor de apel…

Plusuri

Nu depind de nimeni. Nu pot fi concediați, nu li se poate aplica o mustrare, nu pot fi retrogradați, nu li se poate reduce salariul etc. Nu le este frică de nemulțumirea șefilor, nu pot fi impuși să participe la acțiuni cu caracter politic sau să voteze după bunul plac al conducerii. Și toate astea în timp ce locuiesc la ei acasă, fiind cetățeni ai Republicii Moldova își pot exprima liber opiniile și în ziua alegerilor pot veni la secțiile de votare.

În activitatea lor se bazează doar pe propriul profesionalism, talent, competență și responsabilitate, nu pe relații, nănași sau cumetri.

Nu au programul obișnuit ”de la nouă la șase” – dead-line-ul și-l stabilesc singuri. Teoretic, pot merge în concediu în orice zi își doresc.

Pentru afacerea proprie nu au nevoie să închirieze încăperi, să achite energia electrică și termică, să procure mobilă și utilaje, să aibă de afacere cu sanepidul, pompierii și alte structuri de control. E suficient un laptop sau tabletă conectate la internet și poți munci în orice punct din lume.

Veniturile lor, de regulă, le depășesc mult pe cele ale angajaților simpli ai companiilor locale.

Minusuri

Practic, ei nu achită impozite. Și dacă le achită – nu aici. Nu plătesc contribuții la fondurile de asigurări sociale și deseori nu cumpără nici polița medicală, iar dacă apar probleme de sănătate – merg la centrele medicale comerciale.

Serviciile pe care le prestează contribuie nu la dezvoltarea economică a țării lor, ci la cea a altor țări și companii străine. Statul nostru și așa pierde specialiștii de clasă, care pleacă din țară, în plus, ”exodul de creieri” are loc și prin această modalitate. Însă acești oameni nu-s pierduți pentru țară, deoarece în orice clipă pot fi angajați de companiile locale.

Mulți dintre ei, în special tinerii, nu au o carnet de muncă și un stagiu fix de muncă și nu se știe cum le vor fi calculate pensiile. Însă peste ceva timp pot apărea probleme cu angajarea, deoarece angajatorii caută specialiști cu experiență. De altfel, unii freelancerii au în portofoliu proiecte de care nu întotdeauna se pot bucura chiar și angajații din birouri.

Pot fi ei oare ei întorși ”în patrie”?

Teoretic – da. Dar pentru asta în țară vor trebui schimbate foarte multe lucruri. Multă lume a decis să ”se îndepărteze” nu pentru că undeva se muncește sau se plătește mai bine, dar pentru că aici nu a putut găsi nici utilizare capacităților proprii, nici venituri decente.  

Economista Galina Șelari, directoarea Centrului de Studii Strategice şi Reforme consideră că eșantionul propus trebuie împărțit în două subgrupuri. „Ceea ce este comun pentru toți și este și un plus pentru Republica Moldova este faptul că ei cu toții locuiesc acasă, deci procură mărfuri și servicii, inclusiv pe internet, în țara lor, adică fie și tangențial, dar își aduc contribuția la buget, spune Șelari. Dacă ei colaborează cu angajatorii străini prin contract și cu țara asta și noi avem un tratat de evitare a impozitării duble, putem spera că acest grup procură polița medicală anuală și achită contribuția anuală în casa asigurărilor sociale (suma este stabilită prin lege). Dacă ei muncesc la negru, avem consecințele economiei subterane, care se referă nu doar la aceste genuri de activitate.”

Economista subliniază aici că ambele subgrupuri trăiesc în țară, creează familii, nasc copii. „Vreau să sper că Legea privind parcurile de tehnologie a informației, adoptată în 2016, va influența pozitiv asupra stării de lucruri, dar, pentru a vedea și rezultatul, e nevoie de timp”, a conchis ea. (Detaliat despre activitatea primului parc IT din Moldova veți putea citi în unul dintre următoarele articole – n.a.).

Se va extinde oare această tendință?

Deocamdată puțini muncesc de la distanță: ei au resurse limitate, deoarece majoritatea posedă o anumită specialitate. Medicii, frizerii, constructorii, cusătoresele, șoferii, casierii, etc. nu vor putea totuși munci virtual. Dar cu timpul numărul acestor oameni, în special tineri, va crește. 

De ce – ne spune Veaceslav Cunev, președintele Asociaţiei Naţionale a Companiilor din Domeniul TIC din Moldova, directorul companiei Deeplace, organizatorul proiectului StartUp Weekend Moldova.  

„Acești oameni există peste tot în lume și acest fapt influențează diferit diverse economii. Dacă vorbim despre Moldova, pentru noi plusul cel mare este faptul că oamenii au o șansă reală de a cîștiga bani buni. Adică ei muncesc pentru comanditari străini, unde există cu totul alte salarii și alte condiții. Doi – ei obțin o experiență internațională. Adică, noi obținem oameni absolut competitivi. Este vorba despre purtătorii celor mai moderne aptitudini și capacități, care se află aici, și deci, așa sau altfel, le transmit aici. 

Iar momentul negativ constă în faptul că, dacă acești oameni nu-și vor vedea viitorul în această țară, mai devreme ori mai tîrziu, ei vor pleca de aici. Procesul dat poate fi stopat numai cu condiția că ei vor vedea că țara se dezvoltă și le oferă o perspectivă. Pentru asta e nevoie de o idee națională bine formulată sau de o existență confortabilă de înaltă calitate, sau de posibilitatea autorealizării profesionale și creative.

Munca la distanță devine din ce în ce mai accesibilă, cu fiece an este tot mai simplu să faci asta. De fapt, nici acum nu există restricții, cu excepția celei legate de posedarea limbilor străine. Dacă ați învățat o limbă străină, aveți posibilitatea să obțineți de la distanță studiile necesare și deci să găsiți un loc de muncă la distanță. Cunoașterea limbii engleze deja nu mai este privită ca un avantaj, este o simplă necesitate, se discută doar ce limbi trebuie studiate suplimentar și profund.

Pentru Moldova este o problemă strategică, deoarece oamenii formează unicul nostru potențial. Și în prezent acest potențial, din păcate, este spălat. Încă din universități studenții cu perspective sînt ”vînați” de către reprezentanții companiilor internaționale la care aceștia vor putea munci pe viitor. Acum acest proces coboară la nivelul școlilor – cei mai buni vor fi selectați și mai devreme.

Moldova poate fi transformată într-o țară foarte confortabilă, dar asta este sarcina clasei politice. Pentru ca aici să poți să trăiești interesant și să te afirmi, țara trebuie să-și propună mereu noi provocări, cărora nimeni încă nu le-a rezistat. Avem această posibilitate. Trăim timpuri unice, în care Moldova primește anual o șansă enormă. Și chiar dacă nu o realizează, anul următor va apărea o altă șansă. Trebuie doar să o vedem și să o valorificăm în cele din urmă. 

Deocamdată nu știu în ce măsură acești oameni pot participa la schimbarea agendei politice. Posibil, ei vor susține forțele care le vor propune ideea cea mai modernă, proactivă, în clipa în care vor vedea că asemenea forțe există. Trebuie să aibă loc nu pe linia Est-Vest, dreapta-stînga, limba, dar ceva total diferit. 

Trendul, ca să vezi…

Tendința de a trece la munca de la distanță devine tot mai populară în lume. Diverse studii arată că în viitorul apropiat rata de creștere a popularității angajărilor de la distanță va spori mereu. 

Analiștii de la Citrix Systems au intervievat 1900 de conducători ai subdiviziunilor IT din 19 țări ale lumii și au ajuns la concluzii uimitoare. Respondenții consideră, printre altele, că spre anul 2020, în lume, la 10 angajați ai companiilor vor reveni în medie  7 locuri de muncă în oficii. Iar referitor la țări ”prietenoase” cu munca la distanță precum Marea Britanie, SUA, Olanda și Singapore, acolo raportul va fi de 6/10. Chiar și țările care încă mai au o atitudine rezervată față de munca la distanță (spre exemplu, Germania, Coreea de Sud și Japonia), își reconsideră acum viziunile.

În plus, respondenții consideră că în 2020 cca 29% dintre specialiști vor munci de la distanță (în special de acasă, însă și din restaurante, aeroporturi, hoteluri oamenii vor munci mai des decît în prezent). 83% dintre companii preconizează să dezvolte practica BYOD (bring your own device) – să le permită angajaților să muncească de pe dispozitivele lor mobile, iar 96% dintre organizațiile care practică stilul ”mobil” de activitate își perfecționează oficiile (pentru a face procesul de muncă mai flexibil).

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load