Jocul regiunilor sau urzeala tronurilor?

Jocul regiunilor sau urzeala tronurilor?

Se zice că în Moldova există tendințe migratoare puternice. Fiecare însă pleacă în felul său, adică, în fiece regiune luată aparte (sud, nord, centru sau est a țării) procesul dat are propriile particularități, dar și diferențe.

Unde mai pui, că volens nolens, tendințele migratoare ale conaționalilor noștri adesea devin parte a unui Joc geopolitic important, în care fiecare participant tinde să obțină cel mai mare profit.

Cine pune la bătaie întîi atuurile?

Cetățenia multiplă, adică deținerea pașapoartelor mai multor țări este un lucru obișnuit în Moldova. Emigranții moldoveni obțin astfel numeroase avantaje: circulația și angajarea în cîmpul muncii mai liberă în lume, posibilitatea de a folosi cel de-al doilea pașaport pe post de act bancar (pentru deschiderea conturilor și diverse oportunități de optimizare a impozitării), precum și posibilitatea de a merge în țara celei de-a doua sau a treia cetățenii, în caz de necesitate.

Pentru un stat mic, dar multinațional, cum este Moldova, numărul țărilor învecinate, care simplifică procesul de oferire a cetățeniei pentru anumite categorii de cetățeni, este destul de mare. Prioritare sînt Rusia, România, Bulgaria, Turcia și un șir de alte țări. Odată cu criza politică și economică din Ucraina, locul ei în această listă a scăzut semnificativ.

Fiecare dintre statele enumerate își are propria politică în fiecare regiune, oferindu-le cetățenilor anumite privilegii în procedura de obținere a cetățeniei. Pe fundalul ”românizării” tîrîtoare a moldovenilor și a vrăjelilor isterice despre ”rusificarea” imaginară a populației Moldovei, Bulgaria și Turcia își promovează ferm politica de ”bulgarizare” și ”islamizare” conform principiului ”grăbește-te, dar încet”.

Bulgaria oferă, cu plăcere, cetățenie nu doar bulgarilor etnici (în mare parte – locuitori ai raionului Taraclia), dar și găgăuzilor, pe care îi consideră ”grup etnic puțin numeros de bulgari”. Astfel ei obțin, de asemenea, cetățenie conform unei proceduri accelerate și simplificate. De menționat că din a doua jumătate a anilor 90 ai secolului trecut autoritățile bulgare închid ochii la numeroasele certificate de naștere falsificate, unde la rubrica ”naționalitate” a unuia dintre părinți, cetățean al Moldovei, indică originea bulgară falsă. Astfel, autoritățile bulgare manifestă loialitate față de situație și nu verifică actele și autenticitatea lor.

Turcia își realizează interesele, în special, în Găgăuzia. Aceasta este unica regiune, locuitorii căreia, în plus la migrarea în Rusia, preferă migrarea temporară ori permanentă, ori pe cea irevocabilă, în Turcia. Astfel, după Rusia, Turcia este cea mai preferată de găgăuzi destinație de migrare. Asta deoarece limba găgăuză face parte din familia limbilor turcice și se aseamănă cu turca. Dar găgăuzii, care înțeleg apropierea dintre limba lor și cea turcă, nu se identifică cu turcii – majoritatea lor împărtășesc de secole religia ortodoxă.

Însă ceea ce-i deosebește pe imigranții găgăuzi în Turcia de reprezentanții altor regiuni este faptul că în mare majoritate este vorba despre femei. Piața muncii din această țară este puțin atractivă pentru bărbații găgăuzi, care preferă să meargă la muncă în Rusia. Femeile, care migrează în Turcia, fac parte din mai multe categorii: cele mai multe se angajează menajere sau îngrijitoare; un alt grup completează familiile mixte, adică se căsătoresc cu un cetățean turc; mai există și jertfele traficului de persoane. Dar această categorie de femei imigrante este caracteristică și pentru alte regiuni ale Moldovei.

Totuși una dintre cele mai populare căi de obținere a cetățeniei turce este căsătoria cu un cetățean al Turciei. După ce obține cetățenia Turciei, în 90% dintre cazuri, femeia, influențată de rudele soțului, trece la islam. Schimbarea religiei, chiar și neoficială, simplifică numeroase proceduri de migrație. Și anume în această țară, contrar legislației care permite cetățenia dublă, ele-s forțate să renunțe la cetățenia Republicii Moldova.

În scurt timp, la Comrat va fi deschis Consulatul Turciei. A declarat-o președintele Turciei, în cadrul recentei sale vizite oficiale la Chișinău. Care este scopul principal al acestei misiuni consulare în sudul Moldovei pe lîngă funcțiile economice? Putem presupune că prin intermediul prezenței consulare în sudul Moldovei turcii își vor spori misiunea de islamizare a găgăuzilor și de oferire a cetățeniei Turciei. Chiar dacă bașcanul autonomiei susține că nu este vorba despre construirea unei moschei pe teritoriul regiunii, asta nu înseamnă că planuri de acest fel nu vor apare pe viitor.

Există și probleme cu care compatrioții noștri se confruntă în Turcia. Una dintre acestea este lipsa informațiilor exacte despre interdicția de intrare în țară. După liberalizarea regimului de vize mulți cetățeni ai Moldovei depășesc termenul de aflare acolo fără vize pe parcursul unei jumătăți de an. La ieșirea din Turcia, moldovenii, care au depășit intenționat acest termen, trebuie să achite o amendă, uneori le este interzisă și intrarea în țară. Revenind în Moldova, mulți dintre ei, chiar dacă au achitat amenda, nu știu că au interdicția de a mai intra, nici unde să se adreseze cu asemenea întrebări. În prezent, cetățenii noștri nu pot afla din timp condițiile în care le este impusă interdicția, durata acesteia, mărimea amenzii pentru aflarea ilegală, metodele și procedurile legale de ridicare a interdicției, categoriile de interdicții.

O altă problemă este refuzul de a elibera permisul de ședere (Oturma Izni). Deși legislația Turciei le dă străinilor posibilitatea de a obține un permis de ședere pentru un an sau doi, după expirarea termenului primului permis de ședere de șase luni moldovenilor le este refuzată, neîntemeiat, această posibilitate.

Există cazuri de înaintare a condiției privind renunțarea la cetățenia RM în folosul cetățeniei Turciei.

În cele din urmă, traficul de persoane: Turcia continuă să fie destinația și țara de tranzit pentru victimele traficului de persoane.

Rusia poate oferi niște înlesniri pentru procedura de acordare a cetățeniei în cadrul «Programului de strămutare a compatrioților»; «Cetățenie pentru vorbitorii de limbă rusă» etc. Cu ajutorul acestor instrumente autoritățile ruse își impun interesele nu doar în Transnistria, dar și în toată țara, inclusiv în centrul, sudul şi nordul Moldovei. Pentru Transnistria mai există și programe speciale, anunțate cu regularitate de Biroul consular în deplasare a Ambasadei Rusiei la Chișinău. Despre atractivitatea Rusiei pentru locuitorii acestei regiuni vorbește faptul că peste 46% dintre ei dețin cetățenia Federației Ruse, 32% - dețin acte ce atestă cetățenia Republicii Moldova, 21% - de cea a Ucrainei.

De menționat că un timp îndelungat (anii 1990-2000) pașapoartele cetățenilor Rusiei în Moldova erau perfectate cu încălcarea legislației ruse. Principala problemă cu care s-au confruntat deținătorii acestor pașapoarte a fost imposibilitatea de a obține un pașaport nou, dacă cel vechi a expirat sau a fost pierdut. În a doua jumătate a anilor 2000 aceste încălcări au fost depistate, un șir de funcționari consulari ruși fiind rechemați imediat. Mulți cetățeni din Transnistria, aflați în Rusia, au fost atunci amăgiți, au rămas fără acte și fără posibilitatea de a reveni în Patrie, pe motiv că mulți dintre ei aveau anterior doar cetățenia și pașaportul nerecunoscutei RMN. Acest act de călătorie nerecunoscut permitea doar traversarea Ucrainei și intrarea în Rusia. S-au pomenit în situații dificile și consulii moldoveni la Moscova, care în dorința de a-i ajuta, erau nevoiți să identifice pe diferite căi persoana, pentru a-i elibera un document de călătorie (certificat de întoarcere în Moldova). Apropo, nici azi nu există o bază unică privind cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului.

Pașaportul de cetățean al României se bucură de mare popularitate printre locuitorii tuturor regiunilor RM. Procentual, în fruntea clasamentului se află cetățenii din nordul și centrul țării. Majoritatea deținătorilor de pașapoarte românești și ai acelora, care își doresc cetățenia română, nu se identifică ca români și doresc cu ajutorul acestui pașaport să se angajeze doar, mai lesne, în țările UE, Regatul Unit sau să apeleze la migrația transcontinentală spre Canada și alte țări.

Totuși de menționat că mulți cetățeni din toate regiunile țării folosesc orice ocazie de a obține încă o cetățenie sau le iau ”angro”: în scop de migrare într-un viitor incert, pentru a supraviețui în tot cazul. Acest sindrom de sublimare a securității și a unui calm psihologic imaginar ia proporții tot mai mari și amintește pregătirea pentru scenariul cel mai prost, care s-ar putea declanșa în țară.

În rezultatul acestor acțiuni intense ale altor țări, apar fenomene ca ”exodul creierilor”.

 Statistica fluxului de studenți, care pleacă peste hotare este deprimantă, căci mulți pleacă la învățătură și nu mai revin în țară. De la independența Republicii Moldova încoace în această direcție lucrează mult România.

Începînd cu anul 1990 pînă în prezent anume această țară este lider la oferirea cotelor de studii medii speciale, bacalaureat, licență și masterat. Practic, an de an această cotă se dublează, deoarece cetățenii Moldovei o valorifică cu succes (în special centrul și nordul țării). Pentru anul de studii 2017-2018 au fost alocate cca 6000 locuri. Selectarea competitivă e făcută de o comisie românească.

Cu regret, în ultimul timp este menținută tendința păguboasă, în care autoritățile române reușesc să obțină ilegal rezultatele examenelor de bacalaureat ale tuturor absolvenților moldoveni cu mult înainte de anunțarea concursului anual al burselor românești. Astfel, partea interesată efectuează o selecție prealabilă și identifică tinerii talentați, pentru care pregătește respectivele oferte ”atrăgătoare” de studii și muncă în România.

Asta, în timp ce nivelul studiilor din România, conform aprecierilor date de angajatorii moldoveni, nu este mai înalt ca al acelora din Moldova, iar cel al studiilor școlare adesea este chiar mai jos. În acest fel România distruge sistemul educațional din Moldova și închide găurile propriului sistem educațional, provocat de plecarea tinerilor la studii în Occident.

Toate acestea se fac cu nobilul scop al ”grijii pentru compatrioți”.

Pe acest fondal numărul celorlalte cote, alocate pentru studii de alte țări este foarte modest.

Rusia alocă cote pentru studiile medii speciale, bacalaureat, licență și masterat, precum și pe acelea ale Ministerului Dezvoltării Economice, Monitorizării Financiare Ruse și Serviciului Vamal. Conform datelor Ministerului Educației din nerecunoscuta RMN, Rusia oferă pentru Transnistria anual cca 200 cote: magistratură 29 , licenţă – 46 bacalaureat – 121. Înainte de anul 2014 Ucraina le oferea anual doritorilor din Transnistria cca 100 locuri.

Găgăuzia valorifică anual cca 100 cote de studii în Turcia.

Ce-i drept, în ultimii ani, se face simțită tendința de revenire în țară a absolvenților universitari din Occident și România, care au posibilități de dezvoltare a afacerilor în Moldova sau care au creat proiecte reușite în domeniul IT.

Cine va juca «cartea găgăuză»?

Ce impact poate avea apropierea dintre Moldova și Turcia asupra intereselor conflictuale dintre UE și Rusia în Moldova ?

Găgăuzia atrage tot mai multă atenție asupra sa. Nu doar Chișinăul, dar și capitale mai îndepărtate, în special Moscova și București, urmăresc cu interes evenimentele din Găgăuzia. Nici Ankara nu e străină de viața minusculei autonomii. Și Occidentul, în special Bruxellesul, manifestă interes pentru Găgăuzia.

De ce oare sînt iarăși interesate de acest lucru puterile externe? Se știe că UE tinde să ”românizeze” Moldova prin România și chiar reușește. Iar Rusia consideră că acest teritoriu este zona intereselor sale geopolitice și nu dorește apropierea, să nu mai vorbim de unirea României cu Moldova. Și găgăuzii se tem de o atare unire, deoarece văd în ea un pericol de asimilare, cum a mai fost deja în România. În Găgăuzia, Rusia este privită ca fiind principalul apărător în confruntarea cu adepții unionismului din Moldova.

În memoria găgăuzilor a rămas așa-numita «campanie Găgăuză» – Marșul voluntarilor-naționaliști, organizat de Chișinău (25-30 octombrie, 1990) în vederea suprimării încercărilor de a crea Republica Autonomă Găgăuză. Transnistria i-a susținut atunci pe găgăuzi: le-a trimis detașamente înarmate. Din fericire, conflictul a fost aplanat. Acele evenimente au pus începutul formării statalității găgăuze. Între anii 1990-1994 Găgăuzia a existat ca republică independentă, deși nerecunoscută.

Numai presați de Moscova, în 1994 liderii de la Chișinău au decis să declare Găgăuzia formațiune autonomă cu drepturi speciale. În negocierile dintre Comrat și Chișinău un rol important i-a revenit Turciei. Dacă Moscova a ajutat Găgăuzia prin trimiterea, în 1990, a Diviziei ”Belgrad” și instituirea, în anul 1992, misiunii de pacificare pe Nistru, Ankara a avut inițiative diplomatice, mai ales, după ce președinte al Turciei a devenit Süleyman Demirel. Odată cu adîncirea crizei transnistrene, găgăuzii au fost de partea Rusiei. Astăzi, în Găgăuzia predomină, stabil, tendințele pro-ruse.

Deși Găgăuzia este dependentă de Chișinău și nu are propriul Minister de Externe, aceasta încearcă să influențeze politica externă a autorităților moldovenești centrale. Astăzi sarcina principală a politicienilor găgăuzi este să împiedice apropierea dintre Chișinău și Occident, în special de România. Această ritorică s-a accentuat după criza ucraineană de la finele anului 2013. În timp ce partea pro-occidentală a societății ucrainene lupta pentru ideea europeană, la 29 noiembrie, 2013 Moldova, fără careva incidente, a semnat Acordul de asociere cu UE. Reacția negativă a Găgăuzei nu s-a lăsat așteptată. Cei de acolo cred că drumul Moldovei spre UE poate trece numai prin apropierea sau chiar unirea cu România, ceea ce este total inacceptabil pentru găgăuzi, deoarece ar însemna pierderea identității lor culturale.

În Găgăuzia există temeri și privind urmările economice nefavorabile ale asocierii cu UE. Ca și majoritatea locuitorilor Moldovei, găgăuzii cred că nimeni nu a cerut opinia lor cu privire la semnarea Acordului de asociere cu UE. Ei au convingerea că UE dispune de cele mai avansate tehnologii agricole, care îi permit să comercializeze produsele la prețuri mai mici. Agricultura se consideră averea principală a Găgăuziei, care în concurența cu cea europeană va fi nimicită și găgăuzii nu vor mai avea locuri de muncă. Renunțarea la UE este pentru găgăuzi o chestiune de supraviețuire.

După ce Moldova a semnat Acordul de asociere cu UE, în Găgăuzia a avut loc un referendum, la care 98,09% dintre participanții lui au votat pentru ca, în caz că Moldova pierde suveranitatea, Găgăuzia să devină automat - stat independent, iar peste 97% au votat contra intrării în UE și pentru integrarea Moldovei în Uniunea Vamală Rusia –Belarus –Kazahstan. Autoritățile de la Chișinău nu au recunoscut legitimitatea referendumului, iar pe numele unor organizatori ai lui au fost deschise cauze penale.

La rîndul ei, Moscova nu-și ascunde susținerea pentru președintele Igor Dodon și bașcanul Găgăuziei Irina Vlah.

UE constată în acest context, că «în Găgăuzia a biruit Rusia» și vede aici un pericol pentru Europa. Unii experți consideră că ”în jurul acestei regiuni mici cu o populație de 160 mii de oameni totul arde – războiul în Ucraina, «conflictul înghețat» în Transnistria. Situația din Abhazia și Osetia de Sud a demonstrat că Rusia își va fortifica în continuare pozițiile pe țărmul de nord și de est a Mării Negre .

Conducerea și societatea rusă susțin serios această ”regiune pro-pusă”. Un șir de organizații obștești au semnat la Moscova proiectul creării Organizației obștești regionale de promovare a unității găgăuzilor «Uniunea Găgăuzilor».

În capitala Găgăuziei Comrat periodic apar postere, care demonstrează apropierea cu Rusia și Turcia, precum și cu actuala conducere a acestor state.

Nu putem trece cu vederea nici influența turcă. Timp de 24 ani Ankara a investit în regiune, cu titlu gratuit, peste 80 mil. dolari, inclusiv 20 mil. – în anul 2018. Din anul 1994, fiind președinte al Turciei, Süleyman Demirel a contribuit la susținerea financiară a ”tinerei autonomii”. Grație finanțării turce au fost construite apeducte în mai multe sate, la Comrat a fost deschisă Biblioteca în cinstea lui Ataturk. Turcia finanțează lecțiile de limbă găgăuză în școli, le oferă studenților găgăuzi burse de studii în Turcia. Grație subvențiilor turcești au fost construite sisteme de irigare, ceea ce este foarte important în condițiile stepei aride din Bugeac.

Spre deosebire de UE, Ankara ca și Rusia ține Găgăuzia în vizor, o susține activ cu ajutoare umanitare. Aici a fost instituit un Centru cultural turc.

Se spune că găgăuzii ar fi loiali Rusiei, pentru că pe timpul Imperiului rus și al URSS au avut o experiență pozitivă, iar pe timpul aflării în componența României, precum și în anii de independență a Moldovei, – una negativă. De fapt, găgăuzii se află la distanțe egale și de Rusia, și de Turcia. Din cauza rusificării și religiei ortodoxe, turcii nu văd găgăuzii ca pe niște sub-etnici în componența poporului turc și se comportă cu imigranții găgăuzi de parcă aceștia ar fi ruși. Dar turcii și găgăuzii vorbesc aceiași limbă, chiar dacă o numesc diferit.

Și totuși, în mare parte găgăuzii își văd viitorul  în componența Moldovei, în prietenie cu Rusia.  Dar fac o politică comună a popoarelor mici, nevoite să prietenească cu toți vecinii - și cu cei din apropiere, și cu cei mai îndepărtați.   Ei declară ideea identității naționale,  dar comunică înde ei în limba rusă.  Ei se mîndresc că știu limba rusă și planurile de viitor le leagă de Rusia.  În același timp, folosesc investițiile  Turciei și apelează la UE și SUA dacă este vorba despre respectarea drepturilor lor.

Cetățenii simpli simpatizează Rusia, vorbesc perfect rusește, multe rude de ale lor locuiesc și muncesc în Rusia asigurînd astfel minimul necesar familiilor din Găgăuzia. Acești oameni stau departe de sfera politicii mari și a jocului mare, dar legea supraviețuirii le dictează punctul de vedere și practica comportamentului lor.

Unii politicieni europeni văd în Găgăuzia de azi un cap de pod al influenței ruse istoric nejustificate și avertizează cu privire la transformarea ei într-o ”enclavă rusă” cum e Transnistria. Alți experți europeni vorbesc despre pericolul apariției unei ”noi Crimei”.

Cel mai probabil, ”trenul” influenței depline a UE în această regiune a plecat, mai ales că în Moldova ideea ”visului european” s-a cam devalorizat. Pe acest fondal, în opinia unor analiști, poate spori influența Turciei.

În special, după recenta vizită efectuată în țara noastră de președintele Turciei.

Unii experți văd în vizita lui Erdogan, care spune că Igor Dodon este «bunul său prieten», un context electoral. Nu este vorba doar de apropiatele alegeri parlamentare, ci și de viitoarele alegeri ale bașcanului Găgăuziei, preconizate pentru mai 2019.

Un șir de experți și politicieni cred că în prezent guvernarea turcă face tot mai activ lobby în interesele sale în Moldova. La ce bun? Poate pentru că Turcia mental și istoric este o țară imperială, iar astăzi strategia imperială înseamnă gîndire cu bătaie lungă, cînd prin donații și alte chestii tu devii lider simbolic, apoi și politic.

De menționat ”reorientarea” vizibilă a autorităților moldovene și distanțarea lor de parteneriatul cu democrațiile occidentale. Putem presupune că degrabă va avea loc un eveniment deosebit în istoria Moldovei – startul ”epocii neeuropene”. La această concluzie ne duce și atitudinea deosebită, în RM, față de vizita ”unui lider cu reputația de conducător autoritar, un nou dictator al Orientului”.

Una dintre cauzele atenției sporite a Turciei pentru Moldova este dorința de a-și consolida influența în regiune, în special în contextul relațiilor reciproce cu România, Ucraina și Rusia. Fiind un actor important în regiunea Mării Negre, cu ambiții geopolitice și geoeconomice mari, Turcia este interesată să-și consolideze și mai mult posibilitățile. De aceea, autoritățile turce consideră important să demonstreze și la nivel personal, și la cel guvernamental, buna atitudine față de Moldova, cu care istoricește are multe în comun și pe care o consideră un partener, fie și mic, dar strategic.

Propriul joc

Influențează oare apropierea dintre Moldova și Turcia procesul de migrare din Moldova?

La moment, putem spune că apropierea Moldovei de Turcia nu are o influență mare asupra crizei migrației din Republica Moldova, dar nici asupra plecării populației din toate regiunile țării. Chiar și în Găgăuzia crește constant numărul persoanelor, care pleacă din țară, în pofida susținerii multilaterale oferite de Turcia, Rusia și în ultimul rînd – de UE.

Vom sublinia că nivelul sărăciei în Găgăuzia este foarte înalt. Conform unor sondaje, 63% dintre respondenți au un venit mediu lunar pentru fiecare membru al familiei mai mic decît ”minimul de existență” anunțat în RM, care și așa este unul dintre celei mai joase din Europa.

În pofida semnării unui șir de acorduri bilaterale importante, care au simplificat, vizibil, intrarea și aflarea pe teritoriul Turciei (regimul fără vize, posibilitatea de a călători în baza buletinului de identitate, Acordul, care prevede protecția socială a moldovenilor, angajați în Turcia), nu se observă un flux de moldoveni redirecționați spre această țară. În linii mari, Turcia este o țară nereactivă pentru toate categoriile de imigranți moldoveni.

Înlesnirile din aceste acorduri se văd în cazul migrării cetățenilor turci în Moldova și constituie un pericol mare pentru securitatea internă a țării noastre. Un număr mare de cetățeni turci, veniți în Moldova ca turiști s-au dovedit a fi traficanți de persoane, dar şi traficanți de droguri, bănuiți de relații cu grupările islamiste radicale. Despre aceasta a pomenit și Erdogan în cadrul vizitei sale la Chișinău.

Trezește semne de întrebare și scopul adevărat al studenților turci, veniți la studii în Moldova. Structurile de forță din RM deţin informații cum că de la 1994 încoace Serviciile Speciale turce își trimit încoace agenții, deghizați în studenți. Unii au avut imprudența să recunoască în mod accidental adevăratul scop al aflării lor în Moldova și au declarat că «Turcia vede în Moldova teritoriul său istoric».

În acest context, autoritățile moldovene au în față o sarcină foarte grea și importantă: să păstreze relații de bună vecinătate cu toți şi să apere, concomitent, interesele propriului stat, inclusiv să stăvilească exodul cetățenilor prin crearea condițiilor favorabile de trai în Patria noastră.

Dănilă Voinarovschi

P.S. «Două rîuri, care decid soarta – Prut și Nistru»

«Interfluviul din «Europa intermediară», care în istoria de două milenii reflectă în miniatură soarta clasicului teritoriu mesopotamian dintre cele două rîuri în urma luptei pentru hotarele lui – asta este Basarabia. Această fășie de pămînt de cca 45.000 km.p. cu populație eterogenă în totalitate, a avut îndoielnica onoare să formeze, pe urmele problemei celor trei fluvii interne ale Europei - Rinul, Dunărea și Vistula și a zgîitului Izonțo hotarul Europei pe curentul acvatic dintre Prut și Nistru.

Toate rîurile frontaliere din lume – Rinul, Dunărea și Vistula, Prutul și Nistrul, Indus, Shatt al-Arab, Amur, Red River, Rio Grandedin ce în ce mai mult devin punctul de plecare al tulburărilor politice și al amenințărilor nu numai pentru vecini, da pentru toți, pentru pacea mondială, odată cu creșterea valorii lor energetice și de comunicare, odată cu dezvoltarea economică inseparabilă, care leagă vecinii de pe ambele maluri, odată cu sporirea dușmăniei și a relațiilor, chipul marelui fluviu trece pe planul doi și cedează în fața proceselor care produc energie și leagă prietenii.

Karl Haushofer. Despre geopolitică: Lucrări din diferiți ani .

 

 

 

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load