În UE fără Transnistria?

Ruperea Transnistriei de Moldova de pe malul drept este pregătită pas cu pas și sistematic (și cum se vede, nu doar în birourile de pe bulevardul Ștefan cel Mare). Abrogarea, în a. 2018, a Legii privind funcționarea limbilor ca fiind învechită, iar în a.2021 – abrogarea Legii adoptate în 2020, care stabilea pentru limba rusă statutul de limbă de comunicare internațională. Legea privind separatismul, adoptată la începutul anului curent. Rusofobia, practic declarată oficial. Toate acestea, desigur, trebuie să reducă maxim dorința de reunire a regiunii transnistrene și, cum se vede, completează reușit dorința actualei guvernări de a se integra undeva – fie în România, fie în uniunea Europeană.

Eliminarea «obstacolului»

«Mingea de probă» a aruncat-o Nicu Popescu, șeful MAEIE. În septembrie, curent, în interviul pentru publicația americană Politico el a declarat: «Teritoriul controlat de guvernul nostru din Chișinău se poate integra în UE indiferent de ce se întîmplă la est de noi, inclusiv situația în jurul Transnistriei. Nimeni nu dorește ca în interiorul UE să existe țări divizate. Dar menținerea țărilor la cheremul manipulărilor geopolitice și a conflictelor separatiste ar fi și mai rău și pentru continent, și pentru UE, și pentru noi ».

Atunci mulți au decis că este vorba despre o inițiativă proprie și nu foarte bine gîndită a ministrului, care neapărat va fi mustrat de sus pentru încercarea de a renunța la interesele naționale. Dar nu a fost să fie.

În scurt timp tema a fost continuată de președinta Maia Sandu. Iar teza privind posibilitatea aderării Republicii Moldova la UE fără regiunea transnistreană a fost sonorizată de ea în mod repetat. Spre exemplu, în septembrie, curent, în interviul pentru France24, Sandu a declarat că UE nu pune Moldovei condiția că țara poate adera la UE numai după soluționarea problemei transnistrene.

Iar peste două luni, în noiembrie, într-un interviu amplu pentru Radio Moldova, ea a declarat că admite intrarea Moldovei în Uniunea Europeană «în doi pași – la început malul drept al Nistrului, apoi – cel sting ».

«Noi muncim pentru reglementarea conflictului transnistrean. Însă nesoluționarea problemei nu trebuie să devină un obstacol în calea integrării Moldovei în UE. Este important că și Bruxellesul vorbește despre aceasta. În cel mai rău caz, dacă nu reușim să soluționăm problema Transnistriei înainte de integrarea Moldovei în UE, noi admitem că o vom efectua în doi pași - la început malul drept al Nistrului, apoi – cel sting. Dacă cetățenii noștri de pe malul stîng vor vedea cum devine mai bună viața , își vor dori și ei să fie în UE. Eu cred că ei și acum doresc acesta, dar îi împiedică Federația Rusă », - a spus Sandu.

Adică, în opinia sa, pe locuitorii de pe malul stîng îi satisface actuala situație politică și economică din RM (inclusiv eliminarea concurenților politici, închiderea mass-mediei, sancțiunile antirusești, cea mai înaltă inflație din Europa etc., dar – îi împiedică Rusia. «Firește, noi tindem spre reglementarea politică a conflictului. Dar nu putem pune problema că Moldova poate deveni membră UE doar după reglementarea conflictului transnistrean. Căci asta ar însemna să dăm Kremlinului dreptul de veto asupra procesului de integrare a Moldovei în UE », - a declarat Maia Sandu .

Vedem, așa dar, că declarația lui Popescu nu a fost o frază aleatorie, ci o poziție coordonată la cel mai înalt nivel, care se încadrează logic în conturul general.

Și acest «cel mai înalt nivel» înseamnă nu doar președinția moldovenească. Numeroase semnale despre poziția UE de a accepta Moldova fără Transnistria vin din partea diferitor reprezentanți occidentali și activ, fără publicitate în exces, sprijinită de conducerea românească.

Totul este decis pentru noi?

La început Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate Josep Borrell a declarant că problema transnistreană nu va împiedica Moldova să adere la UE. «Ciprul a devenit membru UE în ciuda problemelor teritoriale. Și Moldova poate face același lucru», - a spus diplomatul în unul dintre interviuri, dar a trecut sub tăcere faptul, că în rezultat Ciprul de Nord a trecut pentru totdeauna sub controlul Turciei.

După care Janis Mazeix, Ambasadorul Uniunii Europene în Moldova, a declarat la TV8, că admite integrarea Moldovei în UE înainte de reglementarea conflictului transnistrean.

«Desigur, e de preferat ca problema transnistreană să fie soluționată înainte ca Moldova să adere la UE, dat fiind că noi negociem și cooperăm cu Moldova în cadrul hotarelor recunoscute internațional », - a spus ambasadorul. Și a adăugat: «Este foarte important ca Moldova să nu devină ostateca acestei situații – a conflictului nereglementat. De aceea sperăm că reglementarea transnistreană va fi efectuată înainte, dar nu excludem nici această variantă. Pentru noi contează și faptul că regiunea transnistreană este atrasă în colaborarea cu UE, antreprenorii de pe malul sting al Nistrului beneficiază activ de Acordul de liber schimb Moldova-UE (DCFTA) și deja implementează standardele UE », - a declarat Mazeix.

Și iată că în ultimele zile de noiembrie Peter Stano, reprezentant oficial al serviciului pentru politică externă al UE, a confirmat că UE poate examina posibilitatea acceptării Moldovei și Georgiei parțial, fără teritoriile Transnistriei, Abhaziei și Osetiei de Sud.

Adică, de fapt, decizia a fost luată. Deși încă nu demult poziția fermă a Occidentului era că țara nu poate fi primită în «familia europeană», dacă are un conflict teritorial nesoluționat. Înainte de PAS și Maia Sandu, pe această poziție au stat toți conducătorii Moldovei. Dar vremurile s-au schimbat. Dacă la modul serios este discutată aderarea la UE a Ucrainei, deși acolo este în toi un conflict armat și nu este clar în care hotare anume este acceptată aderarea vecinei noastre la UE, ce să mai vorbim despre noi. Cel puțin, pe malurile Nistrului, din fericire, nimeni nu împușcă.

Dar cel mai important – decizia a fost luată fără a întreba opinia poporului Republicii Moldova, indiferent pe ce mal al Nistrului locuiesc acești oameni.

Ce ne așteaptă?

Ce înseamnă această decizie? Și ce va fi, dacă ea va fi totuși transpusă în viață?

Unu – asta înseamnă pierderea integrității teritoriale. Că doar, conform dreptului internațional, Transnistria este parte componentă a Republicii Moldova. Pentru stabilitatea politică și statutul internațional al țării este important ca ea să-și păstreze integritatea teritorială și să nu devină un semi-stat. De semi-state nu se prea ține cont, și exemplul Ciprului, pe care în a.2018 SUA l-a obligat să înghețe activele celor mai mari antreprenori din lumea a treia, vorbește de la sine. În Cipru, asemenea istorii se repetă periodic.

Doi – asta înseamnă pierdereapotențialului economic. Transnistria are o importanță economică majoră pentru Moldova, în aceeași măsură și piața și economia malului drept al Nistrului este importantă pentru dezvoltarea Transnistriei. Anume integrarea regiunii ar putea contribui la creșterea și dezvoltarea economică a întregii țări. Economia celor două maluri ale Nistrului a fost formată pe timpul URSS în așa fel, ca energetica și industria de pe malul stîng să completeze industria de pe malul drept pentru a reduce cheltuielile de transport și a spori nivelul de autosuficiență a Moldovei. Combinatul metalurgic de la Rîbnița produce întreaga gamă de produse din materiale feroase, utilizate în construcții, la Dnestrovsc funcționează una dintre cele mai mari centrale electrice din Europa, care poate să asigure cu electricitate, deplin și cu o rezervă mare, întreaga țară, la Rîbnița este amplasată cea mai mare fabrică de ciment, care stăvilește prețurile monopolistului Lafarge, la Tiraspol și Bender există încă întreprinderile industriei ușoare și a celei constructoare de mașini, spre exemplu cea mai mare fabrică de bumbac, capabilă să asigure cu țesături naturale întreaga republică. Și pe malul drept există întreprinderi ale industriei alimentare, fabrici de sticlă, de producere a ambalajelor, a materialelor de construcție, mobilei, covoarelor – și este doar o parte din întregul potențial. Nu poate fi ignorat nici faptul, că prin țara noastră curge Nistrul - una dintre cele mai mari artere acvatice din Europa. Practic, potențialul natural, energetic, alimentar și de transport al Nistrului nu este utilizat din cauza divizării țării. Unindu-ne, putem construi o economie autosuficientă și dimpotrivă, două părți ale țării se vor transforma în anclave pustiite de politica colonială a potentaților acestei lumi.

Trei – asta înseamnă înrăutățirea situației demografice. În ultimii 30 de ani populația Moldovei de pe malul drept s-a redus de o dată și jumătate. La fel - și cea de pe celălalt mal. Separat, fiecare parte a țării este sortită unui exod masiv al populației. Deja în multe ramuri se face simțit deficitul de personal calificat. Da împreună noi alcătuim 2,9 mln. de oameni – puțin, dar suficient pentru a duce o viață normală, a construi o economie veritabilă și a stimula întoarcerea celor plecați din țară. În plus, integrarea politică și socială ar putea contribui la soluționarea multor probleme umanitare, inclusiv accesul la serviciile sociale.

Patru – asta înseamnă distrugerea unității culturale și istorice. Pentru Republica Moldova problema Transnistriei nu este doar un litigiu teritorial, ci și un aspect important al identității naționale. Practic, Transnistria și Moldova au aceeași componență etnică, istorie și tradiții culturale comune. Nu în zadar denumirea republicii nerecunoscute conține calificativul «Moldovenească», și pe teritoriul ei locuiesc sute de mii de moldoveni, inclusiv cetățeni ai RM. Da în Moldova de pe malul drept, din contra, în ultimii ani are loc procesul de românizare și încercările de a renunța la identitatea națională și istorică în favoarea celei românești. Fără îndoială, ruperea definitivă a celor două maluri ale Nistrului și intrarea RM în UE fără teritoriile transnistrene va dizolva definitiv noțiunea de «popor moldovenesc». Și anume păstrarea unității ar putea consolida conștiința națională și împiedica dispariția națiunii moldovenești de pe harta lumii. Poate, anume această circumstanță este factorul principal, care stimulează activitatea puțin afișată a politicienilor români de promovare a ideii aderării la UE doar a Moldovei de pe malul drept

Ce va fi cu Transnistria?

Este absolut evident, că afirmația cum că Transnistria va adera la UE în etapa a doua este o viclenie, căci este clar că imediat cum numai acest eveniment va avea loc, în baza ”referendumului” din a.2006 Federația Rusă va recunoaște regiunea nerecunoscută și o va transforma fie într-o enclavă ”independentă”, fie în parte a acestui stat. Și, lucru important – dacă Republica Moldova va adera la UE fără Transnistria, asta va duce la niște urmări și provocări grave și pentru Moldova, și pentru regiune în întregime. Înainte de toate, asta ar perturba echilibrul politicii externe, ceea cepresupune riscuri în domeniul securității și stabilității.

În cazul unui asemenea scenariu, UE poate cere ca Moldova să consolideze controlul hotarului său cu Transnistria, iar asta poate tensiona situația în regiune, reieșind din legăturile populației și ale agenților economic de pe cele două maluri ale Nistrului, dar și din prezența trupelor ruse în Transnistria și militarizarea intensă a Moldovei de pe malul drept, efectuată de actuala guvernare.

Aderarea Moldovei la UE fără soluționarea problemei transnistrene va complica și mai mult relațiile și așa nu foarte prietenești cu Rusia, ceea ce este irațional din punctul de vedere al legăturilor multilaterale economice, sociale și culturale dintre cele două țări.

Și întrebarea la care nu are un răspuns nimeni dintre cei, care declară că este posibilă integrarea Moldovei în UE fără Transnistria – ce va fi în acest caz cu Transnistria însăși? Ce soartă va avea ea și locuitorii ei, în majoritate concetățeni de-ai noștri? Oare Transnistria nu se va pomeni în izolare economică, dacă vor fi rupte relațiile ei comerciale și economice cu Moldova? Oare locuitorii Transnistriei nu se vor confrunta cu dificultăți de circulație, comerț și acces la servicii din cauza controlului sporit la frontieră? Cum va reacționa la această stare de lucruri Ucraina vecină (aflată în război!)? Și cum va reacționa Rusia?

Pe post de poligon militar?

La întrebarea de ce au nevoie de Moldova nu foarte dezvoltată economic, reprezentanții UE răspund că Uniunea Europeană are interesul ca Moldova să se dezvolte ca țară democratică și prosper. Sperăm că așa este. Însă nimeni dintre ei nu spune, că integrarea Moldovei în UE înseamnă aderarea ai automată la blocul militar NATO. Că doar nu pur și simplu în Moldova are loc «consolidarea colaborării» cu Alianța Nord-Atlantică, iar armata moldovenească este înarmată și antrenată conform standardelor NATO.

Și acum să ne închipuim că Republica Moldova se integrează în UE (deci, și în NATO) fără a controla Transnistria și devine, în esență, un poligon militar. Ce ar putea urma?

Nu trebuie să fii un analist grozav ca să înțelegi, că asta va spori tensiunile politice în regiune. Rusia, și așa sensibilă la extinderea NATO (și care de fapt pentru a nu permite acest lucru a și început OMS în Ucraina), o va lua ca pe o amenințare pentru propria securitate. Să ne închipuim: pe malul drept al Nistrului – o bază NATO, pe celălalt – una rusească, și din ambele părți, cu rachetele de-a gata, stau față în față doi inamici potențiali… da unde-s moldovenii cu legăturile lor de rudenie și prietenie? Ei ce fac?

Dar problema este și mai profundă, e din sfera relațiilor internaționale. Dorința Moldovei de a intra în NATO va schimba echilibrul de forțe în regiune, ceea ce, cum am mai menționat, va provoca reacția Rusiei, dar poate și a altor țări interesate de stabilitatea și securitatea regiunii.

Noi nu vorbim acum despre faptul, că aderarea la un bloc militar va afecta treburile interne ale Moldovei, în care majoritatea populației se pronunță acum împotriva aderării la NATO, căci în cazul integrării în UE nimeni nu va mai întreba pe nimeni.

Noi vorbim doar despre aceea, că încercările de a rupe Moldova de raioanele de pe malul stîng se fac în interesul altor forțe și actori, nu în interesul poporului moldovenesc! Numai o Moldovă integră, unită se poate opune provocărilor și amenințărilor externe, se poate împotrivi ruperii sale în bucăți, poare rezista și supraviețui ca națiune și ca stat. Este clar, că cu actualul curs politic al RM acest lucru este ireal, dar nu se știe ce va fi în viitor, căci vremurile se schimbă. Posibil, viața va obliga actuala conducere să analizeze situația internațională, situația din UE, și să acționeze totuși în interesul poporului moldovenesc de pe ambele maluri ale Nistrului, nu să realizeze orbește proiectele «partenerilor de dezvoltare».

Cristina Agatu