”De faima ta e plină lumea”

”De faima ta e plină lumea”

Rusia restaurează casa-muzeu ”A.S.Pușkin” din Chișinău. La anul se vor împlini 200 de ani de la sosirea poetului  în orașul nostru 

Rusia va sprijini guvernul Moldovei în restaurarea casei-muzeu ”A.S. Pușkin” din Chișinău. Știrea a devenit publică în noiembrie, atunci președintele FR, Vladimir Putin, a promis, în cadrul ședinței Consiliului pentru limba rusă, să acorde ajutor muzeului din Moldova. 

”Promit că vom emite acest decret. Eu îl voi semna. Cu  privire la obiectele de peste hotare – cu autoritățile Moldovei vom discuta, dacă au nevoie de ajutor, vom fi gata să-i susținem chiar și financiar”, a declarat președintele FR.  

Societatea moldovenească a primit cu însuflețire știrea. Complexul muzeal demult are nevoie de restaurare, mai ales că hanul negustorului Naumov este una din cele două clădiri istorice păstrate în lume, ai căror pereți  păstrează spiritul marelui poet (a doua, cea de pe str. Moica,12 din Sankt Petersburg, este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO). Iar în septembrie 2020 se împlinesc 200 de ani de la exilarea lui Pușkin în Basarabia.  

În căutarea urmelor

Sosind în seara zilei de 21 septembrie 1820 în capitala guberniei Basarabia nou formate, junele Alexandr Pușkin s-a oprit la hanul lui Ivan Nicolaevici Naumov — un imigrant rus, mic-burghez ”îmbrăcat, cum se spune, în haine europene”, cum scria despre el  unul dintre amicii chișinăuieni ai poetului, istoricul militar Ivan Liprandi, general-maior în Armata Rusă. Și hotelul său se evidenția prin curățenie și alură europeană, acolo erau cazați, în fond, reprezentanții ”clasei superioare”. Aici A.S.Pușkin a locuit aproape două luni. Dar și în această scurtă perioadă de timp i-a oferit lui Naumov motive de discuții pentru tot restul vieții: potrivit contemporanilor, amănuntele vieții poetului îi interesau în mod special pe demnitarii din conducerea regiunii. 

Într-o aripă a casei, pe str. Antonievskaya (în prezent – str. Anton Pann) Pușkin a scris celebrul ”Șal negru”, epistola ”Fiicei lui Karagheorghii” și a continuat lucrul asupra primului poem sudic, numit ulterior ”Prizonierul din Caucaz”. În anul 1898, în ajunul centenarului poetului, ziarul ”Бессарабец” scria, că la Chișinău este o casă în care a locuit Pușkin, dar ”nimeni nu știe unde se află, căci nimeni nu s-a străduit să o caute…și s-o păstreze”.

De fapt, autorul informației nu a fost foarte curios. Oamenii în etate știau unde se afla casa lui Naumov. A. Iațimirschii, cercetător al vieții și creației poetului, scria în lucrarea sa ”Пушкин в Бессарабии” (1908): ”Această căsuță se află în sectorul trei de poliție, în locul unde străzile Antonovskaya și Prunculovskaya, care merg în jos spre fosta casă Pruncul, se intersectează și formează un unghi drept în curtea cu nr.19. Este o căsuță mică cu trei odăi, bucătărie și tindă. În prezent fațada ei dinspre str. Antonovskaya este schimbată, închisă parțial de un gard de scînduri și o nouă aripă, în care se află o dugheană de mărunțușuri”.

Imediat după Marele Război pentru apărarea Patriei, filologul Boris Alexeevici Tribețcoi a găsit în Chișinău casa Naumov. Băștinașii, relata el ulterior în cartea ”Pușkin în Moldova”, i-au arătat ”căsuța lui Pușkin”, dar aspectul ei ”era oribil”: ”Acoperișul prăbușit, ușa, ferestrele și podelele dărăpănate, murdărie și ruinele clădirilor din vecinătate… Era nevoie de măsuri urgente pentru a păstra această casă”. Și ele au fost luate. Clădirea a fost restaurată, iar la 10 februarie 1948 aici s-a deschis casa-muzeu în memoria poetului. Boris Trubețcoi a devenit primul ei director. De la 1987 încoace, aici este amplasată expoziția memorială, care povestește despre primele luni de ședere a lui Pușkin în Basarabia. 

La finele anilor 70 ai secolului trecut a fost luată decizia de a restabili aspectul vechi al Chișinăului istoric: crearea unei zone pietonale în jurul casei-muzeu, amplasarea unor magazine de artizanat în care să activeze meșterii populari. Însă ideea așa și nu a mai fost realizată.  

Prețuri și valori  

La începutul anilor 90, tot felul de naționaliști încercau iar și iar să-l  ”arunce pe Pușkin de pe corabia contemporaneității”, vandalizau monumentul lui din parcul central al capitalei, care ani în șir a purtat numele poetului, dar casa-muzeu nu au atins-o, au uitat de ea. Probabil, datorită amplasării ei: ea nu este vizibilă, fiind ascunsă în interiorul cartierului. La începutul anilor 2010 acest colțișor liniștit a plăcut unei companii de construcții, care dorea să înalțe aici încă un complex rezidențial de elită, format din cinci blocuri supraetajate. 

Colaboratorii muzeului, societatea civilă, oamenii de cultură au bătut alarma de la bun început. Mass-media a scris că șantierul prezintă pentru muzeu un pericol real: din cauza vibrațiilor neîntrerupte, provocare de camioanele grele, care transportau materiale de construcție, din cauza funcționării mecanismelor pe șantier au apărut fisuri în pereții și podeaua lui. S-a anunțat că ”compania de construcții nu garantează nici juridic, nici financiar păstrarea casei-muzeu și că ea recunoaște, că în rezultatul lucrărilor de construcție "clădirea șubredă din sec. XIX "s-ar putea nărui!”.

Un detaliu: în conformitate cu legislația moldovenească, orice construcții în partea istorică a orașului trebuie să fie coordonate cu Ministerul Culturii. Încă în 2008 proiectul a fost revizuit acolo de două ori, dar nu a fost acceptat, deoarece compania constructoare nu a introdus în el modificările cerute. Totuși, la 28 decembrie 2008, ex-ministrul culturii, Artur Cozma, a semnat autorizația, chiar dacă cu trei săptămîni înainte de aceasta fusese demis din funcție.  

Activiștii civici organizau pichetări, deputații - inspecții, ambasada FR la Chișinău era alarmată. În zadar. Clădirile au fost înălțate. A fost păstrată doar zona din fața intrării în muzeu. Însă lucrările ar putea fi continuate și acolo. Azi în lupta dintre prețuri și valori înving primele. Se zvonea chiar că autoritățile democratice precedente au vrut să scape cu totul de muzeu, să transmită fondurile lui Muzeului Național, iar clădirile – investitorilor privați. Acum aceste lucruri nu le mai putem confirma, dar viața ne demonstrează că totul este posibil.   

Cultură în două cu peticirea găurilor 

Muzeul unic s-a pierdut între blocuri supraetajate și șantiere, fără harta Google e cam dificil să-l găsești. Totuși, este vizitat de tot mai mulți turiști. 

”Poate că cineva nu va fi impresionat de această cifră – 12-13 mii de vizitatori/an, dar eu consider că muzeele de acest fel nu pot fi instituții de masă. Vin oamenii interesați. Avem foarte mulți vizitatori neorganizați, care vin singuri, nu în componența grupurilor turistice, străini din țările europene, SUA, Canada, nemaivorbind de Turcia și China. Uneori ne este rușine de starea de azi a muzeului”, relatează directoarea complexului, Tatiana Niculaisco.

Fondurile se păstrează în încăperi neadaptate. Mucegaiul și ciuperca, cu care luptăm din răsputeri, atacă exponatele vechi. Muzeul are nevoie de echipamente moderne, care ar menține temperatura și umiditatea optimă în sălile expoziționale. Însă instalarea lor fără o reparație capitală a încăperilor nu are sens. 

După reconstrucția masivă din 1987, o singură dat a fost efectuat o reparație cosmetică – în anul 2002, în cadrul proiectelor sociale ale secțiunii moldovenești a companiei petroliere ruse Lukoil.   

”Dar de atunci multă apă s-a scurs.Clădirile complexului degradează pe an ce trece.  Trebuie schimbată rețeaua electrică, țevile, grupurile sanitare, acoperișurile. După ce peste aripa lui Naumov s-a prăbușit stejarul de 70 de ani, care creștea în curte, casa nu s-a năruit numai pentru că stratul inferior al acoperișului era zincat. Dar a avut de suferit și dranița, de aceea acum acoperișul are găuri. În Moldova, este imposibil să găsim draniță de aceasta la prețuri accesibile – ea este adusă din Canada. Dar bani oricum nu avem la moment”, spune T. Niculaisco.

Între timp, este gata proiectul de restaurare a muzeului și alcătuit devizul prealabil de cheltuieli – 3 mil. 236 mii lei. Iată de ce ”ajutorul rusesc va fi binevenit, avem planuri mari – și finisajele interne și externe, și transferarea fondurilor în altă încăpere, care și ea trebuie pregătită, și construirea unei estrade de vară pentru organizarea evenimentelor culturale…”, povestește T. Niculaisco. Unde mai pui, că trebuie de pregătit și o concepție nouă, modernă, a muzeului.  

”În condițiile noastre, cu societatea divizată geopolitic, trebuie să le arătăm oamenilor că Pușkin nu a fost dușmanul niciunui popor. El a scris ”blestematul oraș Chișinău” doar pentru că a venit aici foarte tinerel, și nu din proprie dorință. La doar 21 de ani a fost exilat din strălucitul Sankt Petersburg și a fost nevoit să-și schimbe viața în totalitate. Trebuia să-l bucure exilul?”, întreabă retoric directoarea complexului.  

Patrimoniul republicii

În Moldova, casa-muzeu ”A.S.Pușkin” are statut de monument național, în spațiul fostei URSS este și unul dintre cele mai vechi memoriale consacrate vieții și creației poetului, iar din 2012 face parte din Comunitatea mondială a muzeelor Pușkin. În pofida acestor titluri onorabile, atitudinea statului față de această instituție se schimba în funcție de cine era la putere  – ”integratorii europeni” ori ”forțele pro-ruse”.

”Autoritățile democratice au încetat finanțarea care ani în șir a dirijat secția expoziții a casei-muzeu. Erau alocați bani doar pentru achitarea serviciilor comunale și pentru salarizare. Muzeul o ducea din greu în mai greu. Mulțumim colegilor din Comunitatea mondială a muzeelor Pușkin, lui Evghenii Bogatîriov, directorul Muzeului de stat ”A.S.Pușkin” din Moscova, care la ședința cu participarea președintelui Putin a cerut ajutor pentru Chișinău, mulțumim pentru ajutor ambasadei ruse în Moldova, președintelui Igor Dodon. spune Olga Bataeva.

Potrivit lui Corneliu Popovici, actualul ministru al Educației, culturii și cercetării, ”există un șir de probleme care pot fi soluționate cu ajutorul financiar de peste hotare, pentru că Moldova nu dispune de aceste mijloace. De aceea am cerut ajutorul Federației Ruse”. Popovici crede că reconstrucția muzeului nu poate fi tergiversată. Dacă vom începe în viitorul apropiat, ea ar putea fi finalizată în anul viitor. 

Lidia Ceban

 

 

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load