De ce Moldova nu este Lituania, sau Ce am pierdut noi în drumul spre UE

Recent, am auzit cum Radu Marian, președintele Comisiei parlamentare economie, buget și finanțe, ne asigura de pe ecranul televizorului că «după aderarea la UE Moldova va avea nevoie de nu mai puțin de 15 ani pentru a opri exodul populației».

Drept dovadă, el a adus exemplul Lituaniei, care la fel a suportat un exod masiv al locuitorilor. Nu este prima condamnare la ani lungi de criză, dată țării de un înalt oficial guvernamental, dar, ca și celelalte, ea rezonează cu motivele reale ale acutizării problemelor din Republica Moldova.

Scopul acestui articol nu este o discuție cu legislatorul. Trimiterea la opinia acestuia a fost făcută în exclusivitate pentru a ilustra abordarea actului de guvernare de către autorități.

Radu Marian este convins, că anume «aderarea la Uniunea Europeană este cea mai rapidă metodă de a opri exodul populației». Convingerea sa este bazată pe o logică foarte simplă: «Lituania a avut o scădere a populației destul de mare timp de 25 de ani, care a fost oprită în urmă cu doar doi ani. După aderarea la UE, după accesul la fondurile structurale ale UE, după îmbunătățirea nivelului de trai cu ajutorul UE, abia peste 15 ani s-a reușit stabilizarea populației ».

Destul de comodă această poziție. Reiese că, orice ar face actuala guvernare, nu se va reuși obținerea unui efect mai rapid, pur și simplu trebuie să tindem spre Uniunea Europeană; deci, este nevoie să facem altceva – doar să așteptăm accesul la fondurile europene.

în administrația centrală această abordare o implementează cel mai bine Ministerul Economiei, care este, cred, cel mai inactiv din guvern, în ciuda așteptărilor donatorilor externi și a mediului de afaceri. «Provocări structurale, cum ar fi scăderea productivității, nepotrivirea competențelor pe piața muncii, deficiențe de guvernare și niveluri scăzute de concurență persistă și e nevoie de reforme pentru a îmbunătăți competitivitatea, a elimina barierele în calea adoptării tehnologiilor avansate și a îmbunătăți eficiența piețelor», - se menționează în Analiza economică a Băncii Mondiale în Moldova.

Fragmentul de mai sus reflectă aproape toți factorii de bază, care influențează exodul populației. Și justificarea războiului sau a pandemiei de coronavirus este puțin probabil să fie aplicabile majorității. E nevoie de decizii la nivel de guvern și parlament. Competențe, decizii și acțiuni. Dar să trecem la fapte.

Puterea productivității

În a.2022 companiile care activează în Moldova au atins o cifră totală de afaceri (sau venituri din comerț) de 612 mlrd. de lei. E cu 25,4% mai mult ca în a. 2021 și aproape dublu ca acum 5 ani, a calculat la finele anului trecut Asociația investitorilor străini. 60,9% din volumul total al veniturilor au revenit companiilor private moldovenești, 28,2% - companiilor cu investiții străine directe (16,8% - întreprinderilor cu capital străin, 11,4% - celor cu capital mixt), iar 10,9% - companiilor care aparțin statului parțial sau în totalitate.

La întreprinderile cu capital mixt productivitatea muncii a constituit 3,04 mln.de lei per angajat, ceea ce este cu 50% mai mult ca în a.2021 și dublu față- de a. 2019. Companiile cu capital străin au arătat o productivitate de 2,12 mln. de lei (+40% față de a. 2021), companiile private autohtone - 1,11 mln., iar cele de stat – mai puțin de 600 mii de lei.

Adică, companiile sporeau cifra de afaceri (deci, și profiturile, și plățile la bugetul public) din contul productivității muncii, și o făceau pe fundalul războiului și în cea mai grea perioadă a crizei energetice. Productivitatea depinde în mod direct de utilizarea tehnologiilor avansate și de condițiile de muncă bune. Anume de aceea ea este mai înaltă la întreprinderile cu ISD (investiții străine directe) – participarea străină oferă o mai bună înțelegere a tendințelor tehnologice și o mai mare grijă pentru lucrători.

Însă în a.2024 scăderea productivității este prima pe lista problemelor structurale ale economiei moldovenești. Mai mult, companiile străine părăsesc republica. Pleacă Fujikura și Coroplast — giganții globali, specializați în producerea cablajelor auto. «Niponii» activau conform contractelor cu Volkswagen, iar cifra de afaceri a companiei germane Coroplast, care are o istorie de peste 90 de ani, este estimată la sute de miliarde de euro. Plecarea lor este o pierdere semnificativă: la Comrat nu vor mai avea un loc de muncă 1 200 de persoane, la Căușeni - 420.

Reacția autorităților la aceste noutăți a fost foarte slabă. Din birourile înalte s-a auzit din nou doar «războiul este cauza tuturor nenorocirilor». Deși în realitate guvernului i-a luat doar un an și jumătate să creeze probleme acolo, unde practic nu erau condiții pentru apariția lor.

Partea materială de la experții europeni

De ce creșterea slabă a productivității contează așa de mult? „Răspunsul scurt este salariul”, explică Adrian Povel, director de cercetare la compania spaniolă Indeed. - Creșterea salariilor va fi sustenabilă doar dacă productivitatea crește. Pe termen lung, creșterea salariilor reale depinde de creșterea productivității».

Este oare suficientă creșterea productivității pentru prosperitatea noastră viitoare? „Nu, bineînțeles că nu”, spune Esther Barendregt, economista-șefă a companiei olandeze RaboResearch. - Nu este vorba doar de a face bani, ci și de o economie durabilă, de securitate, de conexiuni sociale puternice și de multe altele. Dar fără creșterea productivității, celelalte obiective e mai dificil de atins».

Pentru a obține o creștere a productivității, Barendregt recomandă să se înceapă de la o educație bună și de la investiții în cercetare și dezvoltare. «Guvernul joacă un rol important în acest sens, subliniază ea. - Sectorul privat nu investește în cercetare și dezvoltare volumul optim din punct de vedere social. Guvernul poate contribui la reducerea acestui decalaj».

Apropo, aceste investiții se merită. Conform calculelor Rabobank din Olanda, care a propus crearea de fonduri structurale pentru investiții care sprijină productivitatea, fiecare euro investit în fondul de stat pentru creștere economică pe termen lung va aduce în plus 4,60 euro economiei olandeze către a.2035 și 5,80 către a.2040 .

Opiniile de mai sus reflectă o înțelegere care, din păcate, este rară în Moldova, mai ales la nivel decizional. De aici și deteriorarea critică a situației din sectorul educațional, și dispariția științei moldovenești, și absența completă a unei viziuni coerente și cuprinzătoare asupra dezvoltării economice.

Goana performanțelor

Între timp, în UE problema sporirii productivității a fost pusă în prim-plan. Isabelle Schnabel, membră a consiliului executiv al Băncii Centrale Europene, a declarat într-un discurs recent, că zona euro se află într-o criză a competitivității, și a menționat că „decalajul tehnologic, prea multă birocrație și integrarea insuficientă a economiilor au transformat Europa dintr-un lider într-un codaș”.

Între anii 1995 și 2007 în SUA productivitatea muncii a crescut, da în Europa a încetinit. La începutul crizei financiare globale pierderile de productivitate în zona euro au constituit 20% comparativ cu SUA. Din a.2019, în sectorul afacerilor non-agricole din SUA productivitatea pe oră a crescut cu peste 6%, în timp ce zona euro și Marea Britanie au înregistrat o creștere de doar aproximativ 1%.

Financial Times a numit creșterea productivității dincolo de Atlantic rezultatul cheltuielilor uriașe europene pentru industriile ecologice, al reangajării masive și al creșterii noilor afaceri în care se lucrează la domiciliu. Economiștii subliniază, de asemenea, diferențele demografice, populația SUA crește mai rapid și e mai tînără în comparație cu Europa.

«Creșterea economică pe termen lung depinde în mare măsură de productivitate și de creșterea forței de muncă, spune Alfonso Peccatiello, fondatorul The Macro Compass. - Europa se confruntă cu un potențial obstacol în fața creșterii PIB-ului în următorii 30 de ani, determinat doar de scăderea creșterii forței de muncă».

Dar SUA beneficiază nu doar de o demografie mai pozitivă: muncitorii americani tind să lucreze mai mult și să producă mai mult într-o oră de muncă. „În ultimele decenii, SUA a înregistrat o creștere mai mare a productivității, dar și a salariilor pe oră, comparative cu Marea Britanie și zona euro”, spune Povel Adrian.

Planurile europenilor

Totuși, cifrele-s alarmante dacă folosim o comparație a PIB-ului pe cap de locuitor. Și acesta, așa cum recunosc tot mai des experții, este un indicator prost al bunăstării economice. Dacă cifrele sunt ajustate pentru paritatea puterii de cumpărare și numărul total de ore lucrate, nivelurile de productivitate din Europa de Vest și Statele Unite vor fi mai mult sau mai puțin comparabile.

Mult mai interesantă este discuția începută în cercurile profesionale despre pregătirea continentelor pentru un nou boom tehnologic de productivitate, centrat pe inteligența artificială și serviciile conexe. Unii susțin, că acesta va ocoli zona euro în totalitate, alții - că pentru a profita de boom-ul noilor tehnologii Europa este într-o poziție mai bună ca acum 25 de ani, atunci fiind codașă la implementarea digitalizării.

Se pare că Banca Europeană de Investiții a decis să pună punct acestei discuții. Președinta ei Nadia Calviño a menționat într-un interviu pentru serviciul informațional Linkedin că « BEI are motive mai mult ca suficiente să investească cea mai mare parte a capitalului său - aproximativ 248 de miliarde EUR - pentru a rezolva problemele stringente. În cadrul foii noastre de parcurs strategice, ne concentrăm clar pe opt priorități-cheie și, mai presus de toate, vom continua să sprijinim o tranziție verde echitabilă și să accelerăm sprijinul pentru digitalizare și inovare tehnologică, inclusiv dezvoltarea și extinderea tehnologiilor avansate de-a lungul lanțului valoric».

Desigur, UE sporește investițiile în securitatea europeană și în industria de apărare, însă alte priorități, potrivit Calviño, « includ promovarea coeziunii, sprijinirea finanțării inovatoare pentru bioeconomie și agricultură și investițiile în competențe, sănătate și locuințe la prețuri accesibile ».

Mișcarea inversă a Moldovei

De ce am acordat o atenție așa de mare abordării europene a soluționării problemelor structurale? Pentru că Europa are probleme interconectate, la fel și soluțiile lor. Cu toate acestea, pentru cei din birourile oficiale din Republica Moldova, care se văd parte a Europei, această interconectare se limitează la adaptarea celor mai defavorabile scenarii, nu a celor mai bune.

Exemplul Lituaniei ar trebui să fie motiv de a nu repeta calea acestei țări, de a învăța pe greșelile ei și a găsi soluții bune pentru noi. Căci, deși datele inițiale se aseamănă, problemele trebuie rezolvate în momente diferite și în condiții diferite. «Așa-numitele cele mai grave evenimente, care au loc acum, depășesc, ca grad de ne-favorabilitate, cele mai grave evenimente, care s-au petrecut în alte vremuri”, -ne amintește celebrul economist Nassim Nicholas Taleb în strălucita sa carte « Anti-fragilitate ».

În timp ce Europa luptă pentru economiile sale, discută despre reforma pieței muncii și se pregătește pentru o nouă rundă de concurență, Moldova rătăcește dincolo de subiectul discutat. Dar deja a devenit clar: conflictele, tensiunile, fragmentarea au devenit parte a landșaftului internațional pentru mult timp, și în aceste condiții investițiile strategice nu pot fi în continuare simple idei frumoase despre generațiile viitoare. Este o necesitate importantă și urgentă, iar responsabilitatea pentru soluționarea ei revine în întregime celor, care și-au obținut dreptul de a lua decizii decisive și pentru care nu-s suficiente soluțiile fragmentate în așteptarea unor vremuri mai bune.

Natalia Uzun