Eurovision stiri: 520
Cazul Filat stiri: 355
Transnistria stiri: 1390
Preşedintele stiri: 4017

De ce fel de elite are nevoie Moldova și cum să le creștem? În căutarea unei «a treia căi»

23 aug. 2023,, 17:57   Analitică
6006 0

(Continuare. Începutul - la 22.08.2023)

În continuarea temei l-am rugat să-și expună punctul de vedere pe publicistul, politologul Victor Josu, care nu s-a limitat la un comentariu, ci a oferit site-ului nostru un articol complet.

Tema elitelor moldovenești, în contextul creșterii lor, mă interesează demult, de aceea articolul a ieșit mărișor. El conține teze, care unora le pot părea controversate, e normal să fie așa. De fapt, un singur articol la acest subiect este insuficient, el are nevoie de o discuție publică largă. Și are nevoie anume acum, în timp ce statul moldovenesc trece printr-o criză profundă.

E mai lesne să răspunzi la prima parte a întrebării evidențiate în titlu. Dar înainte de asta trebuie să concretizăm noțiunea, căci deseori anume aici se iscă încurcături.

Etimologic, termenul «elită» presupune ceva mai bun, mai select. Spre exemplu, în discuțiile pe teme agricole deseori auzim despre soiuri de elită ale cerealelor sau strugurilor.


În ce privește aspectul social, aici există două abordări: politică – în acest caz apartenența la elită este apreciată reieșind din faptul deținerii puterii sau a influenței asupra proceselor politice , indiferent de calitățile intelectuale sau morale ale persoanelor implicate . Și abordarea meritocratică , care presupune că personalitățile, care fac parte din elită, posedă un intelect și o competență mai mare, comparativ cu cele pe care de obicei îi numim oameni obișnuiți.

Deocamdată, nu există criterii obiective pentru utilizarea celei de-a doua abordări, ne-am convins de aceasta pe exemplul actualului partid aflat la guvernare – PAS. Să ne amintim, că într-o vreme președinta Maia Sandu folosea pe larg în ritorica sa termenul «meritocrație», pentru a da de înțeles că în partidul său selectarea membrilor se face conform celor mai stricte criterii. Ce a ieșit în rezultat, vedem astăzi –îmbinarea de cuvinte «oameni buni» este percepută doar ironic.

Evident, în cadrul întrebării formulate despre elite trebuie să avem în vedere prima abordare și să vorbim despre un singur grup social al societății moldovenești: despre oamenii care desfășoară o activitate politică. Asta indiferent de faptul unde о fac – fiind la putere sau în opoziție, că doar sistemul electoral existent presupune schimbarea puterii. De aceea are sens să reducem noțiunea la termenul «elita politică», și să lăsăm în afara parantezelor așa grupuri elitare, ca savanții, intelectualitatea de creație, reprezentanții mediului de afaceri, dar și membrii corpului judecătoresc și a organelor de drept, care chiar dacă și formează a treia ramură a puterii, totuși în mare parte depind de primele două ramuri, adică tot de elita politică.

Așa dar, dece fel de elită politică are nevoie Moldova?

Cu experiența celor peste 30 de ani de schimbare a partidelor aflate la guvernarea statului, cu președinții, deputații și miniștrii lor, nu-i complicat să alcătuim un set de criterii pozitive, cărora trebuie să le corespundă politicianul moldovean care să ne convină nouă. Pentru aceasta, e destul să mergem de la opus, de la negativul acumulat.

Urmează pe puncte:

1. Politicianul moldovean trebuie să spună adevărul. Acuma mint toți – și cei convențional de dreapta, și cei convențional de stînga. Minte puterea, minte opoziția. În preajma alegerilor desenează tablouri colorate, care au la bază promisiuni irealizabile. În prealabil, acumulează informații despre necesitățile alegătorilor, după care aruncă în mase slogane ce trebuie să corespundă acestor necesități. Adică, minciuna este pusă la bază deja în abordarea alegerilor.

Din politica moldovenească trebuie eliminată minciuna, trebuie să fim cinstiți cu populația. Desigur, e dificil să fii cinstit în timp ce toți în jur mint. Plus la curaj, e nevoie de cu totul alte tehnologii electorale, nu de cele aplicate anterior. Să nu mai vorbim despre o cu totul altă legislație electorală.

Dacă vom minți la infinit, ajungem într-o fundătură. În prezent, parcă nu am ajuns deja acolo?

2. Politicanul moldovean trebuie să fie realist. Să încetăm a mai practica mitologia politică. Integrarea europeană (apartenența la UE), la fel ca și cu ani în urmă (înainte de 22 februarie, 2022) integrarea euro-asiatică – sarcini irealizabile pentru Republica Moldova, adică în esență, mituri politice.

Despre mitul privind statul independent și suveran nici nu face să mai vorbim în situația, în care noi am devenit o colonie obișnuită.

Sau mitul despre ajutorul financiar din Vest – că doar majoritatea absolută a banilor împrumutați, aceste sute de milioane de dolari și euro, reprezintă credite. Fie și în condiții avantajoase, dar ele oricum nu merg la dezvoltare, nu-s investite, ci consumate, inclusiv pentru acoperirea deficitului bugetar. Iar datoria externă a Moldovei crește cu fiecare an.

Bugetul public trebuie abordat la fel ca cel familial – trăim pe banii pe care îi putem munci. Dacă nu ajung bani pentru ceva anume – renunțăm la acest ceva. Clar, asta trebuie făcut cu cap, construind corect prioritățile (despre acestea – mai jos).

3. Politicianul moldovean trebuie să fie modest. Să nu ne dăm aere de ”tați” și ”mame” ale națiunii, să nu aruncăm praf în ochii oamenilor. Politicanul nu trebuie să trăiască mai bine ca cea mai mare parte a populației țării. Desigur, salariile deputaților și miniștrilor, a altor funcționari de stat, trebuie să fie la un nivel decent (care întotdeauna e subiectiv), însă elita politică trebuie să înțeleagă ce e succesivitatea. Înainte de a decide majorarea propriului salariu, convinge-te că în rezultatul politicii tale s-au majorat veniturile reale ale cel puțin două – trei grupuri sociale. Adică, ție – în al doilea rînd.

Dacă plăcinta este mică și nu ajunge pentru toți , nu înseamnă că trebuie să acționezi conform principiului «cine s-a sculat primul, înhață papucii ». Trebuie dezrădăcinată avariția.

4. Scopurile și obiectivele activității politicianului moldovean trebuie să fie pragmatice și să corespundă intereselor reale ale populației țării. În politica moldovenească domină diverse doctrine, fobii, ideologii. Ideologizarea excesivă a dus la absurd, la luarea unor decizii idioate (nu degeaba aceste cuvinte au rădăcina comună «id»), ca de exemplu în istoria cu livrarea gazelor. Ideologia, de orice fel, nu trebuie să prevaleze asupra necesităților materiale și spirituale zilnice ale cetățenilor simpli, în politică trebuie să prevaleze pragmatismul.

5. Sensul politicii moldovenești trebuie să fie slujirea – oamenilor și țării. Dacă politicianul este creștin, succesiunea va fi alta – slujire Domnului, oamenilor și țării.

Țin minte, la puterea sovietică era lozinca «deputatul – sluga poporului». Pe atunci ea era luată în zeflemea, da recent chiar au denaturat-o și vulgarizat-o – am în vedere practica ucraineană cu «Sluga poporului» – la început filmul, apoi președintele, apoi partidul.

Dar dacă nu interpretăm politica anume ca slujire, prea puține vom putea schimba în actuala situație deplorabilă. Mai ales că noi avem propriul ideal istoria al politicianului – domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt. Ne-ar trebui mai puține goblenuri cu imaginea lui în birourile înalte, și mai multă înțelegere a faptului, că sensul întregii sale vieți a fost slujirea sinceră și fierbinte Domnului nostru Isus Hristos și Statului Moldovenesc.

6. Politicanul moldovean trebuie să fie o persoană responsabilă. Să fie gata să răspundă pentru cuvintele și faptele sale, fără a trece responsabilitatea pe umerii altora. Să nu-i fie frică să recunoască propriile greșeli și să vadă în asta chezășia nerepetării lor pe viitor.

Lista criteriilor (cineva o va numi ideală) elitei politice ar putea fi continuată, însă ar merita să o facem dacă am avea răspuns la cea de-a doua parte a întrebării: cum sa educăm această elită ?

Eu nu am rețete gata. Dar ce am? Am, ca și noi toți, experiența negativă a celor 30 de ani, care ne-au arătat două căi de formare a elitei politice moldovenești.

Prima, care își are rădăcinile la începutul anilor 1990, poate fi determinată ca fiind autohtonă, bazată pe structura partinică și de clan, personificată în puterea oligarhiei moldovenești. Această cale a dominat pînă la finele a. 2020 (după ce, în vara lui 2019, Vladimir Plahotniuc a fugit din țară, președintele Igor Dodon a sprijini cumva, pe perioada mandatului său, sistemul format). Oligarhia moldovenească a crescut acei politicieni, care deserveau anume puterea ei.

Și cea de-a doua cale – s-o numim puterea oligarhiei occidentale, – care a căpătat trăsături vizibile odată cu alegerea Maiei Sandu în funcția de președintă, și s-a format definitiv odată cu venirea PAS la putere. Pe această cale, prin granturile alocate de un șir de fundații, prin așa numitul sector neguvernamental, occidentul a crescut o parte docilă a elitei moldovenești, care azi realizează în Moldova agenda lui.

Între tabăra moldovenească convențional de dreapta (prooccidentală) și cea convențional de stînga (autohtonă) există o dispută constantă, care dintre aceste două puteri este mai bună. Dar din punctul de vedere al intereselor Republicii Moldova ca stat suveran, în care suveranitatea națională trebuie să aparțină poporului, (vezi art. 1-2 din Constituție), răspunsul poate fi doar unul: ambele-s mai rele.

Și cauza nu este nu corupția , de care adepții puterii oligarhiei occidentale acuză oligarhia moldovenească, – și granturile occidentale, din care ani în șir trăiesc acești adepți, reprezintă o corupție, doar că de alt ordin. Cauza este că cele două căi menționate nu permit educarea unei elite politice, capabile să dezvolte Republica Moldova ca stat suveran, în care suveranitatea aparține anume poporului ei. A demonstrat-o practica, care nu poate fi contrazisă.

Concluzia: este nevoie de o a treia cale. Cine și cînd o va trasa, și este oare ea posibilă în condițiile actuale de colonie? Nici nu voi încerca să răspund la această întrebare, astăzi ea ține de domeniul previziunilor.

Dar voi risca să identific două condiții ipotetice, care ar putea duce, cred eu, la apariția doritei căi de educare a elitei, așa de necesare Moldovei.

Prima dintre ele – ortodoxia. Concret – Evanghelia. În cadrul subiectului discutat, ea trebuie percepută nu ca sursă a credinței ( e imposibil să-l faci pe cineva să creadă în Dumnezeu, este o alegere personală ), ci ca bază pentru codul moral al politicianului moldovean. Și cele șase criterii enumerate mai sus , și altele, care le completează, necesare pentru educarea noilor elite, există în Sf. Scriptură. Vezi: «cine vrea să fie mai mare între voi, să vă fie slujitor”;„cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și căruia i se încredințează mult, i se va cere mai mult”;„Voi, care sunteți puternici ,suportați neputințele celor slabi …» – este primul citat din Noul Testament, care mi-a venit în minte .

Desigur, eu ca creștin doresc ca fiece politican moldovean să fie și o persoană credincioasă, creștinată. Dar dacă ar trebui să aleg pentru cine votez – pentru politicianul care nu scapă ocazia de a-și face publicitate în templu, cu lumînarea în mînă, sau pentru oponentul lui, care încă nu a devenit membru al Bisericii, dar care a demonstrat prin fapte că nu este străin moralei creștine, – eu fără ezitare mi-aș da votul pentru al doilea.

Desigur, pentru ca să respecți aceste principii, trebuie să le cunoști. Iată de ce visul meu de mulți ani (dar neîmplinit încă) este includerea în programul școlar a disciplinei «Bazele moralei ortodoxe » (sau cu altă denumire apropiată, nu contează). Cu regret, este doar un vis.

În tot cazul, dacă în ciuda dificultăților actuale noi vorbim despre viitorul Moldovei, nu putem ocoli tema ortodoxiei. De aceea ar fi bine ca noi toți – cu toate convențiile și rezervele practicii seculare , a caracterului sovietic al statului și a diferențelor dintre noi, – ar fi bine să ne înțelegem cumva cu privire la posibila conjugare a politicii cu morala creștină. Altfel vom rătăci în continuare în timp și spațiu, și vom tot acumula pierderi.

A doua condiție – formarea burgheziei moldovenești ca clasă. Dacă tot trăim în capitalism, să ne amintim clasica. Și să înțelegem, că pentru a educa noua elită este nevoie de un interesant, gata să investească în acest exercițiu destul de costisitor.

Proiectele politice ale oligarhiei moldovenești – partidele lui Vladimir Filat, Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon, acum și Ilan Șor – au costat mulți bani, și fiecare dintre ele avea propriul interesant, care investea acești bani (lăsăm deschisă întrebare de unde îi lua), și selecta elita gata să slujească intereselor lui (nu ale statului).

Proiectul«Maia Sandu & PAS», inclusiv investițiile pe termen lung în sectorul neguvernamental moldovenesc, a costat oligarhia occidentală nu mai puțin ca toate proiectele oligarhiei moldovenești. În schimb, acest interesant occidental controlează azi Republica Moldova prin elita pe care a crescut-o, așa de puternic, cum nici n-a visat Plahotniuc. Și nu doar controlează, a și început să o subjuge – paradele LGBT, Convenția de la Istanbul, presiunile pe Biserica canonică. Nu mai vorbesc despre ignorarea deschisă a normelor constituționale.

Ei bine, conform logicii istorice – cea care am studiat-o înainte de epoca democrației liberale (apropo de încă un mit) – ajungem la concluzia, că numai burghezia națională poate fi real interesată de o elită politică, capabilă să conducă un stat suveran într-o manieră calificată . Pentru că doar un stat suveran în care există divizarea reală a puterilor și supremația legii, îi poate garanta acestei burghezii sporirea capitalurilor ei.

Și nu e vorba doar de marxism, există legile economiei politice a capitalismului, care au funcționat înainte de Marx și funcționează în continuare în sec. XXI, pe toate continentele. Spre exemplu, în spatele recentelor acțiuni ale militarilor în Niger, care au înlăturat prin lovitură de stat președintele prooccidental, se văd clar interesele burgheziei din această țară africană, care s-a săturat să tot privească cum bogățiile naturale nigeriene, în special uraniul, pleacă la preț de nimic în Occident, în fond – în fosta metropolă, Franța.

Dar să revenim la burghezia moldovenească. La etapa actuală ea încă este divizată, unii reprezentanți ai ei fiind gata, de dragul profitului, să încheie înțelegeri cu orice guvern. Fiecare capitalist moldovean (proprietar al mijloacelor de producere) urmărește propriul interes conform principiului: nu contează – Voronin, Plahotniuc, Dodon, Sandu. Pentru noi este totuna cu cine să lucrăm, numai să lucrăm.

Însă pe măsură ce statul moldovenesc degradează, da cu aflarea oligarhiei străine la putere el degradează mult mai rapid ca în timpul oligarhiei autohtone, principiul «totuna cu cine să lucrăm, numai să lucrăm» își pierde treptat actualitatea. Pentru că, deși capitalul oligarhiei moldovenești purta un caracter comprador, el era legat de capitalul burgheziei moldovene, depindea de el. În timp ce capitalul oligarhiei străine este orientat spre sugrumarea și absorbția capitalului moldovenesc.

De aceea, în conformitate cu logica istorică pomenită deja, dacă Republica Moldova se va păstra ca stat (reieșind din cele ce au loc în jur, mă văd nevoit să fac această remarcă), – odată și odată va veni clipa în care burghezia moldovenească va înțelege necesitatea încercării de a lua soarta capitalului moldovenesc în propriile mîini. Căci în caz contrar din capitalul moldovenesc vor rămîne doar cornițe și copite. Dacă și va funcționa ceva pe acest teritoriu, acesta va fi doar capitalul străin.

Iată atunci i-ar putea apare un oarecare interes comun , care va însemna începutul formării clasei burgheziei moldovenești. Și doar din acea clipă vom putea vorbi despre apariția unui interesant în educarea noii elite moldovenești. Cu un scenariu reușit (dacă interesantul va fi destul de inteligent) – educarea elitei în baza moralei creștine. Aproape după Weber, doar că poporul moldovenesc este totuși unui ortodox.

Evident, toate acestea-s doar presupuneri, nu preziceri ori pronosticuri. Nimic asemănător nu e posibil, dacă logica istorică va ocoli Republica Moldova. Atunci nu se va mai forma o clasă a burgheziei. Dar și toate discuțiile despre ce fel de elită ne trebuie și cum să o educăm vor fi doar raționamente frumoase și sterile. Nu va avea cine să o educe.

Victor Josu,

Redactor-șef al portalului Traditia.md

19
1
0
2
5

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce etnie vă atribuiți?