Puterea stiri: 7442
Criza energetică stiri: 1132

Cugetări despre putere, morală și soarta lumii noastre. Partea 3

16 aug. 10:00   Analitică
2859 0

Omul puterii. Domnitorul lumii. Care este forța și taina lui? Puterea este dată de sus, sau oricine poate deveni posesorul ei? Continuăm cugetările la această temă.

Despre omul adevărat

Forțe, venite din neantul universului, au invadat lumea noastră milenii în urmă și și-au pus scopul să-l nimicească pe om. La ce le-a trebuit asta? Răspunsul e simplu: omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. El este bun din start , pentru că poartă chipul Creatorului. Să-i semeni, în mare parte înseamnă să corespunzi nu doar formei, ci și esenței Celui care ne-a creat. În filozofia brahmană a Indiei există așa o noțiune: forma este ideea ce vorbește despre identitatea inițială a lumii externe și interne, despre asemănarea inițială a omului cu Dumnezeu, și deci despre bunătatea lui inițială. Și în timp ce acești intruși, care ne-au invadat lumea, încearcă să recroiască omul, împotrivindu-se și pierind acesta li se opune și păstrează memoria originii sale.

Evident, de referim doar la omul adevărat. Omul, care se află de partea binelui și a echității, omul-luptător pentru scopuri mărețe. Doar un astfel de om poate influența esența istoriei și judecata istoriei, căci el rupe banda sacră a timpului și a spațiului, privind spre Dumnezeul îndepărtat.

Subiectul total al cosmosului și existența lui – iată baza pentru revenirea la sacralitate. Iată-l pe cel care consolidează banda timpului și prin suflul său fierbinte inspiră generațiile la luptă, la confruntare cu dușmanul și la întrevederea cu Cel care este deja în drum, care este așteptat de fiecare creatură bună din Cosmosul nostru misterios.


Sosirea acestui om schimbă lumea, și haosul cedează locul ordinii. Se trezește din somnul veșnic minunata prințesă a Cosmosului, și creează în jur baza pentru transformarea timpului în veșnicia măreață, nefolosită,nepătată a Împărăției Dragostei.

Într-o zi toate se vor ciocni – lumea și haosul, grozăvia acestei împărății cu bunătatea lumii noi și a voinței Conducătorului ei, și toate se vor schimba pentru totdeauna. Azi însă noi luptăm pentru viitor și periodic reactualizăm vechea creație a lumii. Noi transformăm această lume prin reproducerea ritualică a cosmogoniei sau apropiem viitorul, inițiindu-ne în narațiunea noastră în misterele Khvarnei și a Puterii Marelui Om al timpurilor viitoare, suflul căruia încercăm să-l reflectăm în acest articol.

Omul puterii. Domnitorul lumii. Forța lui și … taina lui. Ce-i dă energie și bunătate? Răspunsul la această întrebare are mai multe aspecte, diferite viziuni asupra izvorului puterii. O viziune: el ia puterea ca pe ceva imanent, cu rădăcini externe, și din nimic devine totul – erou, magician, rege, țar, domnitor, zeu. Altă viziune: el însuși poartă în brațe toate bunurile lumii. Și aici există mai multe aspecte. Există mitul despre sîngele care transmite principiul puterii. Oamenii cu sînge albastru – care este misterul lor? Vom reveni la el ulterior.

Misterul khvarnei

Izvorul tuturor este sufletul și rădăcina lui, voința omului, bună sau rea. Iată ce naște înțelepciunea veacurilor, iar înțelepciunea înțelege tronurile, conduce popoarele, creează și renovează spațiile, reactualizează timpul, centrează sacrul care a fost ascuns pentru un timp. «Înțelepciunea-i în bunăvoință» – iată principalul ce ne spun revelațiile lui Gathas Zarathushtra , ulterior și Revelațiile Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Și despre ele vom vorbi pe urmă. Acum – misterul khvarnei. Puterea este dată de khvarna, energia sacră, scînteia Soarelui ascuns al Universului. Ea este în om, dar e liberă să-l părăsească dacă acesta încalcă tabuul. Este liberă să-l părăsească, deoarece inițial ea nu este în om. Omul doar manifestă predilecție pentru această uniune, întrevedere, căsătorie a pămîntescului cu veșnicul. Unde, așa dar, este ascunsă cunoașterea misterioasă despre putere?

Am început cu ceea ce, în opinia noastră, este cel mai interesant și misterios – cu taina khvarnei, sursa puterii dumnezeiești, darul marilor zei, de cunoașterea cărora s-au învrednicit doar unii reprezentanți ai neamului omenesc. Să continuăm, și apoi să vorbim puțin și despre interdicții, despre ceea ce păzește khvarna și despre ceea ce o poate speria. După care, în același mod, despre tabu.

Iranienii credeau că Farr (khvarna) este prezent în tot ce este bun, în roate elementele, statele, spațiile, căci doar el le dă viață, iar vieții – bunătate. Căci el este pecetea Domnului, a lui Ahuramazda, pusă de El pe tot ce este mai bun și mai măreț în sublima sa împărăție fără margini și limite. Farr ca entitate abstractă dată de Dumnezeu posedă pămîntul, vegetația, focul, apa. Reiese, că focul nu este egal cu focul. Cel care are Farr are o altfel de putere. De aceea tot ce aparent are aceeași formă,ca scop și conținut intern nu este omogen. Dumnezeu le-a predestinat pe toate, dar pe unele – la cele mărețe și dumnezeiești, pa altele – la cele simple și banale. Farr, în viziunea misticilor Iranului, a magicienilor – nu este doar baza a tot ce e mai bun și predestinat să domnească și să creeze. El se poate micșora, dacă noi nu urmăm adevărul și încălcăm tabuurile. Și poate spori, dacă facem bine. De aceea de dimineață magicienii ucideau «hrafstra» – creaturile rele create de Adversar. Și astfel sporeau forțele bunului Dumnezeu, îi consolidau darul, înălțau în ei volumul khvarnei.

Darul zeilor

Așa dar, să generalizăm cele spuse. Vedem că în conformitate cu tradiția mazdaistă (mazdaismul este o religie antică, predecesoarea zoroastrismului – nota red.), sursa puterii în lume este întruchipată în khvarnă, și deci este ceva transmis omului din afară. Deci, putem trage prima concluzie din narațiunea noastră. În zoroastrism, chiar spre deosebire de mazdaismul nereformat de Zarathushtra, există un detaliu propriu, pentru prima oară menționat în istorie, o idee specifică: puterea este ursita zeilor și darul lor. Puterea vine la om ca un dar din afară, pe vecie, ea devine parte imanentă a existenței lui. Ea pătrunde în neamul lui, îl conduce spre scopul vieții, îl ajută… Însă inițial această parte specifică a ființei subiectului domnesc nu este proprietatea lui. El și ea fac un tot întreg, dar numai dacă omul urmează calea zeilor. Dacă el jignește khvarna (încalcă un tabu, deviază din drum) această parte a existenței, dată de sus, zboară și pe viitor poate deveni parte a altui subiect, pe care îl va înălța la fel cum altă dată l-a înălțat pe purtătorul precedent.

Farr este parte a existenței, dar nu una veșnică, căci este darul zeilor. Unde este izvorul său? Izvorul este în Dumnezeu și în universul care formează cosmosul intern al lui Dumnezeu. Acolo, în rai, unde se află Dumnezeu, se află și Farr.

Și dacă e așa, înseamnă că și credința în sine are Farr. Înseamnă că ideile își au propria khvarnă! Acolo, de cealaltă parte a dealului, dincolo de țesătura spațiului, în univers, de cealaltă parte a stelelor se păstrează khvarna credinței magicienilor antici, căci credința mazdayasniană, conform ideilor lui Zarathushtra, este forma primordială a religiei omenirii preistorice, pe care indo-iranienii și indo-arienii au adus-o din Hiperboreya, patria lor inițială. Credița vedică, brahmanică, indusă, budistă, păgînismul și alte tradiții ermetice ar fi ceva secundar – ramificări ale arborelui viguros cu rădăcinile în credința vechii, inițialei Avesta, taina căreia în îndepărtata Epocă de Aur a fost dezvăluită cucernicului Yima de puternicul zeu Ahuramazda.

În unele pasaje ale Avestei - culegerea de texte sacre ale zoroastrienilor, - khvarma este identificată cu sufletul. Astfel, în fragmentele despre primii oameni Mașya și Mașyan se spune că ei au fost făcuți din rubarbă, că «farrul lor a fost creat anterior, iar corpul pe urmă, pentru farrul deja creat». Acest concept susține că corpul este secundar în raport cu sufletul. La fel se credea și despre naștere. La început apărea forma corpului, apoi în el pătrundea khvarna trimisă de sus, dăruită de zeu. Despre asta se spune în vechea narațiune sacră a istoriei Bundahishna.

Puterea pierdută

Dar cel mai îngrozitor în narațiunea noastră despre khvarna este ceea ce duce la pierderea ei. Legenda despre pierderea khvarnei de către marele împărat Yima conferă ideologiei mazdaismului o compasiune fără margini față de acest mare domnitor, dumnezeiesc poate, care în rezultatul unei tragedii mistice a fost părăsit de khvarnă. După ce a pierdut-o, Yima nu a mai putut conduce lumea în mod echitabil. El comitea greșeli și încălca tabuurile.

Nu o singură generație de mazdayasnieni a vărsat lacrimi de compasiune, studiind epoca domniei, apoi a pierderii puterii de către acest domnitor. Ceva n-a mers în ceruri în acele timpuri îndepărtate, și planeta nu a mai fost la fel de bună cu neamul nostru. Niciodată raiul și zeii nu au mai intrat așa de evident în lumea noastră. Subiectul a pierdut principiul, căci a încălcat tabuul – nu contează care: a mințit, a consumat carne, a băut vin… rezultatul este unul: Yima a pierdut puterea, asta-i tot. După asta a luat-o de soție pe o devasă, și nu a mai condus cu înțelepciune niciodată. După ce a pierdut puterea în confruntarea cu dragonul și devașii acestuia, zeul Epocii de Aur și-a pierdut împărăția și a bejenit încă o sută de ani, la fel ca regele Lear. El a pierdut totul, cu excepția vieții, dar și pe ea a pierdut-o pe țărmul Chinei. Acolo trădătorii – fratele și devașii l-au tăiat pe marele domnitor și s-a terminat epoca lui. De atunci lumea este în așteptarea revenirii sale.

Unul dintre textele zoroastriene întitulate «Bundahishn» spune că Yima s-a aflat la putere «șase sute șaisprezece ani și șase luni ». După asta – nimeni timp de milenii. Urmașii care îi păstrează memoria, sau poate chiar ceva mai mult, spun că odată marele domnitor Jamshid va reveni și ca restabili totul în împărăția sa. Yima a plecat pentru a reveni, căci el este zeu și rege. Căci el, la fel ca și Parseval, venerat de templieri, a posedat Sf.Graal, Cupa lui Jamshid, în care vedea lumea, vedea trecutul și viitorul. Deci, cunoștea tot ce a fost predestinat viitorului de către Dumnezeu.

El va reveni în altă încarnare și își va regăsi khvarna și își va recăpăta tronul. Magicienii iranieni credeau că Farr apare ca o strălucire orbitoare. Cucernicul Viraz din sacrele narațiuni iraniene a văzut sufletele sfinților, care ședeau pe «scaune strălucitoare, pline de sclipici ». Acești purtători de Farr erau numiți «plini de fericire». Avesta scria că în rai «sufletele celor drepți și măreți străluceau» .

Uneori avea loc ceva neobișnuit, și Farr devenea un animal, el primea o formă zoomorfă și apărea în fața oamenilor în chip de «berbec mare și puternic». Iată de ce magicienii negri, care urăsc toate instituțiile solare, sacrificau berbecii ca pe analogi ai lui RA, ai Soarelui și ai Farrului. Îi interesează mai mult lîna, nu misteriosul precursor al viitorului, marele Berbec cosmic.

Sîngele nu va fi spălat de pe brațele lor împovărate de suferințele creaturilor divine, căci în fiecare berbec există Farr, și în fiecare berbec poate fi întrupat dumnezeu și khvarna lui. Sacrificarea în lipsa păstorului nu-i mare lucru. Să vedem ce vor face după ce va apare Hristos, Saoshyant ori Yima. Este o altă întrebare. Important e că el va veni să pedepsească și să ierte, și va separa oile de capre, cum a spus ulterior lumii Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos, Omul - Dumnezeu care a venit să restabilească adevărul originar și a fost uns pentru preoție, împărăție și misiune sacră de către urmașii magicienilor iranieni ai lui Zarathushtra, pe care noi în tradiția creștină îi numim magi, cititori în stele. Pentru orice credincios concluzia este una. Vai de cei care nu se dumiresc înainte de a începe veșnicia, căci și cel mai slab animal își are apărătorul, și pentru toți va veni ceasul ispășirii. Dar pentru puțini acesta va fi ceasul bunei judecăți a Domnului și a Marii Învieri, prezise de Hristos și Zarathushtra.

Veaceslav Matveev

(va urma)


Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre faptul că zborurile directe către Moscova au fost interzise?
Cartea neamuluiКатрук Валерий
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав