COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

TEMELE PRINCIPALE Toate Știrile

mai multeminimizează

Bursele românești pentru Moldova: ”prieten” în piele de oaie?

Bursele românești pentru Moldova: ”prieten” în piele de oaie?

În fiecare an, mii de tineri din Moldova merg la studii în țara vecină România. Gratis! Aproape! Prestigios și cu perspectivă - se bucură ei. Dar oare-s chiar așa de dezinteresate intențiile ”binefăcătorilor” și ce preț trebuie să plătim pentru aceste cadouri?

”Ajutorul frățesc”

În universitățile moldovenești, anul acesta numărul studenților a atins cota minimă din ultimii 24 de ani - 56,8 mii de persoane. Pentru comparație: în anul de studii 2008-2009 (atunci a fost înregistrat „piscul studențesc”), în țara noastră numărul studenților a fost de cca 115 mii. După care acest indice s-a tot redus de la an la an.

Din numeroase cauze. Și agravarea situației demografice, și nivelul scăzut al educației în țară, și dificultățile economice.

Desigur, absolvenții moldoveni merg la studii în diferite țări, totuși lider este anume România. Asta se face sub nobilul pretext al ”grijii pentru compatrioți”. Frații de peste Prut au început să acorde ”ajutor filantropic” în formă de burse pentru cetățenii Republicii Moldova încă din anii 1990, imediat după declararea independenței. Și an de an volumul ajutoarelor acordate crește, iar numărul cotelor pentru studiile universitare și postuniversitare sporește.


Anul de studii 2009–2010 - 1500 locuri.

Anul de studii 2012-2013 - cca 5000.

Anul de studii 2013-2014 - 5500.

Anul de studii 2014–2015 - peste 4000.

Anul de studii 2015-2016 - 5000.

Anul de studii 2017-2018 - cca 6000.

Anul de studii 2018-2019 - peste 6000.

Anul de studii 2019-2020 – 5700 locuri.

Adică, numai în ultimii 10 ani în universitățile românești au învățat peste 30 mii de tineri din Moldova. Este o cifră enormă.

Galați, Iași, Timișoara, Brașov, București – în toate universitățile din aceste orașe poți găsi conaționali de-ai noștri.

În principiu, dorința lor de a studia anume în România este înțeleasă: cunosc limba de studii și de comunicare, universitățile se află relativ aproape de casă, așa că poți vizita părinții și prietenii mai des. În plus, pentru mulți abiturienți anume factorul financiar este decisiv în alegerea universității românești. Mulți tineri nu-și pot permite să studieze peste hotare, iar numărul burselor alocate de universitățile prestigioase din țările dezvoltate nu este mare. Pe acest fundal, România oferă condiții foarte acceptabile la prima vedere, acestea prevăd nu doar studii gratuite, ci și un sprijin financiar regulat - burse lunare, cazare gratuită, deservire medicală, reduceri pentru călătorii. Cu alte cuvinte, studiile în România presupun cheltuieli mult mai mici ca cele care trebuie suportate la înmatricularea în universitățile din alte țări europene. Asta în timp ce România este membră a UE și tinerii care merg acolo la studii obțin diplome recunoscute în lumea întreagă. Recunoașterea internațională a diplomelor moldovenești este mult mai problematică.

De partea cui?

Straniu, dar anume sistemul educațional din Moldova nu numai că nu s-a împotrivit acestei tendințe, din contra – a contribuit la consolidarea ei. De la 2011 încoace, în Moldova an de an se desfășoară un iarmaroc al universităților românești, în cadrul căruia diferite universități încearcă să-i cumpere pe absolvenții noștri. În 2016 Ministerul Educației al Republicii Moldova și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice din România au semnat un Protocol privind colaborarea în educație pînă în 2019. Documentul prevedea organizarea numeroaselor evenimente, inclusiv schimbul de burse pentru elevi și studenți - 5000–5500 burse/an.

Ani în șir autoritățile române reușeau să obțină, pe căi ilegale, rezultatele examenelor de bacalaureat ale tuturor absolvenților moldoveni, mult înainte de anunțarea concursului anual al burselor românești. Adică, conducătorii ministerului de resort - cetățeni ai României – ofereau pe ascuns aceste rezultate. Fapt care îi permitea părții interesate să efectueze o selecție preliminară și să identifice tinerii supradotați, pentru care erau pregătite ofertele respective ”atrăgătoare” de studii și angajare în România.

Și astfel, pe parcursul mai multor ani, sistemul educațional din Moldova volens-nolens încuraja politica statului vecin de exod al creierilor tineri din republica noastră. Căci destui absolvenți ai universităților din România preferau să se stabilească peste hotare, fapt care se solda cu spălarea cadrelor promițătoare din republica noastră, care și așa în multe sfere de activitate duce lipsă acută de profesioniști.

Cu mîna altuia

”România posedă un sistem educațional puternic și modern, cu tradiții consolidate în diverse sfere ale studiilor superioare – matematică, tehnologii informaționale, medicină și jurisdicție” - susține site-ul ambasadei României în Republica Moldova. În fapt, nu este chiar așa. Universitățile românești, ca și cele de la noi, se confruntă cu dificultăți serioase.

Prima – deficitul acut de studenți. Numai în ultimii cinci-șase ani numărul acestora s-a redus mai bine de două ori. Demografii și sociologii români spun că nu se prevede o îmbunătățire a situației.

Din cauza reducerii numărului de studenți, multe universități românești riscă să fie închise. Cineva trebuie să completeze aulele studențești. Asta se face destul de eficient în cadrul ”programului de ajutor prietenesc” din partea guvernului român.

A doua – conform aprecierilor angajatorilor moldoveni, în România nivelul studiilor nu este superior celui din Moldova, iar în școli – adesea chiar inferior. În pofida problemelor grave, programele de studii și nivelul de predare în universitățile Moldovei, comparativ cu cele din România, este destul de calitativ și studenții, care cu adevărat își doresc să obțină cunoștințe, le pot obține. Iată de ce mulți absolvenți ai universităților moldovenești își finalizează cu succes studiile post-universitare în universitățile din Europa de Vest, Rusia, SUA. Despre calitatea învățămîntului mediu moldovenesc vorbește și faptul că mulți liceeni moldoveni se află printre cei mai buni studenți ai universităților românești.

Deci, bursele statului vecin nu-s un sprijin umanitar, ci o posibilitate de a evita lichidarea propriilor universități și de a-și completa potențialul științific din contul creierilor moldovenilor. Prin distrugerea sistemului educațional al Moldovei, România astupă breșele propriului sistem educațional, cauzate de exodul tinerilor în Occident.

Țara vecină este interesată și de fluxul brațelor de muncă, dat fiind că mulți dintre specialiștii ei au plecat să muncească în alte țări europene. Și atunci ea încearcă să completeze lacunele formate prin angajarea tinerilor moldoveni – absolvenți ai universităților de acolo. Ce-i drept, în ultimii ani se observă tendința de revenire în țară a absolvenților universităților românești și occidentale, care au posibilitatea să deschidă afaceri în Moldova sau au creat proiecte de succes în domeniul IT.

O plăcere costisitoare

Dacă încercăm să ne lămurim, înțelegem că pentru ”chiflele” promise trebuie totuși să plătim. Începem cu faptul că în perioada studiilor în România studenții moldoveni lasă acolo bani mult mai mulți decît cei oferiți de statul vecin. Ei se alimentează, cumpără mărfuri, vizitează cafenelele și locurile de agrement, merg în excursii și chiar în stațiuni balneare. Conform unor calcule, în mediu un student moldovean lasă în România cca 5.000 euro/an, și astfel dezvoltă economia orașelor universitare și a țării în întregime. Adică, cu titlu de ”ajutor” și ”binefacere” țara vecină obține pe seama tinerilor noștri anual cca 150 milioane de euro. Ce sumă a cîștigat România în toți acești ani, reieșind din faptul că cu fiece an crește numărul studenților noștri, care învață acolo?

Adică, Bucureștiul vede în tineretul moldovean un factor important de dezvoltare a economiei orașelor universitare.

În plus, pentru posibilitatea de a studia gratis în universitățile românești, tinerii noștri se văd nevoiți să plătească prin alte mijloace.

Autoritățile române nu ascund că bursele acordate locuitorilor Moldovei țintesc mult mai departe - crearea premiselor pentru apariția unui strat procesat ideologic de populație, care ar promova pe teritoriul Moldovei interesele țării vecine. Adică, creșterea viitorilor ”agenți de influență”.

În țara vecină există un șir de organisme care întrunesc originarii din Moldova, stabiliți ori aflați temporar peste Prut. În fruntea lor se află persoane originare din Republica Moldova, adesea recrutați de serviciile speciale românești. Prin intermediul lor autoritățile încearcă să-și promoveze interesele politice, cheamă tinerii la acțiuni active, formulează anumite viziuni și convingeri. Titus Corlățean, fost ministru de externe al României, a declarat în mod direct: ”Noi contăm pe faptul că tinerii moldoveni care au studiat în universitățile românești vor alcătui noua elită a Moldovei”. De atunci, poziția autorităților române nu s-a schimbat prea mult.

Deosebit de activă, în acest sens, s-a arătat Universitatea din Iași, una dintre cele mai mari din România. Anume studenții ei, inclusiv cetățeni ai Moldovei, participă la marșurile unioniștilor, iar din cele relatate în condiții de anonimat de participanți - uneori fiind impuși să o facă. Din spusele acestor tineri, studenții riscă să fie lipsiți de cămin sau chiar exmatriculați. Și atunci vin, în autocare special organizate, în capitala moldovenească pentru a trece într-un marș unionist (de fapt, în cadrul unei manifestații antistatale), în paralel venind gratuit acasă.

Drept că această politică nu este foarte reușită, căci de cele mai multe ori, întorși în Republica Moldova, absolvenții universităților românești devin moldoveni etnici convinși, ei compară mentalitatea locuitorilor ambelor țări, care este foarte diferită.

Există oare o alternativă?

Nu putem spune că Moldova nu a făcut nimic pentru a stopa acest ”exod al creierilor”. Încă din 2002 autoritățile moldovenești au refuzat să mai semneze cu partea română protocolul oficial de colaborare în sfera educației, ceea ce nu înseamnă că studenții moldoveni erau lipsiți de dreptul de a-și alege locul de studii. Toți cei care doreau să studieze peste Prut, o puteau face fără piedici.

Ministerul de atunci al Educației din Moldova și-a argumentat poziția prin intenția de a dezvolta propriul sistem educațional. Ulterior, în 2007, după ce din nou nu a semnat acordul privind oferirea burselor de către România, ministrul Educației și Tineretului din Moldova, Victor Țvircun, declara că ”oferta Bucureștiului nu este atrăgătoare” și că ”în Moldova există destule universități cu oferte analogice și studii de calitate”.

Cea de-a doua încercare a făcut-o premierul de atunci Vlad Filat (apropo, și el absolvent al Universității din Iași). El a ieșit cu inițiativa de a-i obliga pe studenții care învață peste hotare să revină în patrie pentru a se angaja, anume - prin semnarea unui contract special. Însă propunerea nu a fost susținută. Iar conducerea Asociației studenților și elevilor basarabeni din București chiar s-a împotrivit. Veaceslav Șaramet, șeful de atunci al acestei asociații, a declarat că studenții nu pot fi impuși să facă ceva peste niște ani.

”Acest contract nu va exista niciodată”, a declarat el, deoarece acasă nu le este garantată angajarea, iar dacă și se va întîmpla, salariile lor vor fi mult mai mici ca cele din Uniunea Europeană.

O a treia încercare a fost făcută în 2018. Iată ce a propus Corneliu Popovici, pe atunci consilier prezidențial în probleme de educație, cultură și cercetare, în prezent – ministrul al Educației: ”Trebuie să modificăm legislația și atitudinea guvernului nostru față de sistemul care le permite copiilor noștri să studieze peste hotare. Noi nu trebuie să împiedicăm studenții să studieze acolo, dar trebuie să respectăm propriile interese. Astfel, trebuie să stabilim bursele conform mobilității academice. Pentru ca studenții să învețe în universitățile noastre și să poată face un stagiu peste hotare pe parcursul mai multor semestre, iar după absolvire să obțină două diplome – una moldovenească și alta străină”, a menționat el.

Deci, soluții ar putea fi multe, fiecare trebuie examinată în toate aspectele. Dar scopul principal trebuie să fie sporirea prestigiului universităților autohtone, pentru ca tinerii înșiși să-și dorească să studieze și ulterior să muncească acasă la ei. Evident, este un proces îndelungat și complex, dar trebuie să-l începem.

Cristina Agatu

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
Mai multe

Sondaj Toate

load