Aprofundarea relațiilor cu NATO: securitate sau risc crescut de război pe teritoriul Republicii Moldova? P. 1

În cadrul Conferinței de la Munchen, ministrul apărării Anatolie Nosatîi a declarat pentru Deutsche Welle, că Moldova trebuie să aprofundeze relațiile cu NATO, deoarece prin atacarea Ucrainei “Federația Rusă a încălcat în totalitate concepția de neutralitate” și că “neutralitatea nu mai este în măsură să apere Moldova”.

Din spusele ministrului, Republica Moldova, care “și-a înțeles vulnerabilitatea din cauza agresiunii militare ruse și posibilitatea impactului direct sau indirect al rachetelor sau altor arme ale FR”, depune acum “toate eforturile pentru a consolida sistemul apărării naționale ”.

Declarațiile de la Munchen ale șefului departamentului apărării repetă întocmai prevederile noii Strategii a securității naționale, care a intrat în vigoare la mijlocul lui ianuarie și stabilește scopurile și principiile, conform cărora va fi construită strategia de securitate națională în următorii șase ani, precum și determină principalele amenințări pentru Republica Moldova în următorii șase ani.

Rusia este declarată principala amenințare? Și punct…?

Din 17 ianuarie (odată cu publicarea în ”Monitorul oficial”), în Republica Moldova acționează noua Strategie de securitate națională. Precedentul document de acest gen a fost adoptat în a. 2011. Între anii 2015-2016, cu participarea activă a experților NATO, a fost elaborată o nouă Strategie a securității naționale, pe care președintele Nicolae Timofti a transmis-o în parlament (conform Legii privind securitatea națională, inițiativa elaborării Strategiei de securitate națională este prerogativa președintelui). Însă acel proiect așa și nu a fost examinat de către deputați: în iunie, 2017 președintele Igor Dodon a rechemat documentul din parlament pe motivul unor schimbări semnificative la nivel național, regional și internațional.

Dodon a dispus formarea unei noi comisii pentru elaborarea documentului strategic, “care să corespundă intereselor statului, statutului de neutralitate, necesității consolidării statalității și modernizării Moldovei”. Atunci politologul Anatol Țăranu a presupus, că în acest document Rusia va fi numită principalul partener strategic al Moldovei. Însă Igor Dodon și socialiștii nu au reușit să elaboreze și să aprobe strategia lor de securitate națională. Spre deosebire de Maia Sandu, care a avut nevoie un singur an.

În decembrie, 2022 Sandu a semnat decretul privind crearea comisiei pentru elaborarea noii Strategii a securității naționale. În octombrie, 2023 documentul a fost examinat în ședința Consiliului suprem de securitate și prezentat public de către președintă. La finele lunii noiembrie, el a fost trimis în parlament pentru aprobare, la mijlocul lui decembrie adoptat de parlament și la 17 ianuarie, 2024 – publicat de ”Monitorul oficial”.

Noua Strategie a securității naționale în mare parte este un calc al proiectului din 2015-2016, elaborat pe timpul președintelui Timofti cu participarea activă a experților NATO. Se repetă chiar și fraze aparte. Dar reieșind din aprofundarea tensiunilor regionale și acțiunile militare pe teritoriul Ucrainei, formulările au devenit mai dure și mai concrete.

“Noi trebuie să fim gata și să facem o alegere clară de ce parte a lumii vrem să fim”, - a declarat președinta Maia Sandu în octombrie, trecut la prezentarea publică a proiectului Strategiei. Și Chișinăul oficial a arătat de care parte a lumii este.

În Strategia PAS de securitate națională, pentru prima dată Federația Rusă a fost determinată oficial ca amenințare principală pentru securitatea Republicii Moldova.

“Prin agresiunea totală împotriva Ucrainei, Federația Rusă urmărește distrugerea statalității și a națiunii ucrainene și, în consecință, extinderea posesiunilor sale teritoriale. Însă ambițiile Moscovei nu se limitează doar la Ucraina. Politica agresivă a Federației Ruse are puternice valențe regionale. Astfel, acțiunile sale ostile transformă procesul de consolidare accelerată a capacităților sistemului de securitate și apărare al Republicii Moldova într-un imperativ strategic ”, - se spune în preambulul documentului.

În continuare se subliniază “acțiunile deliberate” ale FR de a slăbi Republica Moldova “pentru ca, ulterior, să preia controlul politic și cel economic asupra țării”. Aceasta, scriu autorii Strategiei, se face și prin șantaj energetic, atacuri cibernetice, campanii de dezinformare, dar și prin sprijinirea și asistența acordată intermediarilor locali: politicieni corupți, oligarhi fugari și reprezentanți ai lumii criminale.

Documentul conține și aluzii la faptul, că în timp Rusia ar putea ataca Moldova. “ Federația Rusă și interpușii săi în Republica Moldova reprezintă cea mai periculoasă și mai persistentă sursă de amenințare care, dacă nu este contracarată, poate avea efecte severe pentru statalitatea, democrația și prosperitatea țării”, - se spune în Strategia securității. Și în continuare: “ Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei evidențiază nevoia esențială de a crește investițiile în sectorul național de apărare, care, de prea mult timp, a fost prost gestionat, neglijat și subfinanțat. Pentru a descuraja atacurile din exterior și pentru a-și asigura apărarea, Republica Moldova are nevoie de Forțe Armate moderne, echipate corespunzător, sustenabile, bine pregătite și cu un grad ridicat al interoperabilității cu partenerii externi”. “Securitatea Republicii Moldova poate fi supusă unor riscuri militare”.

Chișinăul intenționează să se opună acestor amenințări prin militarizarea continuă a țării, accelerarea proceselor de integrare europeană ( “ Uniunea Europeană este și va rămâne unul dintre pilonii de bază ai securității pe continentul european”), precum și prin presiunile mai mari puse pe opoziție ca un complice probabil al “ambițiilor imperiale ale Kremlinului” și cenzură pentru a contracara “campaniile rusești de dezinformare ”.

Informații pentru cugetare:

Atît timp, cît SUA și Rusia au interese în regiunea dată, Republica Moldova este expusă în egală măsură amenințărilor militare și din partea Rusiei, și din partea SUA. Forțele militare globale investesc resurse enorme în producerea și dezvoltarea înarmărilor și întrețin armate mari anume pentru a promova și apăra eficient interesele, pentru promovarea și apărarea cărora ele găsesc insuficiente instrumentele diplomatice și posibilitățile instituțiilor internaționale (așa ca ONU). În adresa RM amenințările militare din partea acestor țări apar inevitabil, dacă specialiștii lor pot aprecia scopurile și acțiunile noastre ca fiind periculoase. În acest sens, sprijinul direct și deschis al Republicii Moldova pentru strategia și acțiunile uneia dintre forțele militare globale va fi privit de o altă forță militară globală ca o amenințare la adresa intereselor acesteia și, în consecință, va pune Republica Moldova în pericol.

“Vom aduce arme letale, …”

“ Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei evidențiază nevoia esențială de a crește investițiile în sectorul național de apărare, care, de prea mult timp, a fost prost gestionat, neglijat și subfinanțat. Pentru a descuraja atacurile din exterior și pentru a-și asigura apărarea, Republica Moldova are nevoie de Forțe Armate moderne, echipate corespunzător, sustenabile, bine pregătite și cu un grad ridicat al interoperabilității cu partenerii externi ”, - se spune în Strategia securității naționale

Pentru aceasta, autoritățile intenționează să sporească treptat injecțiile financiare în sectorul apărării, pentru a aduce acest indicator la 1% din PIB pe parcursul deceniului curent. În a. 2022 cheltuielile bugetare pentru apărarea au constituit 0,38% din PIB, în 2023 – 0,55%, în 2024 – 0,65%. Comparativ cu deceniul precedent, arată evaluările, cheltuielile militare ale Republicii Moldova au crescut de patru ori, însă cei la Ministerul apărării spun că oricum nu este suficient. Conform calculelor ministerului, pentru a trece Armata Națională la standardele NATO, Moldova “neutră” trebuie să-și dubleze cheltuielile militare - 5 mlrd. de lei pe an.

Recent, în emisia postului PRO TV premierul Dorin Recean a declarat că pentru a acoperi întregul teritoriu al țării Moldova trebuie să achiziționeze cel puțin încă două radare de nivelul Ground Master 200, cumpărat anterior din Franța cu 14,5 mln. de euro. Însă radarele doar depistează țintele aeriene, dar nu le doboară. De aceea “următorul pas pentru apărarea noastră ”, din spusele sale, trebuie să fie cumpărarea armelor capabile să doboare rachete și drone de diferite dimensiuni. Cheltuielile pentru apărarea aeriană deplină vor costa miliarde de euro, de care țara nu dispune. Dar Chișinăul contează pe ajutorul partenerilor externi. În special NATO, sub formă de granturi.

La începutul lui februarie s-a aflat, că pentru modernizarea apărării au fost atrași polonezii. Ministrul Nosatîi a declarat, că departamentul a semnat un acord de colaborare cu compania poloneză MESKO S.A. Detalii nu au fost date, însă compania în cauză este cel mai mare producător polonez de muniții și rachete antitanc și antiaeriene. Ea livrează Ucrainei un spectru larg de muniții de calibru diferit, iar la finele anului trecut a anunțat livrarea primei partide de rachete “Perun” pentru FA ale Norvegiei (anterior, acestea au fost livrate FA ale Poloniei, Estoniei, SUA). Site-ul campaniei poloneze scrie, că ea produce produse și consumabile de clasă mondială pentru toate tipurile de muniții și rachete folosite de forțele armate poloneze, și este un furnizor recunoscut pentru forțele NATO.

Anterior, s-a spus că Moldova va încheia cu Franța un acord secret de cooperare în domeniul apărării. Despre asistența acordată Chișinăului în reechiparea armatei declaraseră deja Germania, Marea Britanie și SUA. Iar președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, care a vizitat Chișinăul toamna trecută, a spus: “La moment, forțele armate moldovenești au primit de la Fondul european al păcii 87 mln. de dolari, și noi lucrăm asupra unui nou pachet de ajutor în sumă de 50 mln. de dolari pentru a. 2024”. Infim, comparativ cu planurile sonorizate de premier.

Asta în timp ce Occidentului catastrofal nu-i ajung mijloace pentru a asigura Ucraina care luptă, în special sisteme de apărare aeriană, fără care este imposibil să porți un război cu șanse de succes. Probabil, sistemele de apărare aeriană, pe care Occidentul le poate vinde sau dărui, vor fi date nu Moldovei, care în virtutea dimensiunilor și particularităților sale naționale nu este capabilă în principiu să se opună armatei ruse, ci Ucrainei, care opune o rezistență serioasă Rusiei, inclusiv în interesele NATO.

În general, Chișinăul oficial urmează cursul sonorizat de Dorin Recean încă fiind consilier prezidențial pentru securitate națională: “Noi vom aduce arme letale, atît cît vom putea”. Apropo, anume Recean a condus Comisia pentru elaborarea Strategiei securității naționale, de care se conduce țara în prezent. În ea se spune, că militarizarea activă a țării se face pentru consolidarea potențialului de apărare. Iată, spre exemplu, un fragment din document: “ Pe plan militar, trebuie să însușim lecțiile oferite de războiul din Ucraina în vederea îmbunătățirii pregătirii Forțelor Armate pentru acțiuni de apărare a țării, în caz de necesitate ”.

Dacă se va ajunge la o confruntare militară reală cu Federația Rusă, la care periodic face aluzie Strategia securității naționale, chiar și modernizată, înarmată și echipată conform oricăror standarde NATO, Armata Națională va fi pur și simplu măturată numeric de trupele ruse.

Nemaivorbind de faptul, că dotarea FA ale FR este net superioară celei care azi este aduse în țara noastră cu titlu de armament modern, iar în doi ani de acțiuni în condiții reale de război armata rusească a acumulat experiență, spre deosebire de militarii Armatei Naționale a Moldovei. Și e puțin probabil ca moldovenii să fie entuziasmați de «mobilizare» pentru războiul cu Rusia. Așa că întrebarea “Împotriva cui se înarmează Republica Moldova și pentru ce trebuie să fim gata?” este deschisă în continuare. Și principala întrebare : de ce ar decide Rusia să atace Moldova? Ce ar putea provoca un atare atac?

Desigur, timpurile noi, venite după 24 februarie, 2022 impun o consolidare a armatei (diferite amenințări vor mai apărea periodic), însă e de dorit să se țină cont de faptul, că noi nu imediat vom fi acceptați în NATO, care ne poate apăra ca parte a blocului. De aceea e de dorit să consolidăm puterea de apărare fără a zăngăni armele și fără a-i declara dușmani pe cei, în coliziune cu care Moldova va pierde evident și rapid, primind un război și ocupația teritoriului său. Anume o astfel de abordare din partea conducerii țării va fi «despre securitate», nu despre dorința de a fi pe placul unor «Boriși Johnsoni».

Xenia Florea

(Va urma la 07.03.2024)