Secolul războaielor? Articolul nr.1

De regulă, articolele doctorului în științe istorice Serghei Caraganov, politolog și economist rus, provoacă discuții aprinse în mediul politologic și social. Cel mai recent dintre ele, publicat de revista «Россия в глобальной политике», nu a fost o excepție. Cu toată ambiguitatea multor afirmații ale autorului, și reieșind din faptul că punctul lui de vedere este radical chiar și în unele cercuri ruse, totuși în mare parte concluziile sale merită cel puțin să fie cunoscute. Propunem atenției Dvs. acest articol.

Și sîngele negru, pămîntesc umflă venele, distruge hotarele,

Ne promite schimbări nemaiauzite,

Revolte fără precedent...

А. Bloc «Răsplata», a.1911

Încep acest articol cu versurile poetului rus preferat Alexandr Bloc, darul previziunii căruia poate fi comparat cu cel mai mare geniu rus Fiodor Dostoevski. Demult deja am văzut, că lumea se mișcă iminent spre un val de conflicte militare, care amenință să se transforme în al treilea război mondial nuclear, cu marea probabilitate de distrugere a civilizației umane.

Acest pronostic a fost una dintre principalele cauze, din care am publicat o serie de articole despre necesitatea restabilirii adevăratei rețineri nucleare, care a salvat lumea mai bine de jumătate de secol.

Numeroși factori structurali indică probabilitate foarte înaltă de sporire calitativă a nivelului conflictelor militare, care duce lumea spre o catastrofă finală, și poate aduce nenumărate nenorociri omenirii și țării noastre (Rusiei – nota red.). Nu vreau să-i sperii pe cei nervoși, care nu-s gata să accepte noile realități. Mai ales după isteria provocată de seria precedentă despre articolele vegetariene. Dar adevărul iese la suprafață, și colegii mai prevăzători au început să scrie tot mai ferm despre probabilitatea alunecării spre un război mare, și să propună rețete de prevenire a lui și de pregătire pentru cazuri dezlănțuirii lui. Înainte de toate, este desigur articolul lui Vasilii Cașin și Andrei Sușențov «Большая война: из прошлого в настоящее (Un război mare: din trecut în prezent)», pregătit în baza raportului Clubului Valdai și publicat la finele a.2023 în revista «Россия в глобальной политике(Rusia în politica globală)». În maniera-i blajină, aceeași idee o promovează Fiodor Luchianov.

Pe de altă parte, și din «statul profund» american răsună avertizări cu privire la probabilitatea înaltă a celui de-al treilea război mondial și cugetări despre aceea cum SUA pot evita învingerea lor, dacă va trebui să lupte pe trei fronturi (în Europa, Pacific și Orient).

Eu am decis să particip la discuție. Aș vrea ca răspunsul la întrebarea din titlul articolului să fie negativ. Dar pentru aceasta trebuie să ne dumerim cu privire la motivele intensificării conflictelor și să propunem o politică mult mai activă de salvare a lumii. Desigur, întreaga politică – și internă, și militară, și externă – trebuie corectată, trebuie să propunem, nouă și lumii, o altă paradigmă de dezvoltare.

În primul articol voi încerca să-mi expun viziunea asupra provocărilor. În cel de-al doilea – căile active și preventive de a le răspunde. Nu cred că, prin enumerarea provocărilor, descopăr ceva nou. Dar luate laolaltă, ele prezintă un tablou mai mult ca alarmant, care necesită acțiuni ferme.

Principala provocare – epuizarea genului actual de management, a capitalismului bazat pe obținerea profitului și care pentru aceasta stimulează consumul nelimitat de mărfuri și servicii, tot mai inutile vieții normale a omului. Valul informațiilor lipsite de sens din ultimele două-trei decenii face parte din aceeași categorie. Gadgeturile devorează o cantitate monstruoasă de energie și timp, pe care oamenii l-ar putea folosi pentru o activitate productivă. Omenirea a intrat în conflict cu natura, a început să submineze temelia existenței sale. Chiar și la noi sporirea bunăstării presupune în special sporirea consumului.

A doua provocare este cea mai evidentă. Problemele globale – poluarea mediului, schimbările climatice, reducerea rezervelor de apă potabilă, a terenurilor agricole, a multor altor resurse naturale – nu se soluționează, sau pentru soluționarea lor se propun soluții ”verzi”, care de cele mai multe ori țintesc consolidarea dominației celor privilegiați și bogați și în propriile comunități, și la nivel internațional. Încercările de a transpune povara combaterii poluării mediului și a emanațiilor de CO2 pe umerii producătorilor, majoritatea cărora se află în afara Vechiului Occident, și nu pe consumatorii din interior, unde consumul excesiv capătă trăsături grotești. 20–30 % din populația concentrată în special în America de Nord, Europa, Japonia consumă 70‒80% din resursele biosferei, și decalajul continuă să crească.

De altfel, boala consumului pătrunde și în restul lumii. Noi înșine încă mai suferim de consumul demonstrativ, foarte la modă în anii 1990, care pleacă (dacă pleacă) foarte lent. De aici lupta tot mai intensă pentru resurse, creșterea tensiunilor interne, inclusiv din cauza inegalității consumului, în multe țări și regiuni.

Înțelegerea impasului modelului actual de dezvoltare, dar și a reticenței și incapacității de a-l abandona, este unul din principalele motive ale creșterii impetuoase a ostilității față de Rusia și, într-o măsură ceva mai mică, față de China (prețul ruperii relațiilor cu ea este mult mai mare).

Pentru a distrage atenția de la provocările nerezolvate e nevoie de un inamic.

La mijlocul anilor 2010 sancțiunile se explicau prin necesitatea de a fereca corpul în destrămare al UE. Iar azi ele-s una dintre principalele «scoabe» ale Occidentului.

Acum în Europa tot mai des se vorbește despre necesitatea, dacă nu despre dezirabilitatea pregătirii pentru un război mondial. Și se uită, în toiul amneziei istorice și a nebuniei intelectuale, că în caz că acesta va începe Europa și NATO vor mai trăi două-trei zile, dacă nu ore. Nu dă Doamne, desigur.

Procesul paralel – creșterea inegalității sociale, explozive după ce eșecul URSS comuniste a îngropat necesitatea statului social. În țările occidentale dezvoltate de cca două decenii se reduce clasa de mijloc – temelia sistemelor politice democrate. Ele devin tot mai ineficiente.

Democrația este unul dintre instrumentele, cu ajutorul cărora elitele-oligarhate, care dețin puterea și bogăția, guvernează societăți complexe. De aici creșterea, în ciuda țipetelor despre apărarea democrației, a tendințelor autoritare și chiar totalitare în Occident. Și nu numai acolo.

A treia provocare – degradarea omului și a societății, mai ales în Occidentul relativ dezvoltat și bogat. El (și nu numai el) devine victima civilizației urbane cu confortul ei relativ, dar și cu ruperea omului de mediul tradițional de viață, în care acesta s-a format istoric și genetic. Crește consumul infinit al digitalizării, care parcă ar trebui să ducă la o iluminare în masă, însă duce spre prostirea în masă, creșterea capacității de a manipula masele nu numai din partea oligarhiilor, ci și din partea maselor înseși - ohlocrație la un nivel nou. Unde mai pui, că oligarhiile, care nu doresc să împartă din privilegiile și bogăția lor, prostesc deliberat omul, contribuie la dezintegrarea societăților, tind să le lipsească de capacitatea de a se împotrivi ordinii tot mai inechitabile și mai periculoase pentru majoritate. Și nu doar stimulează, ci impun ideologii, valori și modele comportamentale antiumane sau post-umane, care neagă temeliile firești ale moralei umane și toate valorile de bază.

Valul informațional se suprapune pe condițiile relativ bune de trai – lipsa provocărilor principale, care au mișcat dezvoltarea omenirii – foamea, frica de moarte violentă. Fricile se virtualizează.

Klipizarea conștiinței amenință cu degradarea intelectuală generală

La elitele europene se vede deja pierderea aproape totală a gîndirii strategice, în sensul tradițional meritocratic ele pur și simplu nu mai există. Sub ochii noștri are loc decăderea intelectuală a elitei guvernante din SUA – țara care posedă un potențial militar, inclusiv nuclear gigantic . Exemplele se înmulțesc. Am adus deja unul, care m-a șocat. Și președintele Biden, și secretarul de stat Blinken, susțineau că războiul nuclear nu este mai groaznic ca încălzirea globală. Dar această maladie amenință întreaga omenire și necesită o opoziție fermă. Cugetul nostru este tot mai puțin adecvat în raport cu provocările mai complicate. Pentru a ne sustrage atenția de la problemele nesoluționate și a se sustrage de la ele, este promovată moda pentru inteligența artificială. Cu toate posibilele aplicări utile, ea nu va completa vacuumul de inteligență, dar cu siguranță va aduce pericole suplimentare. Despre ele – mai jos.

A patra sursă importantă a tensiunilor care cresc de cca două decenii, este redistribuirea fără precedent a puterii Vechiului Occident Vest în favoarea majorității mondiale în creștere. Sub sistemul mondial anterior, plăcile tectonice au început să se miște și la nivel mondial a început un cutremur geopolitic, geo-economic, geo-ideologic pe termen lung. Din mai multe motive.

Unu - URSS în anii 1950‒1960, apoi și Rusia restabilită după căderea de 15 ani, au dezbătut temelia de sub dominația de 500 de ani a Europei-Occidentului – superioritatea militară. Repet cele spuse de multe ori, pe această temelie a fost construită dominația în politică, cultură, economie, care permitea impunerea propriilor interese și reguli și, - principalul, - pomparea PMN în folosul propriu. Pierderea hegemoniei de jumătate de mileniu este cauza profundă a urii turbate a Occidentului în raport cu Rusia, încercările de a o distruge.

Doi, greșelile Occidentului însuși, care a crezut în victoria sa definitivă, s-a relaxat, a uitat istoria, a devenit leneș, s-a scufundat în euforie. A început o serie de erori feerice geopolitice. La început au respins arogant (probabil, spre norocul nostru) tendința majorității elitei ruse de la finele anilor 1980 – 1990 de a se integra în occident. Au vrut de la egal la egal, li s-a refuzat. În rezultat – dintr-un potențial partener, aliat chiar, care dispune de posibilități naturale, militare, intelectuale enorme și mai mici, dar totuși semnificative posibilități de producere Rusia s-a transformat într-un inamic și a devenit axa militar-strategică nu pentru Occident, numit cel mai des Sudul Global, mai exact – Majoritate globală.

Trei, fiind sigur că modelul liberal-democrat al capitalismului global nu are alternativă, Occidentul nu numai că a scăpat, dar a și sprijinit creșterea Chinei, căci a contat pe faptul că marea civilizație va merge pe calea democrației și deci va fi guvernată mai prost și va sta în fairway-ul Vestului. Țin minte mirarea mea pentru faptul că propunerea fantastic de avantajoasă a elitei ruse din anii 1990 a fost respinsă. Credeam că Occidentul a decis să doboare definitiv Rusia. De fapt, el s-a condus de aroganță și lăcomie. După asta politica în raport cu China nu mai uimea. Nivelul intelectual al elitei occidentale a devenit evident.

Patru, SUA au intrat într-o serie de conflicte inutile – Afganistan, Irak, Siria – și le-au pierdut bineînțeles, deraind imaginea despre dominația militară și trilioanele de investiții în forțele armate. Ieșind nebunește din Acordul PRO, poate în speranța de a-și reface dominația în sfera armelor strategice, Washingtonul a resuscitat simțul de autoconservare al Rusiei. În ciuda sărăciei, Moscova a lansat programul de modernizare a forțelor strategice, care la finele anilor 2010 a permis nu doar să-l ajungă din urmă, dar să-l întreacă, fie și temporar.

A cincea sursă de sporire a tensiunilor în sistemul mondial este faptul, că schimbarea în avalanșă, aproape instantanee după standardele istorice, a echilibrului forțelor mondiale, reducerea rapidă a capacității Occidentului de a pompa PNB global în favoarea sa, i-au provocat o reacție furioasă. În sfera economică asta duce la distrugerea, în special de către Washington, a situației privilegiate odinioară în sfera financiar-economică. Se face prin militarizarea relațiilor economice – utilizarea forței în încercarea de a încetini slăbirea propriilor poziții, a prejudicia concurenții. Valul de sancțiuni, restricții privind transferul de tehnologii și mărfuri de tehnologie înaltă, care rup lanțurile de producere. Tipărirea nerușinată a dolarilor , acu, și a monedei euro, dezmățul inflației și majorarea datoriei publice. În încercarea de a-și menține pozițiile, Statele Unite subminează sistemul global pe care l-au creat, dar care a început să ofere, în majoritatea mondială, șanse aproape egale concurenților revigorați și mai muncitori, mai organizați. A început deglobalizarea economică, regionalizarea, reducerea vechilor institute de administrare globală a proceselor economice.

Interdependența, care anterior era privită ca un instrument de dezvoltare și consolidare a colaborării și păcii, devine un factor de vulnerabilitate și își subminează funcția de stabilizator.

Șase. După ce a lansat un contraatac disperat, în special asupra Rusiei, dar și a Chinei, Occidentul a pornit o campanie propagandistică, aproape fără precedent în perioada postbelică, el satanizează concurenții, mai ales Rusia, rupe sistematic relațiile omenești, culturale și economice. Se creează o cortină de fier mai dihai ca cea precedentă. Este intensificată imaginea dușmanului total. Războiul ideologic din partea noastră și a chinezilor nu este la fel de total și furibund. Dar valul de răspuns crește. În rezultat, se creează o situație politic-psihologică, care îi dezumanizează pe ruși și parțial, dar mai puțin deocamdată (ruperea relațiilor e mai costisitoare) pe chinezi, iar noi îi privim pe occidentali cu un dispreț tot mai grețos. Dezumanizarea deschide calea războiului. Se pare că în Occident ea face parte din pregătirea lui.

Răspunsul nostru creează premisele pentru o luptă nemiloasă.

Șapte. Mișcarea plăcilor tectonice, apariția unor noi țări și continente, dezghețarea vechilor conflicte care au fost suprimate de sistemul structurat de confruntare al Războiului Rece, inevitabil (dacă noii lideri nu vor opune acestei tendințe o politica activă de pace) vor duce la un șir de confruntări. Posibil să apară contradicții «inter-imperialiste» nu doar între cei vechi și cei noi, dar și între cei noi. Primele izbucniri de asemenea conflicte se văd deja în Marea Chinei de Sud, între India și RPC. Dacă numărul conflictelor va crește, da deocamdată asta e mai mult ca probabil, ele vor avea reacții în lanț, ce sporesc pericolul unui război mondial. Deocamdată pericolul principal este contraatacul furios al Occidentului. Dar conflictele inevitabil pot apare pretutindeni. Inclusiv la periferia Rusiei.

În Orientul Apropiat a explodat conflictual israeliano-palestinian, care riscă să se transforme în unul comun în Orientul Apropiat. Un șir de războaie are loc în Africa. Conflictele mici nu se termină pe teritoriul devastat al Afganistanului, Irakului, Siriei. Vestul, care încă mai domină mediul informațional-propagandistic, preferă să nu le observe. America Latină și Asia – regiuni mai puțin războinice ca Europa, care a provocat majoritatea războaielor, printre care două mondiale, în timpul unei singure generații. Dar și acolo au avut loc războaie, multe hotare au un caracter artificial, impus de fostele puteri coloniale. Cel mai grăitor exemplu este India-Pakistan. Dar exemplele țin de ordinul zecilor.

Traiectoria dezvoltării Europei, mereu în scădere în ceea ce privește încetinirea economiei, inegalitatea în creștere, înrăutățirea problemelor de migrație, disfuncția sistemelor politice încă relativ democratice, degradarea morală, ne permite să așteptăm, pe termen mediu, o foarte posibilă stratificare, apoi și prăbușire a UE, sporire a naționalismului, fascizarea sistemelor politice. Deocamdată cresc elementele neofascismul liberal, dar deja apare și fascismul național de dreapta. Subcontinentul se va prăbuși din nou în starea obișnuită de instabilitate și chiar sursă de conflicte. Plecarea inevitabilă a SUA, care pierde interesul pentru stabilitatea de pe subcontinent, va agrava această tendință. Mai avem de așteptat cca un deceniu. Aș vrea să greșesc. Dar nu prea seamănă.

Opt. Situație este agravată de destrămarea guvernării internaționale nu numai în economie, dar și în politică, și în sfera securității. Reluarea concurenței dure a marilor puteri, structura învechită a ONU, o fac tot mai puțin funcțională. Sistemul de securitate în Europa este distrus de extinderea NATO. Încercările SUA și aliații de a crea blocuri anti-chineze în regiunea Indo-Pacific, lupta pentru controlul asupra căilor maritime sporește și acolo potențialul de conflicte. Alianța Nord Atlantică, în trecut – un sistem de securitate care avea rolul important de stabilizare și echilibru, s-a transformat într-un bloc care a comis un șir de agresiuni și duce un război în Ucraina. Noile organizații, instituții, trasee menite să asigure securitatea internațională – ȘOS, BRICS, Centura și Drumul continental, Ruta Mării Nordului au compensat doar parțial deficitul tot mai mare al mecanismelor de sprijinire a securității. Acest deficit este agravat de prăbușirea inițiată de Washington a sistemului precedent de control al înarmărilor, care avea un rol util limitat în prevenirea goanei înarmărilor, dar oricum asigura o mai mare transparență și predictibilitate, și deci reducea cumva suspiciunile și neîncrederea.

Nouă. Retragerea Occidentului, a SUA în special, de pe pozițiile dominante în cultura, economia, politica mondială, benefică din punct de vedere a noilor posibilități pentru alte țări și civilizații, invocă și riscuri neplăcute. SUA pierd interesul pentru menținerea stabilității în multe regiuni și încep să provoace instabilitate și conflicte. Cel mai grăitor exemplu – Orientul Apropiat după ce americanii și-au asigurat o independență energetică relativă. E imposibil să-ți imaginezi că actualul conflict palestin-israelian în Gaza este doar rezultatul incompetenței enorme a serviciilor speciale ale Israelului și SUA. Dar chiar dacă e așa, și acesta este un semn al pierderii interesului pentru dezvoltarea stabilă și pașnică. Dar principalul este că odată cu plecarea lentă în neo-izolare, americanii se vor menține în paradigma mentală a dominației imperiale mulți ani de acum înainte și, dacă li se va permite, vor incita conflicte în Eurasia. Clasa politică americană cel puțin pe durata unei generații se va păstra în cadrul intelectual al teoriilor mackinderiene, stimulate de dominația geopolitică pe termen scurt. Da într-un sens mai concret și mai practic, SUA vor împiedica ascensiunea noilor puteri. A Chinei în special, dar și a Rusiei, Indiei, Iranului, Turciei, a țărilor din Golf. De aici - provocarea, reușită deocamdată, a conflictului militar în Ucraina, încercările de a implica China în războiul cu Taiwan (nereușite deocamdată) și a agrava divergențele chino-indiene, răvășirea constantă a conflictului, apărut practic din senin, în Marea Chinei de Sud, pomparea Mării Chinei de Est, torpilarea sistematică a apropierii intra-coreene, impulsionarea conflictelor în Transcaucazia, între țările din Golful Arab și Iran (fără succes deocamdată). Putem aștepta intensificarea eforturilor de aprindere a conflictelor la periferia comună dintre Rusia și China. Cel mai vulnerabil punct este Kazahstanul. Prima încercare a eșuat grație introducerii, la cererea conducerii kazahe, a contingentului de menținere a păcii al OTSC-Rusia. Dar va continua pînă în SUA nu se va schimba o generație de elite politice și la putere vor ajunge persoane mai puțin globaliste, mai orientate național. Aceasta e posibil doar peste 15-20 de ani. Deși, evident, procesul trebuie stimulat de dragul păcii internaționale și chiar a intereselor poporului american. Însă conștientizarea intereselor nu este pe aproape. Și doar după ce va fi stopată degradarea elitelor n americane, iar SUA vor mai suporta încă o pierdere – de această dată în Europa, în jurul Ucrainei.

În lupta disperată pentru păstrarea ordinii mondiale din ultimii cinci sute, dar mai ales treizeci - patruzeci de ani, Statele Unite și sateliții lor, inclusiv cei noi, care păreau să se fi alăturat învingătorului, au provocat și incită la un război în Ucraina. La început sperau să zdrobească Rusia. Acum, că nu le-a reușit, vor tergiversa conflictul în speranța să istovească maxim, să prăbușească țara noastră – axa militar-politică a Majorității mondiale, cel puțin să o imobilizeze, să nu-i permită să se dezvolte, să reducă atractivitatea alternativelor propuse de ea (încă ne-formulate clar, dar deja evidente) pentru paradigma politică și ideologică occidentală.

Într-un an-doi, OMS trebuie să se încheie cu o victorie decisivă. Inclusiv pentru ca actualele elite compradore americane, și cele asociate din Europa, să se împace cu pierderea dominației și să accepte o poziție mult mai modestă în viitorul sistem mondial.

O sarcina pe termen lung, dar deja urgentă, este facilitarea retragerii pașnice a Occidentului de pe fostele lui poziții hegemonice.

Zece. Decenii în șir pacea relativă pe planetă era menținută de frica față de arma nucleară. În ultimii ani, pe măsura «deprinderii» cu pacea și odată cu degradarea intelectuală menționată mai sus, klipizarea conștiinței societăților și elitelor, a început să crească „parazitismul strategic”.

A dispărut frica de război, chiar și de războiul nuclear. Am scris deja despre aceasta în articolele precedente. Dar nu bat alarma în acest context. Subiectul estre abordat cu regularitate de Dmitrii Trenin, reputat cugetător rus în probleme de politică externă.

A unsprezecea, și cea mai evidentă provocare, mai exact, grup de provocări. Este în desfășurare o nouă cursă a înarmărilor, calitativ și cantitativ. Stabilitatea strategică,- indicatorul probabilității războiului nuclear, - este subminată din toate părțile. Apar și deja au apărut noi tipuri de arme de distrugere în masă, care se află în afara sistemului de restricții și interdicții. Multe tipuri de arme biologice, țintite împotriva oamenilor, împotriva unor grupuri etnice, dar și împotriva animalelor și plantelor. Un posibil scop al acestui tip de arme este provocarea foametei, a bolilor florei și faunei. SUA au creat o rețea de laboratoare biologice în întreaga lume. Statele Unite au creat o rețea de laboratoare biologice în întreaga lume. Și probabil nu doar SUA. Și probabil nu numai ei. Unele tipuri de arme biologice ajung să fie relativ accesibile.

Plus la extinderea și majorarea bruscă a numărului și claselor de rachete și alte arme, a început revoluția dronelor. Ele costă relativ și/sau ieftin, dar pot purta arme de distrugere în masă. Și principalul - fiind extinse, ceea ce se face deja, ele pot transforma viața normală în una insuportabil de periculoasă. dacă sunt răspândite și a început deja, ele pot face viața normală insuportabil de periculoasă.

Granițele dintre război și pace se estompează; aceste arme au devenit un instrument ideal pentru atacuri teroriste și chiar banditism. Practic orice persoană, aflată într-un spațiu relativ neprotejat, devine victimă potențială a răuvoitorilor. Rachetele, dronele, alte tipuri de arme pot prejudicia enorm infrastructura civilă, cu toate consecințele pentru oameni și țări. Vedem deja aceasta în conflictul din Ucraina.

Sistemele de arme de înaltă precizie, cu rază lungă, subminează stabilitatea strategică ”de jos”. ASistemele de arme convenționale cu rază lungă de înaltă precizie subminează stabilitatea strategică de jos. A început (din nou din SUA) procesul de miniaturizare a armelor nucleare, care distrug stabilitatea strategică „de sus”. Procesul a început (din nou din SUA) de miniaturizare a armelor nucleare, distrugând stabilitatea strategică „de sus”. Există tot mai multe semne ale deplasării cursei înarmărilor în cosmos.

Super-sunetul, în care noi și prietenii noștri chinezi deocamdată deținem primul loc, slavă Domnului și designerilor noștri, se va extinde așa sau altfel. Hypersound, în care noi și prietenii noștri chinezi suntem până acum, mulțumesc lui Dumnezeu și designerii noștri, sunt în frunte, se va răspândi mai devreme sau mai târziu.

Teama de o lovitură „decapitatoare” asupra centrelor decizionale va crește brusc. Stabilității strategice îi va fi aplicată încă o lovitură puternică. Veteranii țin minte panica provocată la noi și în NATO de rachetele SS-20, «Pershing». Acum situația este mult mai proastă. În cazul unor crize, rachetele cu rază de acțiune din ce în ce mai lungă, de înaltă precizie și irezistibile, vor amenința cele mai importante comunicații maritime - Canalele Suez și Panama, Bab el-Mandeb, Hormuz, Singapore și strîmtoarea Malacca.

Cursa necontrolată a înarmărilor, care a început deja în aproape toate direcțiile, se poate solda cu amplasarea sistemelor de apărare aeriană și antirachetă peste tot. Desigur, rachetele cu rază lungă și de înaltă precizie , la fel și alte tipuri de arme, pot să consolideze securitatea, spre exemplu – să devalorizeze definitiv flota de portavioane a SUA, să reducă posibilitățile unei politici agresive, a sprijinului american al aliaților. Dar atunci ei se vor repezi la arma nucleară, ceea ce este și așa mai mult ca posibil în cazul Republicii Coreea și a Japoniei.

În încheiere – ceea ce e foarte la modă și deosebit de periculos.

Inteligența artificială în sfera militară nu doar sporește foarte mult pericolul armelor, dar creează și noi riscuri de escaladare a oricăror conflicte locale.

Pur și simplu ieșirea armelor de sub controlul oamenilor, societăților, statelor. Vedem deja în acțiune tipuri de arme autonome. Subiectul în cauză necesită o analiză profundă aparte. Deocamdată, în sfera militar-strategică inteligența artificială aduce mai multe pericole. Dar poate oferă și noi posibilități de sa le preveni. Este o prostie, o nebunie chiar, să te lași în nădejdea ei, la fel și a căilor și metodelor tradiționale de a răspunde provocărilor care se înmulțesc.

Am putea enumera în continuare factorii care dau situației militar-strategice din lume o tentă antebelică sau chiar de război. Lumea se află la marginea sau chiar dincolo de marginea unui șir de catastrofe, dacă nu a unei catastrofe globale. Situația este extrem, poate fără precedent de alarmantă, mai ceva ca pe timpul lui Bloc, care a presimțit secolul XX, îngrozitor pentru țara noastră și pentru lume. Dar îndemn cititorul să nu intre în panică și disperare. Rețete există, niște căi de ieșire devin vizibile. Despre aceasta – în următorul articol.

Totul este pe puterile noastre, dar trebuie să înțelegem profunzimea, severitatea și natura fără precedent a provocărilor, și să le facem față. Nu doar să reacționăm, să fim și pro-activi. Repet. Este nevoie de o nouă politică externă , noi priorități în dezvoltarea internă a țării, noi priorități pentru societate, pentru fiecare cetățean responsabil al Patriei și al lumii. Cum – despre aceasta în următorul articol.