A fost oare Moldova ultima cetate a Ordinului Dragonului? (Partea II)

A fost oare Moldova ultima cetate a Ordinului Dragonului? (Partea II)

(Sfîrșit. Începutul la 02.05.2019)

Misteriosul Ordin al Dragonului, care a avut un rol foarte important în istoria conspirologică a Europei, a apărut și pe meleagurile noastre. Era și pe timpul Elenei Voloșanca, dar și la începutul sec. ХХ. Și este un mare semn de întrebare: a încetat el oare să mai existe?..  

 De la Vlad Țepeș la PetruI

Ordinul, care inițial avuse rădăcini ortodoxe, după parcurgerea unui drum întortocheat, revine la origini – în Valahia ortodoxă din timpurile lui Vlad Țepeș. Îți face apariția și în Moldova, parte a lumii moldo-vlahe, altă dată traco-dacice. Diaconul Curițin, adeptul Elenei Voloșanca – fiica lui Ștefan Cel Mare, a scris despre el și Vlad Țepeș, fiind, cum se vede, inițiat în tainele ordinului de către însăși Elena, care cunoștea foarte multe lucruri. După decesul ei, aceste taine au dispărut în neant.

Cum a pătruns acest ordin în Rusia? Odată cu coloniștii germani, ori mai înainte, cu Sofia Paleolog și acoliții ei, dușmanii Elenei Voloșanca? Sau poate, în împărăția Moscovei acest ordin exista încă din timpurile lui Ivan III cel Groaznic? Dacă privim portretele lui Ivan III cel Groaznic și ale lui Sigismund de Luxemburg, vedem că ei se aseamănă izbitor. Ei toți erau dragoni, toți erau groaznici, ca și Vlad Țepeș, care îngrozea lumea cu comportamentul, mentalitatea de ostaș și voința-i supraomenească. 

Acest stil comportamental reapare în timpul lui Petru cel Mare, în care iarăși se face simțit firul acestui misterios Ordin al Dragonului. Iacov Brus, marele companion al lui Petru, urmaș al regilor Scoției, a atras adesea atenția rușilor. Pentru simplul fapt că avea în curte un dragon, se spunea că noaptea acesta învie. A mai fost un dragon, care din spusele sătenilor din preajma moșiei sale, noaptea venea în zbor la conacul lui. Misterioasele sale experiențe alchimice, în rezultatul cărora el în miez de vară acoperea iazul cu gheață, biblioteca sa din Moscova – toate acestea atrăgeau atenția și demonstrau că nu este un om obișnuit. Dar principală era legătura acestui om cu cultul dragonului. Fiind celt și descendent al regelui care i-a adăpostit pe templieri după distrugerea lor în Franța, lui, misticului Europei, soarta i-a hărăzit să aducă cunoașterea tainică nu numai în odăile împăratului rus – cel care a creat cel mai mare imperiu din istoria Europei, dar și să educe nobilimea rusă și să o conducă spre fapte mărețe. Ce fel de efecte alchimice erau acestea, cum era acea tradiție, noi nu cunoaștem, dar știm că poziția principală era ocupată acolo de cultul dragonului. Și acest dragon a fost alături de marele reformator Petru în lupte și în căutările spirituale ale căilor de dezvoltare a Rusiei. 

Chișinău. Ultima apariție 

Spre finalul istoriei lumii indo-europene, în epoca prăbușirii ciobului bizantin – Imperiului Rus, - ordinul a avut o ultimă apariție a sa în persoana lui Grigorii Rasputin, a împărătesei Alexandra Fiodorovna, a împăratului Nicolai II și a unui șir de alte persoane. Unele dintre acestea proveneau din Basarabia, fosta ocină a lui Ștefan cel Mare.   

La finele sec.XIX, pe meleagurile noastre era foarte respectat neamul Krupenski. Această familie concentrase în sine un șir de funcții supreme și la Sankt Petersburg, dar și la Chișinău și în Basarabia în întregime. Erau printre ei șambelani, ambasadori, guvernatori, lideri ai nobilimii. Pavel Krupenski stătea în fruntea fracțiunii naționaliștilor progresiști din Duma de Stat a Rusiei. Familia era neobișnuită, bogată, cultă, renumită prin binefacerile sale. Oamenii înțelegeau perfect evenimentele, căci făceau parte din cercurile apropiate ultimului împărat rus.    

Basarabia nu era o gubernie obișnuită a Rusiei. Să ne amintim de Sinadino, Pavalaki Krușevan, Vladimir Mitrofanovici Purișkevici. Acest geniu al intrigilor politice din Rusia dinainte de revoluție a jucat un rol deosebit în soarta țării noastre. El nu doar a condus ”Uniunea poporului rus”, apoi și ”Uniunea Arhanghelul Mihail”, dar a fost ultimul conducător al Comitetului permanent al Dumei de Stat și s-a opus lui Rasputin și unei părți din familia țarului. Potrivit unor istorici, Rasputin a fost nu doar un mistic important al timpului, dar și membru al Ordinului Dragonului Verde. Cu trimitere la același Roben, Alexandr Dughin scrie că Rasputin coresponda cu destinatarul Verde din Suedia. În fapt, el controla cercul ezoteric, mai că familial, al împărătesei. Chiar dacă se crede că el era vizionarul Ordinului Dragonului. ”Conspirologia” lui Dughin conține următoarea informație interesantă pentru noi: «Roben vede și în Rusia semnele "Ordinului celor 72". Principalul instrument al "Ordinului Dragonului Verde" în opinia lui era Grigorii Rasputin, care primea regulat din Suedia telegrame cu misterioasa semnătură "Verdele". Există date care confirmă că icoana lui Serafim Sarovski, care a aparținut Țariței ucise, avea pe verso inscripția în engleză "S.I.M.P. The green Dragon. You were absolutely right." Adică " S.I.M.P Dragonul Verde. Ați avut perfectă dreptate". Roben nu are dubii: primele patru litere înseamnă  "Superior Incony Maitre Fhillip". În anumite ceremonii, ”Superior Incony” este titlul masonic suprem, iar "Maitre Fhillip" este ocultistul și vindecătorul francez pe care Papus l-a adus la Curtea Imperială Rusă din Franța”.

Prin ce este interesant acest fapt? Dușmanul Ordinului Dragonului, Vladimir Mitrofanovici Purișkevici, fiul parohului catedralei din Chișinău, Mitrofan Perișkevici, moldovean de naționalitate, era născut în Basarabia. El era un moșier bogat din Akkerman, avea case la Chișinău și moșii în sudul Basarabiei. Este cunoscută confruntarea sa cu membrul Ordinului Dragonului Verde, Rasputin, dar puțini cunosc despre lupta lui cu familia Krupenski.   

Acestea erau două dintre cele mai influente clanuri din gubernie. Unul – radical, al sutelor negre, condus de Purișkevici și ziarul său ”День”. Altul – național-progresist, mai reținut, dar la fel de cult. Rasputin contra Purișkevici și Purișkevici contra Krupenski. Există dosarul procesului lor judiciar din 1911. Mai că se ajunsese la duel. Membrii familiei Krupenski, acești dușmani ai lui Purișkevici, erau și membri ai Ordinului Dragonului. Casa lor de pe Alexandrovskaia (azi bd. Ștefan cel Mare) era împodobită cu dragoni. Apare întrebarea: a fost oare aici, în Basarabia, ultima cetate a Ordinului Dragonilor, de unde ei conduceau Moscova și Petersburgul? Și cine se împotrivea lui Purișkevici–naționalistul și adepților lui – masonilor Iusupov, cneazului Dmitrii ș.a.? Putem presupune că dacă și a fost ceva, a fost aici, la Chișinău. Poate erau ultimele loje manifestate ale Ordinului Dragonului, în special în perioada dintre primul și al Doilea Război mondial.   

Unul dintre membrii familiei Krupenski a fost ambasador la Vatican, altul – Vasilii Krupenski – ambasador în China și Japonia. Cneaghina Irina Lvovna Cantacuzino (născută von Roth, fiica unui general țarist) mi-a povestit că el, sosit după revoluție în Basarabia care aparținea deja Regatului Român, avea corpul tatuat cu dragoni verzi. Desigur, în Est el fusese inițiat în Ordinul Dragonului. Dar de sine stătător sau din oportunitate, ca ambasador al filialei ruse sau, poate, europene? Nu cunoaștem. Dar vedem că tradiția Ordinului Dragonului, după ce a încetat să influențeze activ soarta aristocrației europene, a pătruns în Rusia - țara care și-a asumat rolul de jandarm, dar și de apărător al civilizației europene. 

Nu împotriva lui Hristos, dar slăvindu-l pe Hristos  

Rădăcinile se trag din Balcani, din Carpații aflați departe de problemele moscovite și centrele lor mistice. Aici se naște tradiția Ordinului Dragonului, aici apare ceva ce se împotrivește acestui dragon. Carpații au păstrat în tradițiile autohtone multe tradiții și legende vechi dinaintea lui Hristos. Aici descoperim o anumită continuitate a tradiției draconice, deci - solare. Ea se face simțită de la Templul lui Apollo pe insula Șerpilor, de la cultele solare și templele din gura Dunării la tradițiile luptătorilor draconici în armata moldovenească din vremea lui Ștefan cel Mare.

Putem constata că cultul luptătorului draconic, ca manifestare a tradiției solare, a existat dintotdeauna pe meleagul nostru. Iar cultul lui Apollo, zeul soarelui care l-a ucis pe Python, Zeul Hiperboreenilor, numit și Phoebus care nu-și tunde părul, este cultul lui Veles-Volos și tradiția pe care moldovenii au cifrat-o în denumirea pădurilor noastre. Căci Codrii moldovenești sînt buclele lui Apollo-Phoebus care nu-și tunde părul. 

Iată de ce ne interesează nu numai faptul că Ordinul Dragonului nu numai că a apărut în teritoriile apropiate Principatului Moldovei, dar și faptul că Ștefan și Vlad Țepeș erau veri și ani în șir – prieteni. Ne interesează faptul că în epoca imperiului aici, în moșiile familiei Krupenski, se afla avanpostul Ordinului Dragonului; că anume aici pe stemă era simbolul lui Veles – zeul vitelor, cel care adesea este confundat cu dragonul din mitul indo-european. Deși bourul Moldovei, adică zimbrul, nu era un dragon, rolul lui în heraldică este unul anti-peronic, căci el, ca și dragonul, s-a opus puterii celui care tună, așa cum puterea cerului s-a opus principiilor puterii terestre. Aceste două surse ale puterii se identificau cu acest meleag: Moldova cu Baal-Veles, Muntenia – cu Vulturul și Perunul, Zeus. 

Târgoviște, apoi București – centre sacre ale Ordinului Dragonului în timpul lui Vlad Țepeș, Moldova fiind un cu totul alt spațiu și cu totul altă tradiție. De ce? Prin ce se deosebea acest ținut, ce îi contrapunea pe Mușatinii din Moldova Basarabilor din Valahia, să fie oare doar bourul sau dragonul? Probabil, ceva mai mult. Probabil, înțelegerea diferită a rolului sacru al omului și al regiunii date. De unde aceste viziuni diferite? Răspunsul e simplu: avem prezente aici două tradiții sacre total diferite. Una care vine de la Ordinul Dragonului cu înțelegerea ei radicală, militantă creștină a binelui și folosirea forței împotriva răului, alta – ascunsă în Moldova sub simbolul bourului, analogul solar al lui Apollo-Baal, zeul pămîntului, analog zeului slav Veles, cel care se confruntă cu vulturul imperial și desigur cu dragonul, căci Gheorghe care îl învinge pe balaur era pe stendardul personal al Domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare. Dar Ștefan niciodată nu a făcut parte din Ordinul Dragonului în versiunea catolico-imperială a acestuia. Putem presupune că acest ordin avea rădăcini bizantine, deoarece aici exista cultul Sf. Gheorghe care ucide balaurul, de aici se trag rădăcinile acestei tradiții și simbolici ortodoxe. Iar Lazarevichi erau nu numai despoții Serbiei, dar și stratigi, adică aristocrați ai imperiului Bizantin, vasalii lui și lupta lor a fost aprobată de Paleologi.  

În concluzie: rădăcinile tradiției care a stat la baza Ordinului Dragonului Sf. Gheorghe erau la Țarigrad. Important e că ordinul avea scopul de a se împotrivi expansiunii turcești, a apăra lumea europeană și civilizația creștină. Știind scopul și rădăcinile, poți lesne reface esența, ideea celei mai tainice structuri, căci numai scopul determină esența acțiunilor. Scopul era unul măreț – să apere lumea creștină de dragon, adică de turci și barbari. Nu era deci cultul dragonului împotriva lui Hristos, ci cultul uciderii dragonului întru slăvirea lui Hristos. 

Era bine ca istoricul și conspirologul francez Jean Roben, care a denaturat lucrurile și a declarat că această frăție care s-a împotrivit ordinului Sionului se închina dragonului, lui Tiphon și, deci, era frăția urmașilor zeului egiptean Seth. Aici s-a manifestat poziția destructivă a unor istorici occidentali, care încearcă să-i zăpăcească pe alți istorici și cercetători și să-i bage în ceață. Realitatea însă este următoarea. Cavalerii Sf. Gheorghe, de la Lazarevichii sîrbi, împăratul Bizanțului Constantin Paleologul (Dragoș, adică dragon), Sigismund de Luxemburg la Vlad Țepeș au luptat cu dragonii cum au putut. Niciodată, nici în cele mai groaznice visuri, ei nu au considerat că țin partea vrăjmașului neamului omenesc, că doar crucea în flăcări deasupra reptilei prăbușite era marele lor simbol – ceea ce îi umplea de mîndrie și conștientizarea misiunii lor dificile. Și iată că în sec. ХХ apar cei care denaturează istoria și leagă acest mare ordin cu Satan și Seth. 

De fapt, acest ordin nu a avut nimic în comun cu Seth, Piphon, Tiphon. El are rădăcini profund creștine în esența și misticul lor. Aceste rădăcini le găsim în legendele bizantine despre Sf. Gheorghe și prototipul lui Apollo, Belenul celților, adică zeul-soare.   

Istoria nu s-a terminat

Această tradiție este autentică și pentru meleagul nostru. Tradiția solară a luptei cu balaurul, întruchipată în legendele despre eroul-cavaler moldovean Făt Frumos, a trecut prin creația populară a celor trei principate vlahe – Moldova, Valahia, Transilvania. Pentru conștientizarea locală a secolului de coexistență a poporului și legendelor s-au împletit între ele legendele și mistica, mentalitatea și visurile. Ce a fost asta? Visele fantastice ale poporului și ale celor inițiați, care purtau în sine misterul tainic, ascuns de ochii profanilor? E simplu. Un tot întreg, numit mister tainic, a străbătut esența tradițiilor și a folclorului acestor popoare. Nimic draconic nu a fost descoperit aici, niciodată. Cine nu crede, să recitească poveștile și legendele anti-draconice ale moldovenilor despre Ileana Cosînzeana, Făr Frumos – fiul soarelui, despre ostașii și păstorii puternici din Carpați, care întotdeauna au luptat cu balaurul. 

Același lucru îl vedem și în Europa, unde cultul uciderii balaurului – dragonului a străpuns întreaga filozofie a cavalerilor medievali. Frumoasa doamnă, cultul ei și dragonul care trebuie ucis – iată două scopuri ale eroilor ambulanți – apologeții cultului solar al lui Apollo - Baldur și Hristos. Așa ceva vedem și în Rusia, cu legendele ei despre zmeul încătușat care a arat stepele. În Rusia, cultul Sf. Gherghe este unul dintre cele mai vechi. Copeica, moneda rusească, își trage denumirea de la sulița lui Gheorghe. Împărații ruși, cu permisiune supremă, au pus în fruntea mașinii militare cultul ordinului Sf. Gheorghe. Era unul dintre ordinele cele mai onorate în Imperiul Rus. Și toate au pornit din Bizanț și miturile indo-europene vechi despre dragoni. În Balcani, aceste culte vechi s-au încrucișat cu cele nordice și au format un mister care, înmulțit cu credința creștină, a creat tradițiile. Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe Purtătorul de Victorie este confundat intenționat cu ordinele zmeului și dragonului. Dar există ele în general, aceste ordine ale zmeilor? Există, și tradiția lor este veche ca însuși Orientul, dar despre asta – altă dată. 

Vorbind pe scurt despre esența ordinului Sf. Gheorghe și a Dragonului, trebuie să spunem următoarele. Adesea, templierii și Ordinul Dragonului s-au împotrivit istoriei tainice a Europei. Ambele Ordine au străpuns tradițiile solare de luptă cu balaurul. Ambele au tins spre bine. Dar unul – cel al templierilor – a ieșit din cadrul ortodoxiei creștine, iar altul a rămas cea mai importantă citadelă a creștinismului conservator. Confruntarea dintre ele străbate istoria vechiului continent. Confruntarea husiților, taboriților cu Sigismund de Luxemburg. Confruntarea protestanților și anglicanilor cu tronul papal. Confruntarea Hohenzollernilor și Habsburgilor și, desigur, confruntarea dintre Elena Voloșanca și Sofia Paleolog, este istoria noastră, misterioasă și continuă. Istoria care nu s-a terminat, căci încă mai există taine, doar azi reprezentantul familiei regale scoțiene Stuart este nu numai moștenitorul tradiției templierilor scoțieni, dar și mare magistru al Ordinului Dragonului. Așa că istoria conspirologică a Europei continuă…  

Veaceslav Matveev

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load