A fost oare Moldova ultima cetate a Ordinului Dragonului?

A fost oare Moldova ultima cetate a Ordinului Dragonului?

Istoria conspirologică a Europei nu s-a încheiat odată cu zdrobirea Ordinului Templierilor. A doua jumătate a evului mediu și Era Nouă erau influențate de tradițiile templierilor.

Printre numeroasele structuri cavalerești din acele timpuri se evidențiază Ordinul Dragonului. Pentru noi el este deosebit de important pentru că are tangențe cu meleagul nostru. Ce au în comun confruntarea Elenei Voloșanca cu Sofia Paleolog și cea a familiei basarabenilor Krupenski cu membrul Sutelor negre Purishkevici? Vom încerca să lămurim lucrurile…    

Conform unor reguli noi

În ciclul de materiale privind istoria conspirologică a Europei am vorbit cum a încetat istoria legală a Ordinului templierilor, după care rămășițele acestei frății s-au refugiat în alte țări. Am ajuns la vremea în care mulți templieri au intrat în alte ordine creștine, de la teutoni la maltezi. De atunci, viața ordinului templierilor a decurs conform altor reguli. Reprimările dictau alte reguli de existență, templierii și-au ascuns adevărata esență, cu excepția Scoției, Portugaliei și Moldovei - ei au dispărut din istoria oficială.  

Cu toate acestea, în Europa, întreaga istorie a Evului mediu și a Erei Noi a decurs sub semnul influenței tradiției și a cavalerismului templierilor. De la victoria din Bannockburn, în care poporul scoțian și regele Robert Bruce, susținut de cavaleria templierilor, la 24 iunie1314 a distrus armata invadatorilor englezi în frunte cu Edward Long-Legged, la zdrobirea armatei ungare de către cavalerii valahi în lupta de la Posad (foarte importantă în istoria medievală a poporului moldo-vlah, a avut loc între 9 și 12 noiembrie,1330 – n.a.) și crearea Statului moldovenesc Independent de către templierul Bogdan Întemeietorul, această istorie era, în fond, ascunsă de ochii profanilor, regilor și cnejilor. Templierii aveau relații deosebite cu Vaticanul și Tronul Papal, care secole în șir a fost dușmanul principal al tradiției templierilor în Europa. Ulterior, în Era Nouă, această confruntare s-a transformat în lupta tronului papal cu lojele masonice, care, de fapt, continuau tradiția templierilor, adaptată realităților burgheze.    

Epoca Marii Revoluții Franceze și cea a lui Napoleon au însemnat ieșirea din anonimat a tradițiilor templierilor de orice direcție și triumful lor în îndelungatul conflict cu papalitatea și ordinele catolice. Chiar și plecarea lui Napoleon a fost motivată de această confruntare istorică, care așa și nu este cunoscută pe deplin nici societății, nici științei istorice oficiale. În memoriile scrise pe insula Sf. Elena, Napoleon Bonaparte menționa: ”În Europa nimeni nu a înțeles ultima mea abdicare, căci motivele ei adevărate au rămas necunoscute”. (Napoleon Bonaparte ”Maxime și cugetări ale prizonierei Sf. Elena”. СПб 2007, pag.68).

Așadar, în a doua jumătate a evului mediu și în era nouă templierii s-au pomenit într-o situație complicată. Pe de o parte, ordinul era decapitat, deoarece conducătorii lui au fost exterminați cu cruzime, iar pe de altă parte – nu a fost atinsă veriga medie și cavalerii simpli, care și-au continuat împotrivirea clandestin. Pentru ei, principala problemă era lupta cu regii francezi, tronul papal și cel monarhic. 

Culte diferite

Însă era ceva mult mai important: confruntarea cu ordinele catolice din Europa. Ele toate, cu excepția Teutonilor, a Ordinului portughez a lui Hristos și a Ordinului scoțian al Ciulinilor, se opuneau dur templierilor și urmau politica tronului papal și a regilor francezi. Templierii erau într-o confruntare deosebită cu Ordinul Dragonului și cu Ordinul Sionului. Ordinul Dragonului era cea mai puternică structură conspirologică a cavalerilor din acele timpuri. Inițial, el nu era unul catolic – era unul dintre puținele ordine cavalerești creștine în Europa. Fusese fondat de cavalerul sîrb Milos Obilic, care a numit această organizație secretă Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe. Scutul lui reprezenta un soare cu 12 raze, Ordinul avea 12 cavaleri. Semnul distinctiv era dragonul de pe coifurile lor. Scopul Ordinului era moartea sultanului Murad I.

La 15 iunie 1389, în ziua bătăliei de la Kosovo, Milos a intrat în lagărul osmanilor, a pătruns în cortul sultanului și i-a aplicat lovitura mortală. În scurt timp, el a fost executat împreună cu ceilalți prizonieri sîrbi de către fiul lui Murad - Baiazid I. Ulterior, acesta a avut aceeași soartă tragică, doar că nu va muri ca eroul național Milos Obilic, care a glorificat Serbia și propriul nume pentru secole.  

Ce a fost mai departe? Doar unul dintre cei 12 cavaleri ai Dragonului a supraviețuit. Este vorba despre Stefan Lazarevich (1374-1427) – fiul și moștenitorul prințului sîrb Lazăr, care a căzut în bătălia de la Kosovo. Stefan a devenit vasalul Ungariei și prim-cavaler al Ordinului special, care în 1408 a fost reincarnat de împăratul Sigismund în Austria, Ungaria și Valahia. În așa fel, tradiția secretă a acestui ordin a trecut din Serbia în Austria și Sfîntul Imperiu Roman. La 13 decembrie1408 a fost făcut public Statutul Ordinului Dragonului. Scopul acestuia era să apere crucea de dușmani, în special de turci. Din componența lui făceau parte 24 de cavaleri, printre care însuși regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, regele de Aragon și Napoli Alfonso, regele polonez Vladislav II, marele prinț de Lituania Vitovt, ducele austriac Ernest, ducele Bavariei și regele Danemarcei Cristofer III, alte persoane nobile.    

Papa Grigorie XII a aprobat fondarea ordinului. Documentul de bază cu titlul ”Sigismund – regele ungar” confirma că membrii ordinului pot purta semnul dragonului încolăcit, cu o cruce roșie la spate. Dragonul Sf. Gheorghe, încolăcit inel, cu labele rășchirate, aripile ridicate, coada înfășurată în jurul gîtului și o cruce roșie pe fondal argintiu între gît și coadă. Dragonul reprezenta fiara apocalipsei și lumea islamică, condusă de Poarta Otomană. Era, de fapt, imaginea din Noul testament, iar crucea Sf. Gheorghe reprezenta victoria lui Hristos asupra forțelor răului. Cavalerii Ordinului erau obligați să poarte mereu asupra lor pandantivul cu semnul ordinului.    

Așa a fost etapa inițială de formare a acestui ordin. Vom încerca să determinăm esența și sarcinile lui. E de menționat, că astăzi Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe este adesea comparat cu Ordinul Dragonului Verde. Acesta este asociat cu tradiția antisemită a Germaniei, care se trage din Egiptul Antic și Tibet. Așa să fie?   

Despre ordinul Dragonului Verde nu cunoaștem prea multe lucruri. Se crede că el provine din misteriile egiptenilor antici, - acolo chiar a existat cultul reptilelor. Era cultul crocodililor crescuți și protejați de preoții egipteni și cultul inițierii faraonilor, care aveau pe coroanele lor zmeul Urey. Acest cult are rădăcini în China. Acolo încă mai există Ordinul Dragonului Roșu, cu centrul în Tawan. Japonia are propriul Ordin al Dragonului Negru. Cunoaștem și ordinul Dragonului Verde tibetan, în care era inițiat Karl Haushofer, principala figură ocultă din Reich-ul III. Se credea, că de el a ținut și discipolul lui Haushofer Rudolf Hess. Filozoful rus Alexandr Dughin scria în cartea sa neordinară ”Conspirologia”: ”Istoria Europei creștine reprezintă lupta dintre două organizații misterioase - "Ordinul celor 72" și "Ordinul Prioratului Sion". "72", conform lui Roben (istoricul-tradiționalist francez  Jac Roben – n.r.),erau slujitorii oculți ai zeului egiptean Set. Organizația lor se mai numește "Ordinul Dragonului Verde"…Da "Prioratul Sionului" împiedica acțiunile "fasciștilor" din "Ordinul Dragonului Verde". În acest scop, în occident se formează organizații ezoterice care elaborează planuri ale civilizației și tind să păstreze inițierea și tradiția. Una dintre cele mai dramatice etape ale luptei a fost confruntarea clanurilor regale ale Merovingienilor și Carolingienilor. Merovingienii ar proveni din tribul evreiesc Benjamin, de aceea Franța a fost numită Noul Israel. Merovingienii erau miza principală a "Ordinului Sionului". …Dar asasinarea ultimului reprezentant al clanului Merovingienilor, la ordinul lui Pepin, a pus capăt "Prioratului Sionului". De fapt însă, acest neam nu a fost întrerupt. Fiul celui ucis la 23 decembrie (în ziua Solstițiului!) 1679 în preajma or. Stene Dagobert II – prințul Segeber IV – a reușit să se salveze și, însoțit de Sf. Irmina și un oarecare misterios Merovei Levi, s-a retras în mănăstirea Rennes-le Chateau. Așa "Prioratul Sionului" a fost nevoit să ducă o politică extrem de secretă pentru a păstra neamul israelian sacru, a pătrunde în structurile de putere ale Franței și a pregăti posibilitatea Restaurării”.

Dar contrar afirmațiilor lui Jac Roben, nu avem date exacte care ar indica că Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe era o organizație legată de Ordinul Dragonului Verde, deși aceasta este întrebarea de bază a istoriei conspirologice și a tabloului politic al Europei. Autorul acestui material consideră că este vorba despre organizații diferite, însă mulți istorici, în special Școala conspirologică a istoricilor francezi tradiționaliști, au altă opinie. Oricum, istoria Ordinului Dragonului Sf. Gheorghe uimește prin misterul său. Secole în șir despre el s-a știut prea puține, cu timpul el devenind un mister istoric. De aceea vom dezvălui ceea ce cunoaștem, ce s-a putut aduna fir cu fir. 

Să omori dragonul

Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe, am mai spus, are tangențe cu Sigismund de Luxemburg și soția sa – contesa von Chilli, căreia el i-a făcut acest cadou – refacerea ordinului Lazarevicilor, sîrb la începuturile sale. Ca și mai înainte, el avea scopul să lupte cu pericolul otoman, islamic.   

În simbolica ordinului lui Sigismund, dragonul era învins sub o cruce în flăcări, așa că motivarea adevărată a existenței acestor cavaleri era nimicirea acestor dragoni, și nu cultul lor. Să omori dragonul – iată ce era principal în practica creștină medievală. Doar acest act transformă un simplu servitor, cavaler, într-un bastion viu, o fortăreață a armatei lui Hristos. Toate acestea își au originea în cultele păgîne vechi, în care tu te ridici în această lume în măsura în care, cu puteri supraomenești, îți birui dușmanul, căci el este victima potențială și talismanul tău pentru vecie. Vedem că nu este tocmai corect să comparăm Ordinul Dragonului cum era el în China, Tibet sau Japonia, cu Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe. Este vorba despre structuri inițiatice diferite. Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe era de coloratură creștină și se opunea riguros ereziilor lumii creștine și mai larg – a celei abraamice. Ordinul Dragonului Verde, chiar dacă nu este afiliat ordinelor chineze, este totuși o structură inițiatică occidentală, esența căreia încă nu este clară cercetătorilor. În opinia noastră, în Europa există un singur Ordin al Dragonului, care nu are nimic în comun cu Egiptul și cultul Set. Este Ordinul Dragonului Sf. Gheorghe Purtătorul de Victorie. 

Care este legatătura sa cu istoria ulterioară a Europei și Scoției, cu Loja Dragonului Verde din Boston, cu dinastia Romanov? Ce mitologie a dat viață și a devenit motivul existenței Ordinului creat le Lazarevich și apoi restabilit de împăratul Sigismund? Care a fost cauza lui mitologică esențială? 

Acest mit era legendara istorie antică despre lupta dinte Apollo și dușmanul său Pifon. Putem spune că, pentru omenire a fost principalul mit sistemic. Cavalerii știau despre rolul acestui mit al luptei dragonilor, știau despre confruntarea veșnică dintre zeul pămîntului și adversarul lui în formă de reptilă. Acest mit ei și l-au ales drept simbol. Ordinul Dragonului întotdeauna a pus în față restricția, religia, inițierea spirituală și, desigur, misterul luptei dintre zeul soarelui și dragon. Ordinul era o reuniune a cavalerilor supuși misterului ca unei legi, care și-au îndreptat voința spre îndeplinirea misiunii de apărare a lumii creștine, dușmanul căreia a fost clar determinat doar de acest ordin.       

Veaceslav Matveev

(Va urma la 03.05.2019)

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load