Adaptările genetice identificate au fost similare cu cele produse de virusul SARS-CoV care a provocat apariția bolii SARS în 2003. Ele au permis virusului să treacă de la lilieci la oameni. Oamenii de știință au presupus că ar putea exista un mecanism comun care face acest grup de viruși predispuși la mutații care permit infecției să treacă la noi gazde.
Oamenii de știință au analizat coronavirusul RaTG13, apropiat cu SARS-CoV-2, al cărui genom în proporție de 96 la sută se aseamănă cu genomul patogen al COVID-19. Diferențele genetice importante afectează proteina S (proteina-"Spike"), care joacă un rol-cheie în infectarea cu coronavirus a celulei umane. S-a dovedit că la RaTG13 proteina-S nu se poate lega eficient de receptorii celulari ai omului. În același timp, dacă în proteina-"Spike" al RaTG13 vor fi introduse anumite fragmente de proteină-S de la SARS-CoV-2, eficiența legăturii va crește.
SARS-CoV-2, în același timp, nu se leagă de receptorii celulari ai liliecilor, ceea ce indică existența unei gazde intermediare.
Adăuga comentariu