Tundra siberiană ar putea dispărea pînă la mijlocul acestui mileniu

Din cauza încălzirii globale, temperaturile din Arctica cresc rapid. Drept urmare, linia pădurilor de zadă avansează constant spre nord, înlocuind treptat tundra siberiană, care găzduiește un amestec unic de floră și faună.

Experții de la Institutul Alfred Wegener au realizat o simulare pe computer a modului în care aceste păduri s-ar putea răspîndi în viitor, afectînd tundra siberiană.

Concluzia: doar prin măsuri consistente de protecție a climei, aproximativ 30% din tundră va supraviețui pînă la mijlocul mileniului. În toate celelalte scenarii, mai puțin favorabile, habitatul unic dispare complet. Studiul a fost publicat în jurnalul eLife.

Ce se întîmplă acum cu tundra siberiană?

Criza climatică poate fi resimțită în mod deosebit în Arctica: în Nord, temperatura medie a aerului a crescut cu peste două grade Celsius în ultimii 50 de ani, mult mai mult decît oriunde altundeva. Și această tendință va continua, subliniază Phys.org.

Dacă se iau măsuri ambițioase de reducere a gazelor cu efect de seră (Scenariul de emisii RCP 2.6), încălzirea Arcticii pînă la sfîrșitul secolului ar putea fi limitată la puțin sub două grade. Conform prognozelor bazate pe modele, dacă emisiile rămîn ridicate (Scenariul RCP 8.5), am putea observa o creștere dramatică a temperaturilor medii de vară în Arctica, cu pînă la 14 grade Celsius față de norma actuală pînă în 2100.

„Pentru Oceanul Arctic și gheața mării, încălzirea actuală și viitoare va avea consecințe grave. Dar și mediul de pe uscat se va schimba drastic. Întinderile largi de tundră din Siberia și America de Nord se vor reduce masiv, pe măsură ce linia pădurilor, care se schimbă deja încet, avansează rapid spre nord”, spune profesorul Ulrike Herzschuh.

10 beneficii ale cititului

„În cel mai rău scenariu, tundra siberiană va dispărea complet pînă la mijlocul mileniului. În cursul studiului nostru, am simulat acest proces pentru tundra din nord-estul Rusiei. Întrebarea centrală care ne-a preocupat a fost: ce cale de emisii trebuie să urmeze omenirea pentru a păstra tundra ca refugiu pentru floră și faună, precum și rolul ei pentru culturile popoarelor indigene și legăturile lor tradiționale cu mediul?”, a continuat profesorul.

Diversitate de specii

Tundra găzduiește o comunitate unică de plante, dintre care aproximativ 5% sînt endemice, adică pot fi găsite doar în Arctica. Printre speciile tipice se numără Argințica, Macul arctic și arbuștii prostrat precum sălciile și mestecenii, toate acestea adaptîndu-se la condițiile locale dure: veri scurte și ierni lungi și grele. De asemenea, tundra oferă o casă pentru specii rare, cum ar fi reni, lemingi și insecte precum bondarul arctic.

Pentru simularea lor, Ulrike Herzschuh și Dr. Stefan Kruse au folosit modelul de vegetație AWI LAVESI. „LAVESI ne permite să afișăm întreaga linie a arborilor la nivelul copacilor individuali”, explică Kruse.

„Modelul înfățișează întregul ciclu de viață al zadei siberiene din zona de tranziție către tundră, de la producția și distribuția semințelor, pînă la germinare, pînă la copacii crescuți complet. În acest fel, putem descrie foarte realist linia arborilor în avans într-un climat care se încălzește”, a continuat profesorul.

Descoperirile vorbesc de la sine: pădurile de zadă s-ar putea răspîndi spre nord cu o rată de pînă la 30 de kilometri pe deceniu. Întinderile de tundră, care nu se pot muta în regiuni mai reci din cauza Oceanului Arctic adiacent, s-ar diminua din ce în ce mai mult.

Tundra siberiană ar putea ajunge doar un petic

Deoarece copacii nu sînt mobili și semințele fiecăruia pot atinge doar o rază de distribuție limitată, inițial vegetația ar rămîne semnificativ în urma încălzirii, dar apoi o va ajunge din nou. În majoritatea scenariilor, pînă la mijlocul mileniului ar rămîne mai puțin de 6% din tundra siberiană de astăzi; salvarea a aproximativ 30% ar fi posibilă doar cu ajutorul unor măsuri ambițioase de reducere a gazelor cu efect de seră.

În caz contrar, centura de tundră neîntreruptă, lungă de 4.000 de kilometri, a Siberiei s-ar micșora la două petice, la 2.500 de kilometri una de cealaltă, pe Peninsula Taimyr la vest și Peninsula Chukotka la est. Interesant este că chiar dacă atmosfera s-ar răci din nou în cursul mileniului, pădurile nu ar elibera complet fostele zone de tundră.

„Zonele mai mari pot fi salvate doar cu obiective foarte ambițioase de protecție a climei. Și chiar și atunci, în cel mai bun caz vor exista în cele din urmă două refugii discrete, cu populații mai mici de floră și faună, care sînt foarte vulnerabile la influențele perturbatoare”, continuă Klebelsberg.

„De aceea este important să intensificăm și să extindem măsurile de protecție a ariilor protejate din aceste regiuni, astfel încît să păstrăm refugiile pentru biodiversitatea inegalabilă a tundrei”, a adăugat ea, militînd pentru înființarea de zone protejate.

„La urma urmei, un lucru este clar: dacă continuăm să nu facem nimic, acest ecosistem va dispărea treptat”, a concluzionat Klebelsberg.