Artefactul datează din secolul al II-lea d.Hr., ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi manuscrise creștine cunoscute din această epocă. Despre acest lucru relatează GreekReporter.
Importanța acestei descoperiri nu constă doar în vechimea sa, ci și în conținutul său. Potrivit lui Geoffrey Fish, unul dintre editorii fragmentului, puține papirusuri evanghelice pot fi datate în mod fiabil pînă în secolul al II-lea sau la începutul secolului al III-lea.
Acest fragment se evidențiază ca un manuscris creștin timpuriu unic. Acesta conține afirmații ale lui Iisus care se suprapun cu Evangheliile canonice, precum cele ale lui Matei și Luca. De asemenea, unele se regăsesc exclusiv în Evanghelia lui Toma, un text necanonic.
Vechimea sa îl plasează la egalitate sau chiar mai devreme decît alte fragmente din Evanghelia lui Toma scoase la iveală anterior la Oxyrhynchus, în Egipt.
Determinarea datei exacte a manuscriselor antice poate fi o provocare, deoarece acestea nu dispun de indicii contextuale din cauza descoperirii lor pe grămezi antice de gunoaie. Cu toate acestea, cercetătorii au aplicat știința paleografiei pentru a compara scrisul de mînă al acestui fragment cu cel al altor documente datate și manuscrise necanonice. Deși nicio metodă de datare nu este lipsită de un anumit grad de incertitudine, experții participanți la acest studiu spun că datarea acestui fragment este atît de fiabilă pe cît permite paleografia.
Cercetătorii și experții în istoria creștină vor continua să examineze și să evalueze semnificația acestui fragment dobîndit. Cu toate acestea, orice manuscris creștin din secolul al II-lea este considerat neprețuit, deoarece aduce lumină asupra dezvoltării timpurii a gîndirii și a scripturilor creștine, umplînd un gol istoric în înțelegerea modului în care s-a format religia.
Adăuga comentariu