Un angajat al Procuraturii, demis pentru că a vorbit la telefon, a obținut cîștig de cauză la CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea în cauza Mazur v. Republica Moldova.

În faţa Curţii, reclamanţii s-au plîns de încălcarea drepturilor garantate de Articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale şi a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, ca urmare a unei pretinse ingerinţe din partea Procuraturii Generale în viaţa privată a acestora, prin accesarea datelor cu privire la apelurile telefonice efectuate, transmite bizlaw.md.

Conform circumstanțelor cauzei, Procuratura Generală a încheiat cu o companie de telefonie mobilă un contract şi a obținut o serie de numere de telefon pentru a fi alocate angajaţilor săi. Potrivit reclamanților, mulți dintre colegii primului reclamant (în calitatea sa de angajat al Procuraturii Generale) au primit două sau mai multe astfel de numere de telefon, care au fost utilizate de către membrii familiei lor. Primul reclamant a obținut două astfel de numere de telefon și i-a permis soției sale să utilizeze unul dintre ele. El achitase toate costurile pentru abonament, iar apelurile dintre cele două numere erau gratuite.

În anul 2011, primul reclamant a fost disponibilizat din cadrul Procuraturii Generale, iar ulterior fusese restabilit în funcţie de către instanţele judecătoreşti naţionale. La cîteva luni după restabilirea sa în funcţie, a fost efectuat un control de serviciu în privinţa primului reclamant.

Potrivit unei încheieri din ianuarie 2012 cu privire la rezultatul controlului de serviciu, Procuratura Generală a constatat mai multe încălcări în exercitarea funcţiei de serviciu, printre care şi faptul că discutase mai multe minute în fiecare zi cu soția sa la telefon în timpul programului de muncă, fapt dovedit de datele obținute de la operatorul de telefonie mobilă cu privire la apelurile de ieşire între cele două numere de telefon referitor la data și ora apelurilor efectuate de către reclamant, precum și durata acestora. În cele din urmă, primul reclamant a fost din nou disponibilizat din cadrul Procuraturii Generale.

Ținînd cont de circumstanțele cauzei, Curtea a notat că prin obţinere datelor cu privire la apelurile telefonice efectuate de către reclamanţi, Procuratura Generală a intervenit în drepturile lor garantate de Articolul 8 din Convenţie. De asemenea, ea a considerat că ingerința în drepturile reclamanţilor a fost ”prevăzută de lege”, id est art. 73 din Legea cu privire la comunicațiile electronice nr. 241 din 15 noiembrie 2007, și a urmărit scopul legitim de a proteja drepturile angajatorului primului reclamant.

Cu privire la necesitatea ingerinței şi ținînd cont de criteriile enunțate de către Curte în hotărîrea sa în cauza Bărbulescu v. România, Curtea a notat că era evident că reclamanții nu fuseseră informați în prealabil despre posibilitatea Procuraturii Generale în calitate de angajator de a efectua măsuri de monitorizare a descifrărilor convorbirilor telefonice. Mai mult, au existat consecințe grave ale monitorizării pentru primul reclamant – el a fost demis, parțial în baza rezultatelor monitorizării efectuate.