Statul, obligat să achite peste 5 mii de euro pe cauza Robuleț

Republica Moldova a fost condamnată pe cauza Robuleț la CtEDO.

Astfel, statul este obligat să achite peste 5 mii de euro reclamantei, după ce Curtea a declarat admisibilă plîngerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind securitatea juridică, anunță avocata Violeta Gașițoi, notează Noi.md cu referire la unimedia.

Avocata Violeta Gașițoi a publicat hotărîrea pe caz:

SECȚIUNEA A DOUA

CAZ ROBULEŢ c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 17935/08)

HOTĂRÂRE

STRASBURG

14 noiembrie 2023

Această hotărîre este definitivă, dar poate face obiectul unei revizuiri editoriale.

În cauza Robuleţ împotriva Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a II-a), întrunit ca o comisie compusă din:

Jovan Ilievski, președinte,

Lorraine Schembri Orland,

Diana Sîrcu, judecători,

și Dorothee von Arnim, grefier adjunct al secțiunii,

Avînd în vedere:

cererea (nr. 17935/08) împotriva Republicii Moldova depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 26 februarie 2008 de către un cetățean al Republicii Moldova, doamna Marina Robuleţ, născută în 1968 şi domiciliată în Ungheni („reclamantul”), care a fost reprezentată de domnul R. Zadoinov, avocat cu activitate în Sacramento;

decizia de a notifica cererea Guvernului Republicii Moldova („Guvernul”), reprezentat de agentul acestora, domnul D. Obadă;

observațiile părților;

După ce a deliberat în privat la 17 octombrie 2023,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la acea dată:

OBIECTUL CAZULUI

1. Cauza se referă la pretinsa încălcare a principiului „securității juridice” protejat de articolul 6 § 1 din Convenție ca urmare a examinării de către instanțele interne a unui recurs tardiv al părții adverse, fără a motiva și fără prelungirea termenului – limita pentru recurs.

EVALUAREA CURȚII

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE (CERTITUDINE JURIDICĂ)

2. Curtea constată că plîngerea privind examinarea de către instanțele interne a unui recurs tardiv nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție și nici inadmisibilă din orice alt motiv. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

3. Principiile generale privind respectarea principiului securității juridice consacrat la articolul 6 au fost rezumate, de exemplu, în Roșca împotriva Moldovei (nr. 6267/02, §§ 24-25, 22 martie 2005), Oferta Plus S.R.L. împotriva Moldovei (nr. 14385/04, §§ 97-98, 19 decembrie 2006) și Banca Internațională de Investiții și Dezvoltare MB S.A. împotriva Republicii Moldova (nr. 28648/05, §§ 35-44, 16 octombrie) 2012, cu referințe suplimentare).

4. Se observă că Guvernul a recunoscut că părțile din procesul intern au obținut textul integral al Hotărîrii Judecătoriei Rîșcani din 7 decembrie 2005 în favoarea reclamantului la data pronunțării acesteia. Deși au susținut că termenul de depunere a contestației era de 20 de zile, de fapt, acesta era de 15 zile conform articolului 362 din Codul de procedură civilă în versiunea în vigoare în decembrie 2005. În consecință, hotărîrea din 7 decembrie 2005 ( care indica în mod expres un termen de 15 zile pentru recurs) a devenit definitivă la 22 decembrie 2005. Partea care se opune reclamantului în procedurile interne (G.) a depus recursul la 26 decembrie 2005, la mai mult de 15 zile de la obținerea textului integral a hotărîrii. În plus, deși acceptă să examineze recursul formulat de G., instanțele superioare nu au prelungit niciodată în mod oficial termenul de depunere a recursului (în ciuda obligației legale de a face acest lucru în temeiul articolului 116 din Codul de procedură civilă), și nici nu au motivat niciun motiv. pentru o asemenea extindere.

5. Avînd în vedere jurisprudența extinsă în materie (a se vedea, de exemplu, Istrate împotriva Moldovei, nr. 53773/00, §§ 46-55, 13 iunie 2006; Melnic împotriva Moldovei, nr. 6923/03 , §§ 38-43, 14 noiembrie 2006; Ponomaryov împotriva Ucrainei, nr. 3236/03, §§ 40-42, 3 aprilie 2008 și Carpov împotriva Republicii Moldova, nr. 6338/11, §§ 20 -23, 12 februarie 2019) și în lipsa oricăror motive pentru a se îndepărta de la aceasta, Curtea constată că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în prezenta cauză.

ALTE PLÂNGERI

6. Avînd în vedere constatările sale din paragraful precedent, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra admisibilității sau asupra fondului contestațiilor rămase în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție cu privire la neplata taxelor de judecată de către G. la depunerea recursului, lipsa Curții de Apel de a ține o ședință publică, incapacitatea reclamantei de a-și înainta cauza în mod corespunzător Curții Supreme de Justiție și durata procedurii, precum și lipsa unui remediu efectiv în acest sens.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

7. Reclamantul a pretins 10.000 de dolari SUA și 1.800 de lei moldovenești (MDL) cu titlu de prejudiciu material, constînd în prețul camionului în litigiu în procesul intern și din taxele judiciare plătite. Ea a pretins, de asemenea, 10.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral și 4.063 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții.

8. Guvernul a susținut că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea pretinsă și prejudiciul material pretins. De asemenea, ei au considerat că prejudiciul moral nu a fost dovedit și că suma onorariilor legale solicitate este excesivă.

9. Curtea reține că reclamantul nu a prezentat nicio dovadă care să confirme valoarea bănească a camionului în litigiu sau cu privire la suma plătită cu titlu de taxe judiciare. Prin urmare, respinge această cerere, ținînd cont de faptul că, în temeiul articolului 449 litera (h) din Codul de procedură civilă, reclamanta va putea cere redeschiderea procedurilor interne pentru a obține o hotărîre a instanțelor interne cu privire la ea argument cu privire la recursul tardiv depus de G. Totuși, acordă reclamantului 3.600 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care ar putea fi exigibilă.

10. Avînd în vedere documentele aflate în posesia sa, Curtea consideră rezonabil să acorde 1.500 EUR pentru cheltuielile efectuate în fața Curții, plus orice taxă care ar putea fi datorată reclamantului.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

Declară admisibilă plîngerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind securitatea juridică;

Susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind securitatea juridică;

Hotărăște că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și fondul plîngerilor rămase în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție;

Ține

(a) că statul pîrît urmează să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lei moldovenești la rata aplicabilă la data soluționării:

(i) 3.600 EUR (trei mii șase sute de euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu privire la prejudiciul moral;

(ii) 1.500 EUR (o mie cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi datorat solicitantului, cu privire la costuri și cheltuieli;

(b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus și pînă la decontare, se plătește dobîndă simplă pentru sumele de mai sus la o rată egală cu rata dobînzii împrumutului marginal a Băncii Centrale Europene în perioada de nerambursare plus trei puncte procentuale;

Respinge restul cererii reclamantului de satisfacție echitabilă.

Întocmită în limba engleză și notificată în scris la 14 noiembrie 2023, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.