La Molovata Nouă se produc jucării de poveste

Îndeletnicirea transmisă din generație în generație l-a făcut pe Maxim Alexei din satul Molovata Nouă să deschidă un atelier de meșteșugărit jucării din lemn.

Meșterul popular s-a asociat cu Irina Agafița, specialistă în marketing. Așa s-au născut jucăriile PINO. Cu susținerea externă, oferite în cadrul Programului UE „Măsuri de Promovare a Încrederii”, antreprenorii au procurat echipament modern.

„Fiind dintr-o familie de lemnari, fiindcă stră-stră-străbuneii mei prelucrau lemn, la început mă jucam cu niște cuburi, după asta am început să fac uși, scări, mese, ca orice lemnar. Atunci cînd a apărut primul meu copil, tatăl meu mi-a spus: ‘Hai să intrăm în atelier și să-i facem niște jucării.’ Pot spune că de atunci m-am reorientat și în acest atelier producem exclusiv jucării din lemn”, așa își amintește Maxim Alexei parcursul în lumea jucăriilor.

O mașină, un buldozer și o macara. Acestea au fost primele modele create de Maxim, cu care și-a relansat activitatea de lemnar. De atunci a confecționat sute de modele, transformînd buștenii de lemn în jucării. Face asta zi de zi, de mai bine de 12 ani.

„Nu desenez, nu fac schițe. Îmi imaginez cum vreau să fie o jucărie și după asta iau o bucată de lemn și o transform. Dacă-mi place ceea ce iese, atunci continui, dacă nu, atunci o pun pe raft și o las acolo. Pe zi pot produce cîteva sute de jucării, alteori fac o jucărie în două zile. Totul depinde de model și de cît este de sofisticat”, spune Maxim Alexei.

O prietenie s-a transformat în parteneriat de afaceri

Mulți ani Maxim făcea jucării și le prezenta la tîrgurile unde era invitat în calitate de meșter popular. Nu avea un brand și nici afacere ca la carte, pînă în momentul în care a cunoscut-o pe Irina Agafița.

„L-am cunoscut pe Maxim cînd el își vindea jucăriile în stradă. Încă de pe atunci m-am gîndit că e o idee foarte bună să fie fabricate jucării din lemn. Atunci, la fel ca și acum, mă ocupam de organizarea meșterilor populari care vroiau să participe la evenimente, festivaluri. Așa am făcut cunoștință cu el și în timp ne-am împrietenit.”

Colaborarea, nu și prietenia, dintre Irina și Maxim a intrat într-un impas atunci cînd a venit pandemia, căci Maxim pînă atunci își vindea jucăriile doar la evenimente. Incertitudinea l-a făcut pe Maxim să se gîndească serios să se stabilească în altă țară, pentru că era în situația în care nu-și putea întreține familia. Atunci, Irina i-a propus lui Maxim să lanseze un magazin online, acolo unde să fie expuse și comercializate jucăriile. Așa a apărut brandul de jucării PINO.

„Eu îl consider pe Maxim foarte talentat, pentru mine talentul lui e ceva neobișnuit. Cînd mi-a spus că vrea să plece eu i-am spus: ‘Nu, nu, nu. Tu ești atît de talentat, tu nu poți pleca.’ Atunci i-am propus să vindem online, eu avînd studii de management și marketing. Era foarte sceptic la început, dar a acceptat. Eu am creat identitatea vizuală, iar el făcea jucăriile. I-am zis că ar fi bine să extindem gama de jucării, iar Maxim mi-a spus că nu are utilajele potrivite și atunci iarăși ne-am gîndit că trebuie să facem ceva”, povestește Irina Agafița, administratoarea afacerii și a magazinului online.

Jucăriile din lemn de la PINO sînt un exemplu de sustenabilitate

Maxim Alexei a optat mereu pentru un mod sustenabil de a produce jucăriile. Astfel, lemnul folosit în producerea jucăriilor este cumpărat de la localnicii din Molovata Nouă sau din împrejurimi. Maxim alege să folosească cel mai des lemnul de la pomii fructiferi, pentru a le oferi jucăriilor o textură deosebită. În plus, e și o modalitate de a refolosi resursele naturale.

„Oamenii care nu mai au nevoie de un copac, sau poate chiar îi încurcă, ne cheamă și noi ne ducem și tăiem copacul sau preluăm bușteanul. Îl facem scîndură, îl uscăm și după asta facem jucării. Nuc, cireș, dud, păr – practic orice tip de lemn care crește prin zonă este potrivit pentru jucăriile noastre”, spune Maxim.

Deși lemnul este cumpărat de la localnici, în urma războiului din Ucraina a crescut prețul materiei-prime.

Totodată, Maxim a renunțat să mai producă jucării de tip tanc, deși pînă atunci, era unul din cele mai solicitate și vîndute modele.

„Cînd s-a început războiul, pur și simplu n-am mai putut să produc acest model. Am renunțat, chiar dacă e doar o jucărie. Am renunțat deși tancurile de lemn se vindeau mai bine decît mașinuțele sau avioanele”, subliniază Maxim.