Frumusețea malului stîng al Nistrului, prin ochii reprezentanților etnicilor belaruși

Membrii Comunității Belaruse din Moldova, în prima duminică a lunii septembrie, în ajunul celei de-a 30-a aniversări, au făcut o excursie informativă într-unul dintre cele mai frumoase locuri din regiunea transnistreană - satul Rașcov.

La eveniment au participat membrii Comunității belaruse din Moldova și rudele acestora, președintele Consiliului Coordonator al organizațiilor belaruse din Moldova și șeful Centrului cultural belarus din Moldova, precum și președintele Organizațiilor publice belaruse din Chișinău, Bender, Rîbnița, Tiraspol.

Satul Rașcov este cea mai veche așezare rurală fondată în 1402. În el există o sinagogă veche și ruinele unei biserici ortodoxe, iar în apropiere se află Stînca roșie. Aici există și un vechi cimitir cu mormîntul rabinului Shabtai. În secolul al 18-lea, acest sfînt a scris o carte de rugăciuni, după care și acum evreii din întreaga lume se roagă.

Satul Rașcov este situat într-un loc pitoresc: el se întinde pe malurile stîncoase ale Nistrului. Rîul cotește în acest loc, formînd o curbă. Toate acestea împreună creează un peisaj neobișnuit pentru Moldova. Nu întâmplător Rașcov este numit "Mica Elveție".

Deasupra satului se înalță Stîncă roșie. Ea se întinde pe o lungime de 500 de metri și are o înălțime de 50 de metri. Localnicii o numesc "Cervonnaia" pentru că la apusul soarelui poate lua nuanțe total diferite de roșu – de la roz pal la purpuriu.

În cadrul descoperirii acestui sat, însoțiți de ghidul Olga Nikolaevna Slivca, belarușii din Moldova au fost la Biserica Sfînta Treime. Arhitectura neobișnuită a acestui templu, precum și evenimentele istorice asociate cu începutul construcției sale pînă în prezent atrag atenția pelerinilor și turiștilor. Biserica a fost construită în 1779. Unicitatea bisericii constă în faptul că aici există o icoană a Mîntuitorului. Credincioșii consideră că aceasta are puteri miraculoase.

Urcînd pe un mic deal pe teritoriul unuia dintre cimitirele evreiești antice din spatele bisericii Sf. Caietan, participanții la excursie au aflat că recent aici a fost descoperit mormîntul celebrului rabin hasidim Shabtai, ceea ce a devenit un mare eveniment pentru întregul iudaism.
După cum explică înșiși reprezentanții mișcării hasidice, pentru evrei acesta este aproximativ același eveniment ca, de exemplu, dacă ortodocșii ar fi descoperit mormîntul lui Nicolae Făcătorul de minuni.

Shabtai din Rașcov este autorul unei cărți de rugăciuni hasidice - cartea de căpătîi a majorității rabinilor moderni. După ce o comisie specială a confirmat autenticitatea acestui mormînt, la el au început să vină autobuze din Israel. Hasidimii înșiși spun că în următorii ani Rașcov va fi probabil un loc de pelerinaj pentru evreii din întreaga lume. Acum mormîntul lui Shabtai este bine îngrijit.

Cartea de vizită a satului Rașcov este și Biserica Sf. Caietan - cea mai veche biserică catolică. Ea s-a păstrat pînă în prezent aproape în forma sa originală. Decizia de a construi această biserică a fost luată în 1749 de cneazul Iosif Liubomirski. Structura a fost ridicată în 1786, iar cinci ani mai tîrziu a fost sfințită în cinstea Sfîntului Caietan. Clădirea este un exemplu clasic al arhitecturii bisericilor catolice poloneze din secolul al 18-lea cu elemente baroce.

De asemenea, în satul Rașcov, belarușii din Moldova au văzut ruinele unei sinagogi evreiești și Biserica mijlocirii. Sinagoga a fost construită în 1749 cu fonduri din așa-numita "colecție de cutie" - un tip special de impozit. În această perioadă, în sat se afla unul dintre centrele hasidismului mondial — o tendință religioasă în iudaism, care în prima jumătate a secolului al 18-lea a îmbrățișat populația evreiască a Uniunii lituanian-poloneze și teritoriile adiacente. Multă vreme, sinagoga a servit drept centru al vieții spirituale a numeroasei comunități evreiești din Rașcov. Cu toate acestea, la începutul anilor 1930, în timpul unei campanii antireligioase, bolțile sale au fost distruse, la moment, din structura maiestuoasă s-au păstrat doar zidurile de piatră și unele elemente ale structurii interne.

Biserica a fost construită cam în aceeași perioadă cu sinagoga. Atunci ortodocșii, catolicii și evreii trăiau destul de pașnic aici. Cu toate acestea, deja în secolul al XX-lea, în timpul persecuției bisericii, templul a fost parțial distrus. Dar, recent, a fost "conservat" pentru a-l salva de la distrugerile ulterioare.

Participanții la excursie au rămas impresionați de istoria izvorului „Paniska Krîniţa” (Izvorul Domniței), care se află în apropierea ruinelor sinagogii evreiești și este un obiect al patrimoniului cultural de la mijlocul secolului al 17-lea. Numele izvorului este asociat cu fiica domnitorului principatului Moldovei, Vasile Lupu, Ruxanda. În 1652, ea s-a căsătorit cu fiul celebrului hetman ucrainean Bogdan Hmelnițki, Timofei, care în anul următor a fost rănit mortal în timpul asediului cetății Suceava. După moartea fiului său, Bogdan Hmelnițki a transmis în posesia Ruxandei localitatea Rașcov, unde și s-a îndreptat văduva îndurerată. Ea a locuit aici treisprezece ani. Potrivit legendei, din lacrimile Ruxandei, care a deplîns moartea prematură a soțului său, a apărut un izvor, numit "Izvorul Domniței".

La 23 mai 1982, la Rașcov a fost deschis un muzeu al unui remarcabil conațional, Eroul Uniunii Sovietice, Fiodor Ivanovici Jarcinski, iar în 2011, lîngă școala în care, în perioada dinainte de război, Fiodor Ivanovici a fost învățător și director, a fost instalat bustul eroului.

Rașcov a fost întotdeauna o localitate multinațională, locuitorii săi sînt ucraineni, armeni, evrei, moldoveni, ruși. Astăzi, în sat locuiesc puțin peste două mii de persoane, dintre care aproape jumătate au împlinit vîrsta de pensionare.

Dar, pentru a aprecia pe deplin întreaga frumusețe și originalitate a acestor locuri, nu este destul să te plimbi prin Rașcov și împrejurimile sale, trebuie să mergi și în rezervaţia naturală Valea-Adîncă și să vizitezi Casa de oaspeți cazahă, ceea ce și au făcut belarușii din Moldova.

Eu au fost plăcut surprinși de liniștea și ordinea vieții rurale, aerul curat, liniștea și produsele naturale, atmosfera familiară și apropierea de natură, precum și obiceiurile populare, cîntecele sincere care au lăsat cele mai memorabile impresii de la șederea lor în Valea-Adîncă.

În acest sat, pe fundalul dealurilor și al unei păduri pitorești, există o biserică neobișnuită a Sfintei Parascheva de Serbia, iar turiști au vizitat și acest templu. Biserica se distinge prin arhitectura și simplitatea execuției. Pereții bisericii sînt îmbrăcați cu piatră naturală, iar acoperișul clopotniței și cupola sînt vopsite în albastru. Acest lucru creează impresia de unitate cu natura înconjurătoare. Construcția primei biserici de lemn din sat datează de la începutul secolului al 17-lea. Iar în 1847, din banii enoriașilor, a fost ridicată o nouă biserică de piatră cu o singură cupolă, de formă rotundă, care s-a păstrat pînă în prezent. În 2008 a început restaurarea sa pe termen lung, timp în care în clădire au fost efectuate reparații capitale și picturile au fost restaurate.

Tuturor participanții la excursie le-a plăcut foarte mult interpretarea corului local "Черемушки ", care a interpretat pentru oaspeți cîntece rusești, belaruse și moldovenești.

Participanții la această excursie de o zi de duminică și-au exprimat recunoștința față de compania de turism Pilligrim Irina Mironic pentru organizarea călătoriei, minunatul ghid de la Rașcov Olga Slivka, organizatorul evenimentului din satul Valea-Adîncă, Angela Ponomareva, ansamblul Черемушки și președintele Comunității bieloruse din RM, Serghei Raspopov.

Toți participanții la această călătorie au rămas cu cele mai frumoase impresii. În plus, toți s-au odihnit minunat, s-au distrat și au învățat multe lucruri noi despre frumusețile malului stîng al Nistrului. A fost foarte informativ, dar și gustos și vesel!

Comunitatea belarusă din Moldova este una dintre cele mai mari organizații publice din republică. Anul acesta ea împlinește 30 de ani. Activitățile comunității sînt diverse și multilaterale. Timp de treizeci de ani, comunitatea belarusă a făcut multe pentru a se asigura că belarușii din Moldova își pot păstra identitatea națională, angajamentul față de limba maternă, cultura și tradițiile patriei lor istorice.

Din punct de vedere istoric, crearea comunității belaruse în Moldova datează cu multe secole în urmă. Formarea minorității naționale moderne belaruse a fost puternic influențată de faptul că, după cel de-al doilea război mondial, pentru a restabili diferite sectoare ale economiei republicii noastre, care făcea parte din uniune, din Belarus a fost trimis un număr mare de specialiști. Aceștia au fost în principal reprezentanți ai inteligenței științifice și creative, care au contribuit la dezvoltarea științei, agriculturii, culturii, artei Moldovei. Pentru majoritatea dintre ei și familiile lor, republica noastră a devenit a doua patrie. Astăzi, în Moldova trăiesc aproximativ zece mii de belaruși.

Marina Șimanovskaia