Natalia Osoianu, despre dificultățile în traducerea cărților: „Pentru cititor, scriitor și traducător, timpul curge cu o viteză diferită”

Chișinăuiana, traducătoarea și scriitoarea Natalia Osoianu, într-un interviu pentru portalul Noi.md, a vorbit despre specificul muncii sale, dificultățile acesteia, precum și a împărtășit cum reușește să iasă din situație atunci cînd traduce termeni tehnici sau concepte complexe din domeniul science fiction, inventate de autor.

Natalia Osoianu ne-a spus că de-a lungul activității de traducător, a format deja un cerc de asistenți-experți, la care poate apela pentru sfaturi, la necesitate.

”Există persoane care au cunoștințe în domeniul armelor albe, tehnologiei și așa mai departe. De exemplu, într-un roman a fost un episod în care personajul a dezasamblat o armă de foc, bucată cu bucată, apoi a asamblat-o. Eu am tradus acest episod așa cum mi s-a părut corect. Dar apoi am decis că trebuie să arăt traducerea unei persoane care se pricepe în arme și ea a găsit greșeli în traducere, pe care le-am corectat”, a menționat traducătoarea.

Dar, potrivit ei, există subiecte pentru care nu pot fi găsiți experți și atunci îți asumi riscul, stai și descurcă-te.

”De exemplu, este greu să găsești un expert în tehnologia navelor spațiale, așa că citești toată literatura pe care o găsești pe această temă și încerci să te aprofundezi în subiect, pentru ca, Doamne ferește, să nu greșești. Deși, desigur, mai și greșești”, a precizat Natalia Osoianu.

Ea a menționat că unul dintre cele mai dificile subiecte pentru ea este muzica.

”Eu muzica doar o ascult, dar dacă în text un personaj, să spunem, interpretează ceva la un instrument muzical, ascultă ceva și evaluează folosind terminologia profesională, atunci în acest caz trebuie să alerg imediat la un expert după explicație. Dicționarele nu ajută în astfel de probleme”, a spus traducătoarea.

Natalia Osoianu a recunoscut că nu s-ar apuca să traducă cărți în întregime dedicate muzicii.

”Cu un alineat-două mă descurc, dar nu cu o carte întreagă. Nu aș accepta să traduc cărți despre fotbaliști sau sportivi, sau cele ceva care nu mă va interesa în niciun fel”, a spus specialista.

Ea a atras atenția asupra situației în care inițial traducătorului parcă îi place cartea, dar după ce a trăit cîteva luni cu ea în brațe, începe să devină plictisitoare. Și aici este greu din punct de vedere psihologic să te impui, pentru că aceasta este o muncă de rutină, care uneori este deprimantă.

”Dacă cartea este foarte mare, atunci la un moment dat începi să devii nervos că munca merge cumva încet. Pentru cititor, scriitor și traducător, timpul curge cu viteze diferite. Un scriitor poate scrie o pagină toată ziua, dar cititorul aruncă o privire asupra ei în trei secunde și trece mai departe. Dar și un traducător poate lucra asupra aceleiași pagini toată ziua, iar dacă este un text complicat - chiar și mai mult. Se primește că timpul se întinde, iar acest lucru uneori este deprimant. Dar aceasta este o caracteristică a profesiei. Trebuie doar să te disciplinezi și să te împaci cu acest lucru, a subliniat Natalia Osoianu.