Particularitățile învățămîntului sau de ce scriem așa

Foto: Hera.bg

Vladislav Bordeianu

Cîndva mi-au nimerit în mîini scrisorile bunelului, păstrate de mama. Eu nu l-am văzut niciodată, el a plecat din viață foarte devreme. Scrisorile erau adresate bunicii și toate scrise cu cerneală. Se pare că el avea un scris caligrafic. Linii una lîngă alta, toate buclele erau făcute clar…

Citind rîndurile scrise cu mîna, simți emoțiile și dragostea celor apropiați, relațiile dintre ei. Astăzi noi ne scriem unul altuia doar scrisori electronice. Nu e la fel. Iar dacă luăm pixul în mînă, atunci scriem neglijent.

Problemă controversată

Opiniile referitoare la caligrafia și metoda de predare a caligrafiei sînt împărțite pînă în prezent. Psihologii afirmă că un scris frumos reflectă caracterul omului. Profesorii consideră că un scris frumos este un indiciu că copilul se dezvoltă în direcția corectă, că e educat și silitor. Iar părinții contemporani văd totul altfel. Pentru ei este important ca copilul să-și poată exprima gîndurile, să devină o personalitate. Adevărul este aproape.

Scrisul frumos și caligrafic nu este obligatoriu?

Nu e secret că în era dezvoltării tehnologiilor informaționale, cînd peste tot sînt utilizate calculatoarele, oamenii au încetat nu doar să comunice, dar și să scrie frumos și corect. Iar copiii moderni nici nu pot demonstra un scris caligrafic.

Nimeni nu-și pune această problemă, dar ea este destul de actuală. Un asemenea obiect ca caligrafia a fost exclus demult din programul școlar. De aceea învățătorii de clasele primare au un rol aparte. Ei trebuie să-i învețe pe copii, într-un timp record, caligrafia, adică scrisul frumos, citeț și să-l aplice în practică.

Mulți părinți se plîng că copilul lor asimilează minunat obiectele, dar, din cauza scrisului murdar în caiete, i se micșorează notele. Foarte des părinții solicită ca lucrările să fie evaluate cu două note: pentru corectitudinea executării sarcinii și pentru caligrafie. Dar cît de des părinții îi spun copilului: „Scrie corect, nu te grăbi!”. Deseori, copilul singur nu poate înțelege ce a scris în caiet. Iar părinții îl justifică, privind scrisul indescifrabil, spunînd că seamănă cu tata (mama, bunelul). Mulți regretă că caligrafia a fost dată uitării, iar împreună cu ea s-a pierdut și cultura scrisului.

Dar nu toți părinții împărtășesc această opinie. Unii consideră că scrisul frumos și caligrafic nu este obligatoriu. Este important ca copilul să judece, să înțeleagă, iar modul cum scrie în caiet nu este atît de important.

Dar cum e la ei?

De ce trebuie să scriem frumos? La ce bun e, în general, pixul, cînd este tastatură, poștă electronică și imprimantă? În America, de exemplu, în unele state, caligrafia a fost introdusă ca obiect facultativ. Argumentele oponenților scrisului frumos sînt diferite. Americanii consideră că nu e necesar să înveți ceea ce nu afectează nota la teste.

În schimb, în Germania, prin lege federală, este aprobată utilizarea peniței în școala primară. Se consideră că, datorită acestei penițe, copiii nu obosesc atît de tare, scriu mai conștient și mai concentrat.

Printre altele, centrul de vorbire la majoritatea oamenilor se află în emisfera stîngă. Partea dreaptă a creierului este responsabilă de simboluri, imagini vizuale. De aceea, la popoarele al căror scris este reprezentat în ieroglife (de exemplu, la chinezi), este dezvoltată mai bine emisfera dreaptă. Scrisul și cititul la locuitorii din China și Japonia suferă în cazul unor deficiențe în emisfera dreaptă (să zicem, în cazul unui atac cerebral). Iar europenii ar putea întîmpina dificultăți dacă va fi afectată funcționarea emisferei stîngi.

Nu este importat cum scrieți, contează ce scrieți, sau invers?

Pentru a înțelege cît de important este în sistemul modern de învățămînt ca copiii să fie instruiți să scrie frumos și de ce am început să scriem neglijent, corespondentul NOI.md a mers la liceul rus „N. Gogol” din capitală.

Caligrafia și formarea scrisului la elevi este una dintre principalele sarcini ale școlii, conform cerințelor programului, caligrafiei i se dedică cîte 6-8 minute în fiecare zi la lecții.

„Da, la lecții noi ne ocupăm cu caligrafia. Dar acest timp e scurt, deoarece, pe parcursul orei, trebuie să predăm un volum mare de material”, spune învățătoarea de clase primare Elena Iurchiv. Programul școlar se mișcă rapid, iar învățătorii de clasele primare nu au posibilitatea să dedice acestei probleme atenția cuvenită. Totodată, copiii de azi au început să stea mai mult la calculator. Ei încearcă să se adapteze la funcționarea rapidă a mașinii și la fel doresc să înceteze orice operațiune imediat. Copiii, mei, elevii clasei a treia, se străduiesc să scrie curat și frumos, dar sînt și copii care scriu neglijent. Deseori toate acestea seamănă cu niște mîzgîleli. Acest fenomen se numește disgrafie”.

Cum putem învăța a scrie frumos

Mulți părinți se resemnează dacă copilul scrie incorect. Dar există o soluție. În orice vîrstă școlară copilul poate învăța a scrie frumos. „Lasă litera să fie departe de ideal, dar totuși, dacă copilul se ocupă cu caligrafia cîte 15 minute pe zi, aceasta va aduce rezultate foarte bune”, ne-a asigurat învățătoarea de clase primare.

Un rol important în instruirea copilului îl joacă și învățătorul de clase primare, și părinții. Ce trebuie să cunoască părinții pentru a forma la copil deprinderea de a scrie frumos?

Munca asupra dezvoltării scrisului trebuie începută la trei ani. Aceasta nu înseamnă să-i dați un pix și o foaie și să-i impuneți imediat să scrie. Pentru aceasta există diferite exerciții. Ele sînt legate, în primul rînd, cu dezvoltarea mișcării mîinilor. Printre pedagogi este populară fraza lui V. Suhomlinski: „Genialitatea copilului se află în vîrful degetelor lui”. Anume vîrfurile degetelor sînt atît de importante și anume ele determină genialitatea.

Copiii de diferite vîrste trebuie să se joace cu jucării de diferite dimensiuni, pentru dezvoltarea mobilității. Cu cît copiii sînt mai mari, cu atît mai mici trebuie să fie jucăriile. Puzzle, mozaica, lego, sînt foarte potrivite pentru dezvoltarea mișcărilor și, respectiv, a scrisului. Copiii de vîrstă școlară trebuie să deseneze mult. Pentru început puteți folosi cărți de desenat, iar cu vîrsta exercițiile se complică. Totodată, trebuie aplicate elemente de joc. Doar atunci se poate obține un rezultat bun.

Totodată, este important să știți că principala cauză a scrisului urît este ținuta incorectă la masă. Fiziologii afirmă că copilul nu poate scrie frumos dacă se culcă pe masă, se apleacă mult deasupra caietului, apleacă capul pe umeri, este prea încordat. Oricît s-ar strădui profesorul, fără ajutorul părinților el nu va reuși. Din 30 de elevi din clasă, doar cîțiva vor scrie frumos.

Învățați și iar învățați

Copiii moderni, pe de o parte, sînt cu mult mai dezvoltați față de alte generații, deoarece există o abundență de informație și ei folosesc calculatorul încă „din scutece”. În lumea înconjurătoare sînt atîtea lucruri interesante!

Însă învățătorii de clase primare recunosc că nu-i lasă să uite caligrafia. Le cer să scrie referatele cu mîna. Desigur, asta depinde de personalitatea fiecărui pedagog.

„Cînd lucrăm asupra formării scrisului corect, este nevoie de o motivare corectă pentru copil, pentru ce are el nevoie să scrie frumos. „Cînd scrii frumos, ai o atitudine respectuoasă față de cel care va citi toate acestea. Te respecți pe tine. Cel care nu se respectă pe sine, nu-i respectă nici pe cei din jur”, le spunem copiilor. Și fie literele sînt departe de perfecțiune, dar ele sînt lizibile și făcute cu acuratețe, nu sînt corectări, tăieri”, spune Elena Iurchiv.

Totodată, ea a recunoscut că ar fi bine să fie introdus în școală un asemenea obiect ca caligrafia, fie și facultativ. „Din experiența mea, observ că copiii cu o gîndire analitică, logică, dar cu un scris urît, oricum comit greșeli. Totul pentru că ei nu descifrează propriul scris. De aceea, pentru ca copilul să scrie frumos, fără greșeli și să scrie conștient, scrisul trebuie să fie clar, frumos și cu îngrijit”.

Ministerul Educației nu este împotrivă să introducă caligrafia în calitate de obiect facultativ. Aici este nevoie de o inițiativă din partea Institutului de Științe Pedagogice.

„Dacă va parveni propunerea de a introduce un asemenea obiect, atunci instituția de resort este gata să o examineze, a menționat consultantul principal al Direcției învățămîntului preuniversitar din cadrul Ministerului Educației, Valentina Gaiciuc. Un asemenea obiect ca caligrafia nu există de 20 de ani și nu este o necesitate de a-l introduce în program. Este suficient că există obiectul „scrisul”, unde copiii învață să scrie corect. Copiii sînt învățați să scrie curat, îngrijit, de asemenea se recomandă utilizarea unei anumite culori de cerneală.

Sarcina învățătorului este să-i învețe pe elevi să scrie îngrijit. Iar caligrafia, scrisul artistic – nu. Or, scrisul caligrafic corect nu este accesibil pentru toți. Unii părinți care au avut un asemenea obiect se revoltă, pentru ei nu este acceptabilă actuala abordare. Și înclinarea literelor nu este atît de importantă, contează ca elevul să scrie citeț”.

Nu vor exista nici cărți, nici ziare, nici teatru, nici film… - Dar, totuși, ceva va fi. – Televiziunea. Doar televiziune.

Trebuie oare să luptăm cu analfabetismul? Trebuie oare să menținem artificial cultura ce apune? Putem oare și avem oare dreptul să tărăgănăm intenționat dezvoltarea copiilor, să-i orientăm spre trecut, să reproducem la nesfîrșit experiența generațiilor anterioare? Fiecare va găsi pentru sine propriile răspunsuri la aceste întrebări și va stabili calea de dezvoltare a copilului. Dar noi trebuie să recunoaștem – se schimbă cultura, modul de comunicare. Trebuie să mergem în pas cu timpul și să nu ignorăm viitorul. Cine știe ce ne pregătește el?