Producătorii de fructe uscate îndeamnă la unirea eforturilor

Foto: noi.md

La Piața Centrală din Chișinău, prețul unui kilogram de prune uscate cu sîmburi variază între 30 și 40 de lei, iar fără sîmburi – între 45 și 50 de lei. Mai mult, importatorii europeni de fructe uscate s-au arătat dispuși să cumpere din Moldova zeci de mii de tone de prune uscate. Această cerere neașteptată din partea europenilor se explică prin lipsa recoltei de prune în Argentina, Chile, Franța și Slovenia. Însă s-a dovedit că Moldova nu poate oferi marfa solicitată. La prima vedere, lipsa acestei producții în Moldova provoacă nedumerire. Însă NOI.md a clarificat că totul cît se poate de simplu: pe acest segment al economiei nu există logistică.

Intervievați de NOI.md, producătorii de prune uscate, exportatorii și proprietarii de uscătorii au recunoscut că nu au ghicit care va fi cererea la prune uscate în acest an. Dar nici nu este de mirare, avînd în vedere că în anumite perioade producătorii erau nevoiți să păstreze marfa cîte doi ani în depozite. Cine este dispus să investească bani grei pe termen lung?!

„Nu trebuie de ghicit, ci de unit într-o asociație, care să fie împuternicită cu studierea piețelor din anii precedenți și, astfel, să fie prognozată cererea la fructele uscate în perspectivă. O altă direcție este studierea preferințelor consumatorilor din țările și regiunile în care intenționăm să ne vindem marfa. Nimeni nu va putea stabili relații cu Guvernul de sine stătător, însă aceste relații sînt necesare. Cu alte cuvinte, împreună noi sîntem o forță”, este convins președintele Asociației Producătorilor de Conserve „Speranța-Con”, Ivan Sandic.
Interlocutorul a amintit că „în perioada sovietică, cînd era directorul fabricii de conserve din Călărași, planul anual de producție a prunelor uscate constituia pînă la 5 mii de tone, iar pentru aceasta era nevoie de procesat 25 de mii de tone de prune proaspete, și e vorba de o singură întreprindere!” „În prezent, o asemenea cantitate de prune uscate în Moldova poate fi adunată cu greu. Actualmente, un producător poate procesa maximum 100 de tone de prune proaspete și 25 tone de prune uscate. Va putea oare acest producător din banii obținuți să se ocupe de logistică, să studieze piețele, să viziteze expoziții?! E o întrebare retorică. Trebuie să ne unim, să investim împreună bani în procurarea capacităților mari de procesare. În caz contrar, în scurt timp vom pierde și piețele care mai cumpără producția noastră”, consideră Sandic.

De aceeași părere este și actualul director al SA „Fabrica de Conserve din Călărași”, Mihail Vlădicescu. Acum cîțiva ani, aici au decis să nu se limiteze la procurarea prunelor de la producători și au sădit 50 ha de livezi de pruni, iar în acest an vor strînge prima recoltă.

„Trebuie sparte stereotipurile vechi. În cîțiva ani, principiul «vor consuma tot ce vom propune, dacă nu aici, atunci în altă parte» va dispărea. Un caz concret: Rusia nu era pretențioasă și se mulțumea cu fructele noastre uscate. Însă după prăbușirea rublei și nouă, și lor nu ne mai este convenabil să cooperăm. Astăzi, unul dintre partenerii noștri europeni, după ce a degustat și comparat calitatea prunelor noastre uscate cu cele argentiniene, a recunoscut că producția moldovenească este mai gustoasă și mai ieftină. Acest partener este dispus să cumpere pînă la 300 de tone de prune uscate anual, cu condiția că noi vom asigura această calitate și alți parametri anul împrejur, însă de unii singuri nu vom putea asigura toate acestea. Astfel, concluzia este următoarea: trebuie să ne unim eforturile, să stabilim doi, maximum trei exportatori, care vor avea grijă de calitatea producției, vor căuta piețe de desfacere etc. Adică se vor ocupa de elaborarea unei anumite politici de dezvoltare a ramurii, pe care o vor respecta cu strictețe. Doar așa vom putea activa cu succes”, a conchis Vlădicescu.