Ce salarii au judecătorii din Moldova – studiu

Foto: nbm.md

Un studiu realizat de Centrul de Resurse Juridice arată că cele mai mari salarii din sistemul judecătoresc din Moldova îl au judecătorii Curții Constituționale, magistrații Curții Supreme de Justiție și președintele Consiliului Superior al Magistraturii, notează NOI.md.

Astfel, în urma majorărilor salariale aprobate de Guvern, începînd cu 1 ianuarie curent, judecătorii Curții Supreme de Justiție ridică lunar un salariu ce variază între 16.200 și 16.900 de lei, în timp ce salariile magistraților de la Curtea Constituțională constituie 16.900 de lei.

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, cel al Curții Supreme, precum și al Curții Constituționale, pe lîngă salariul de funcție, beneficiază de un spor salarial de 20 la sută.

De cealaltă parte, salariile judecătorilor din instanțele de fond variază între 10.140 și 11.830 de lei, iar cele ale judecătorilor din cadrul Curților de apel constituie 13.520-14.500 de lei.

Potrivit autorilor studiului, acordarea bonusurilor, pe lîngă salarii, nu mai este argumentată în cazul judecătorilor și generează cheltuirea irațională a banilor publici. Mai mult, experții afirmă că această practică este descurajată de Comisia de la Veneția.

„Destinația de plată «ajutor material» acordată judecătorilor este destul de obscură. De asemenea, după creșterea semnificativă a salariilor judecătorilor nu este clar raționamentul păstrării premiilor judecătorilor, acestea existînd anterior pentru a compensa salariul diminuat.

Aceste două destinații de plată, pe de o parte, duc la cheltuirea nerațională a banilor publici, iar pe de altă parte, riscă să-i facă pe judecători dependenți de discreția președintelui instanței de judecată, care decide acordarea ajutorului material”, se precizează în studiul Centrului de Resurse Juridice.

Studiul „Succesele și insuccesele în reformarea justiției din Republica Moldova: 2012 – iulie 2014” conține o amplă analiză a 30 de subiecte ce țin de reformarea sectorului justiției. Raportul a fost elaborat cu suportul Fundației Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei și Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei.