Armele Rusiei care pot crea probleme forțelor NATO

Foto : incomemagazine.ro

Tehnica de luptă elaborată după sfîrșitul războiului rece nu a trecut "botezul focului" în lupte de mare intensitate împotriva unui inamic modern și ingenios. Alianța Nord Atlantică învinge bătălii angajate impotriva unor dușmani cu sisteme de apărare aeriană învechite, fără armate bine echipate, cu slabe capacități ofensive.

De aceea, scrie The National Interest, este greu de estimat cît de eficient poate NATO sa lupte impotriva unui adversat determinat si bine pregatit, inarmat cu tehnica de lupta destul de moderna. Pentru prima data de la incheierea razboiului rece, evenimentele din Ucraina au intarit eventualitatea unui conflict direct cu Rusia. Iata cîteva dintre tipurile de arme detinute de Rusia pe care NATO nu trebuie sa le ignore, ba dimpotriva, sa se teama, in cazul in care diplomatia va eșua definitiv.

1. Racheta balistică Iskander

In ultimii ani ai razboiului rece, URSS a pus la punct rachete balistice cu raza medie de actiune si incarcatura nucleara, capabile sa atace cu mare precizie baze aeriene si zonele de concentrare a trupelor inamice aflate cu mult in spatele liniei de front. Raspunsul american rezida in apararea anti-racheta din teatrul de operatiuni, dar care, dupa cum a demonstrat razboiul din Golful Persic, nu poate opri primele tiruri sovietice.

In anii 1980, sistemele anti-racheta au evoluat si s-au perfectionat, inclusiv cele ale rusilor. Sistemul Iskander-M are o raza de actiune de 400 de kilometri; racheta poate purta proiectile de diferite tipuri, cantarind pana la 700 de kilograme, iar marja de eroare nu depaseste cinci metri. In virtutea acestor circumstante, acest sistem reprezinta un pericol real pentru aerodrumuri si intreaga infrastructura aflate in spatele frontului. Tinand cont de faptul ca frontiera Rusiei cu NATO este extrem de neregulata, militarii rusi pot constitui o amenintare pentru tinte situate in adancul teritorului european, sustine publicatia citata.

Iskander poate fi redirectionata spre alte tine in zbor. Racheta dispune de un sistem de deviere de la curs, greu de doborat cu mijloacele apararii aeriene. Daca sistemele Iskander vor fi desfasurate in Kaliningrad, ele pot ataca punte politice si militare din multe tari NATO. Ca atare, este de astetat ca, in prima faza a unui eventual conflict, NATO isi va indrepta atentia asupra instalatiilor mobile de lansare a rachetelor Iskander.

2. Avioanele Su-Flanker

Proiectate de URSS ca raspuns la avioanele F-15, primele masini Su-27 au intrat pentru prima data in dotarea fortelor armate in 1995, iar productia lor a schipatat serios din diferite motive. Aparatele din familia Su-27 combina caracateristici precum dimensiuni, raza de actiune, viteza si manevrabilitate, care le transforma in masini ucigase.

Aviatia rusa dispune de cateva sute de Su-27 in diferite configuratii, de la S-30 (aparat de interceptare și antrenament cu 2 locuri în tandem) si Su-33 (versiune navala) la Su-34, avion de atac la mare distanta si Su-35, dotat cu tracțiune vectorizată, mult îmbunatatit fata de Su-27, cu aripi canard în fața planelor principale.

Su-27 nu a intrat niciodata in lupta cu avioane moderne din generatiile 4 si 4,5 si, dupa toate probabilitatile, nu a fost nevoit sa tina piept avioanelor F-22. Cu toate acestea, estimeaza The National Interest, avionul are capacitatea de a crea mari probleme echipajelor de pe masini precum Eagle, Viper si Typhoon, dar si pentru Raptor.

3. Sistemele de rachetă S-400

Exista trei variante de rachete S-400, fiecare destinata distrugerii tintelor aeriene aflate la diferite distante, pana la 400 de kilometri. . Rachetele cu raza mai mica de actiune sunt in stare sa doboare tinte care se deplaseaza cu mare viteza. S-400 poate fi utilizat, de asemenea, pentru distrugerea rachetelor balistice.

Impreuna cu Iskander si Su-27, aceste rachete pot ingreuna serios actiunilor fortelor aeriene ale NATO in primele zile de conflict. Sistemele senzoriale rusesti, terestre si aeriene, depasesc posibilitatile tuturor adversarilor impotriva carora NATO a luptat in ultimii 25 de ani.

4. Submarinele clasa Akula

In timpul razboiului rece, pentru fortele NATO au fost elaborate sisteme foarte eficiente de lupta anti-submarin, inclusiv avioane, nave de atac si submarine. Destramarea URSS a redus considerabil amenintarea din partea submarinelor rusesti. Totusi, Rusia continua sa detina astfel de ambarcatiuni destul de periculoase. Cele din clasa Akula, 9 la numar, fabricate in anii 1980 si 1990, s-au remarcat mereu prin faptul ca sunt "greu detectabile". Cu timpul, rusii au perfectionat aceste masini, reducand si mai mult nivelul zgomotului produs.

Cel mai important este insa faptul ca Akula poate transporta un arsenal impresionant de armament, inclusiv rachete de croaziera, capabile sa doboare tinte terestre si maritime.

5. Trupele speciale

In perioada razboiului rece, atat Statele Unite, cat si Uniunea Sovietica au privit trupele speciale ca auxiliare, desi Moscova analiza misiunea acestor unitati intr-un diapazon mai larg decat NATO, noteaza in continuare publicatia citata. Dupa experienta razboiului cecen, Rusia a dezvoltat acestei trupe, transformandu-le intr-un instrument politico-militar infricosator, capabil sa intervina in toate sferele de operatiuni militare.

In plus, aceste trupe mizeaza pe elementul surpriza, ele putand fi "plasate" in locul stabilit fie de submarine, fie pe de navele de lupta, fie din aer. Trupele speciale rusesti nu constituie o "arma" in sensul tehnic al cuvantului, ele fiind unul dintre cele mai eficiente mijloace din arsenalul rus. De aceea, ele pot juca un rol major in orice conflict cu NATO, chiar inainte ca Alianta Nord-Atlantica sa realizeze ca se afla in conflict.