Joseph Biden i-a chemat pe Leancă şi Garibaşvili la Washington

Foto: bloomberg.com

Xenia Florea

Săptămîna trecută, agenţia Reuters a anunţat că premierii Moldovei şi Georgiei sînt urgent chemaţi la Washington. Despre aceasta au comunicat pentru Reuters nişte angajaţi ai Congresului SUA, care au solicitat anonimatul. Potrivit acestora, ambele vizite sînt legate de consecinţele crizei din Ucraina.

Casa Albă a refuzat să confirme această informaţie. Între timp, vizita de lucru a premierului Georgiei Irakli Garibaşvili în SUA este în toi: premierul georgian a plecat peste ocean duminică, 23 februarie, iar acasă va reveni pe 28 februarie. Vizita lui Iurie Leancă în Statele Unite este planificată pentru săptămîna viitoare. Iar acum acolo se află într-o vizită oficială de patru zile preşedintele Parlamentului RM, Igor Corman.

Joe Biden – părintele democraţiei ucrainene

Premierii Garibaşvili şi Leancă au fost chemaţi în regim de urgenţă de către vicepreşedintele SUA, Joseph Biden. Sursele oficiale din Moldova trec ruşinos cu vederea acest detaliu, menţionînd doar că „pe 3 martie, premierul Republicii Moldova va fi primit de vicepreşedintele Joe Biden”. Presa georgiană este mai deschisă în această privinţă. „Garibaşvili, - scrie presa de la Tbilisi, - va pleca la Washington, la invitaţia vicepreşedintelui SUA, Joseph Biden”.

În timpul crizei din Ucraina, Joe Biden, practic, tot timpul controla, prin telefon, situaţia din Ucraina. El a vorbit de nouă ori (!) cu Victor Ianukovici. Pentru prima oară, Biden l-a sunat pe preşedintele ucrainean pe 10 decembrie 2013. În noaptea de 9 spre 10 decembrie, după cum se ştie, structurile de forţă ucrainene i-au dispersat pe manifestanţii care au blocat aşa-zisul „cartier guvernamental” din Kiev. În timpul „curăţirii” şi distrugerii baricadelor de lîngă clădirile administraţiei prezidenţiale şi altor sedii guvernamentale, potrivit opoziţiei, au suferit circa 10 participanţi ai Euromaidanului.

După caracterul comunicatelor oficiale, în timpul primei convorbiri telefonice, vicepreşedintele american era destul de diplomatic şi corect, însă pe măsura evoluţiei situaţiei, poziţia lui s-a schimbat de la indicaţii directe pînă la ordine şi ameninţări. Pe 10 decembrie, în cadrul examinării situaţiei politice interne din Ucraina, „Victor Ianukovici şi Joseph Biden au discutat despre posibilele mecanisme de ieşire din situaţie”.

Pe 24 ianuarie, Victor Ianukovici a primit un nou apel din Washington, fiind chemat să încheie un compromis cu opoziţia. Iar în cazul în care liderul ucrainean nu va da dovadă de flexibilitate, atunci, a fost ameninţat cu înrăutăţirea relaţiilor: precum a declarat Joseph Biden, „continuarea vărsărilor de sînge va avea consecinţe negative asupra relaţiilor Ucrainei cu SUA”.

În dimineaţa zilei de 28 ianuarie, Biden, într-o convorbire telefonică, l-a chemat pe Ianukovici să nu introducă în ţară starea excepţională şi să poarte negocieri constructive cu opoziţia. În acea zi, Victor Ianukovici, precum se ştie, l-a demis pe Nikolai Azarov, iar Rada Supremă a anulat legile adoptate pe 16 ianuarie. În noaptea de 28 spre 29 ianuarie, Ianukovici l-a telefonat pe Biden şi a fost lăudat „pentru eforturile întreprinse în vederea depăşirii crizei”.

Pe 5 februarie, Biden, discută din nou cu Ianukovici la telefon şi îi ordonă să scoată trupele Berkut din Kiev, să elibereze deţinuţii şi să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi de agresarea manifestanţilor. Pe 20 februarie, cînd angajaţii structurilor de forţă au început să utilizeze armele împotriva protestatarilor, Biden l-a telefonat pe preşedintele ucrainean „pentru a-şi exprima profunda îngrijorare în legătură cu criza de pe străzile din Kiev”.

Editorialistul de la publicaţia rusă „Vzglead”, Konstantin Karamazov, îl numeşte pe vicepreşedintele SUA „părinte al democraţiei ucrainene” şi se întreabă: cum Biden a reuşit să-l preseze pe Ianukovici? E puţin probabil că Ianukovici s-ar fi speriat de îngheţarea conturilor personale.

„În controversata convorbire telefonică a Victoriei Nuland cu ambasadorul SUA în Ucraina, Jeffrey Payette, a fost pomenit numele vicepreşedintelui SUA Joseph Biden. Potrivit V. Nuland, doar J. Biden deţinea pîrghia de influenţă asupra lui Ianukovici, destul de suficientă pentru a promova o decizie favorabilă SUA de formare a guvernului ucrainean. Din această convorbire reieşea că doar o persoană în Statele Unite putea exercita această presiune”, scrie Konstantin Karamazov.

În noaptea spre 20 februarie 2014, trupele interne din Ucraina au început curăţirea centrului Kievului de manifestanţii radicali. Operaţiunea se desfăşura cu succes şi se apropia de final.

„Între timp, telefonul din Administraţia Preşedintelui Ucrainei era roşu, iar păpuşarii din UE şi SUA nu pot da de Ianukovici. Se distruge practic, totul, ce a fost creat cu efortul enorm al popoarelor din UE şi SUA, iar preşedintele Ucraina nu ridică receptorul!, - scrie Konstantin Karamazov. – Şi aici pe scenă iese Joseph Biden: un apel către Victor Ianukovici şi evenimentele încep să se deruleze în direcţia inversă. Practic timp de două zile, preşedintele Ucrainei cedează poziţiile sale, îşi lasă susţinătorii şi alegătorii în mîinile mulţimii radicale furioase, care se numeşte poporul Ucrainei. Este suficient să menţionăm că în noaptea de 21 spre 22 februarie, în centrul oraşului Dnepropetrovsk, timp de şase ore, un grup de tineri au încercat să demoleze monumentul lui Lenin, iar în acest timp nu a apărut niciun reprezenant al forţelor de ordine”.

În legătură cu aceasta, publicistul se întreabă: „Ce ştie, totuşi, vicepreşedintele SUA, Joseph Biden, despre Victor Ianukovici, ce l-a determinat, putem spune cu certitudine pe deja fostul preşedinte al Ucrainei, să-şi trădeze, la propriu, camarazii şi să lase fără luptă puterea, obţinută legitim, asupra ţării cu o populaţie de 45 de milioane?”

Konstantin Karamazov susţine că nu este vorba de bani, de conturi şi nici de crime, „dar despre ceva cu adevărat compromiţător şi important, ceva, cel mai probabil, din trecutul îndepărtat: acel trecut, în care Ianukovici, răzbunîndu-se pentru revoluţiile oranj, devenea preşedinte. Dar devenea oare singur?”.

Deci, conchide Konstantin Karamazov, „pentru prima dată în spaţiul post-sovietic şi în istoria post-sovietică, se întîmplă ceva cu adevărat interesant. Cred că în fața noastră este o istorie demnă de serialele din Hollywood, filmate după memoriile lui Biden. Şi foarte curînd, noi vom viziona acest serial”.

Ce va fi cu Ţara? Cu noi?

Acum Uniunea Europeană şi SUA, cu ajutorul fostei opoziţii, încearcă să construiască o „nouă Ucraină”, iar neobositul Joseph Biden îi cheamă urgent pe premierii Moldovei şi Georgiei.

În opinia politologului Bogdan Ţîrdea, în timp ce Rusia era ocupată cu Olimpiada, „Occidentul a luat această regiune sub un control foarte strîns şi dur”: „Priviţi, situaţia în Ucraina a început să se dezvolte virtiginos cu două zile înainte de încheierea Olimpiadei – Ianukovici se predă, opoziţia preia puterea, are loc distrugerea Partidului Regiunilor, toate forţele pro-ruse slăbesc, şi are loc reorientarea vectorului politicii externe. În jurul Rusiei, din nou se strînge cercul. Numai că eu am o senzaţie că Occidentul încă nu a conştentizat ce belea şi-au luat pe cap: Ucraina este, practic, falită, partidele de dreapta şi opoziţia nu pot împărţi puterea, unde mai pui că mai apare şi ambiţioasa Timoşenko din închisoare. Deocamdată, Occidentul crede că a învins Rusia în cea de-a treia luptă pentru Ucraina, însă vom mai vedea cum vor evolua evenimentele mai departe”.

Pentru ca situaţia să deruleze după scenariul dat, consideră Bogdan Ţîrdea, SUA şi Uniunea Europeană trebuie să controleze intens evenimentele şi din alte ţări din regiune. Pentru aceasta, la covor, în Washington, au şi fost chemaţi premierii din Moldova şi Georgia.

„De regulă, aceste invitaţii sînt făcute pentru a coordona acţiunile viitoare şi de a da instrucţiunile respective. Eu cred că la Washington va fi verificat încă o dată nivelul de pregătire şi dispoziţia conducerii oficiale a RM înainte de semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Au fost examinate riscurile posibile în interiorul ţării (Găgăuzia şi Nordul Moldovei) şi înlăturarea lor, precum şi au fost date recomandări şi indicaţii cum să acţioneze mai departe. De exemplu, faţă de noua putere din Ucraina sau propria opoziţie, care, precum se ştie, este orientată spre Uniunea Vamală”, consideră Bogdan Ţîrdea.

Analistul politic Viorel Cibotaru nu exclude faptul că în legătură cu ultimele evenimente din Ucraina, Occidentul ar putea accelera procesul de semnare a acordurilor de asociere cu Uniunea Europeană. „Noile autorităţi ale Ucrainei deja au aplanat problema nesemnării acordului de asociere. E altă întrebare cînd va fi semnat – pînă la alegeri sau după. Totodată, se pune problema Moldovei şi Georgiei: eu nu exclud faptul că procedura de semnare a acordurilor de asociere cu aceste ţări ar putea avea loc puţin mai devreme, decît era planificat. Drept că Georgia nu e prea pregătită, dar în privinţa ei ar putea fi adoptată o decizie politică”.

De aceea, nu exclude Viorel Cibotaru, „este foarte probabil că în timpul apropiat, am putea vedea un nou summit al Uniunii Europene sau un alt eveniment, unde ar putea fi semnate simultan trei acorduri de asociere cu UE: cu Ucraina, Moldova şi Georgia”. Anume în acest scop, premierii Moldovei şi Georgiei ar putea fi chemaţi la Washington.

Însă, deocamdată, cei trei jucători – SUA, Rusia şi Germania – nu şi-au determinat poziţiile lor privind Ucraina şi privind căile de ieşire din criză. Dar şi însăşi situaţia din Ucraina este incertă: are loc procesul de schimbare a autorităţilor locale, se formează guvernul, a demarat campania electorală, „sînt suficiente întrebări faţă de însăşi puterea ucraineană”.

De aceea, „în această chestiune”, consideră Viorel Cibotaru, „sînt necesare consultări politice, inclusiv cu parteneri ca Moldova şi Georgia. Eu aş spune că acesta este un proces normal. Şi nu ar fi rău ca asemenea consultări cu premierii Moldovei şi Georgiei să fie organizate şi de Federaţia Rusă. Însă Moscova din păcate, ignoră conducerea politică a RM”.