Nu doar pentru a vedea, ci și pentru a înțelege. Un muzeu pentru intelectuali

Cu siguranță pentru multă lume va fi o descoperire faptul că la Chișinău de mulți ani există Muzeul de istorie a educației din Moldova. El a fost deschis în a.1974 la Institutul de științe pedagogice, iar peste doi ani a devenit o instituție de sine stătătoare. În timp îndelungat muzeul s-a aflat în gestiunea Ministerului educației, însă recent a fost luată decizia de a-l trece în subordinea Ministerului culturii. Jurnalista portalului Noi.md a întreprins o excursie la Muzeul de istorie a educației și a aflat multe lucruri interesante din discuția cu Marcel Pascal, custodele acestuia.

E important să înțelegem

– Domnul Pascal, ce spune istoria, de unde pornește inițiativa de a organiza muzee pedagogice?

– Organizarea muzeelor pedagogice este o idee interesantă. Ea a apărut în sec. XVIII în departamentul militar al Rusiei. Ideea de bază era de a aduna cele mai interesante manuale din lume și în baza lor – a elabora cel mai bun manual pentru soldați. Da deja în sec. XIX în fiecare oraș mare din Imperiul rus exista propriul muzeu al educației. În perioada sovietică asemenea muzee nu erau multe, da în prezent pe teritoriul CSI s-a păstrat unul – al nostru, - sau două.

– Care este ideea de bază a unui asemenea muzeu?

– Însăși ideea muzeului educației este nu de a vedea, ci de a înțelege. A înțelege ideea, filozofia educației, cum se făcea ea, de ce, propriu zis, noi avem actualul sistem al educației. Eu aș spune chiar mai mult, studiind istoria educației noi observăm că de fiecare dată repetăm aceleași reușite și aceleași greșeli. Adică, toate merg pe spirală, și dacă nu cunoaștem istoria educației, născocim din nou bicicleta, deși ea există deja.

Spre exemplu, în biblioteca noastră se păstrează o cărțulie istorică interesantă din a.1901 - «Труды высочайшей комиссии по реформе среднего образования (Lucrările Înaltei Comisii pentru reformarea învățămîntului mediu) », ea conține articole privind reforma învățămîntului mediu, care pot fi aplicate și azi. Acolo-s reflectate aceleași discuții, care au loc și în timpul nostru: de ce avem nevoie de învățămîntul mediu – numai pentru pregătirea de admitere la facultate, sau pentru formarea cunoștințelor de bază; cum trebuie să fie învățămîntul mediu în interior – să ofere mai multe cunoștințe, ori să fie orientat spre interesele elevilor. Una dintre ideile, care mi-au plăcut îndeosebi în această carte, este că învățămîntul mediu este necesar pentru formarea clasei de mijloc.

În biblioteca muzeului se păstrează rarități bibliografice

Copiii ar putea găsi ceva informații utile în acest muzeu? E posibil să le vorbim despre istoria educației moldovenești în cuvinte accesibile?

– Muzeul nostru este unul specializat, intelectual. Dacă în excursie la noi vin copii mici, deocamdată e dificil să le povestim simplu despre istoria educației. Dar neapărat vom pregăti o excursie pentru ei. Eu port ideea organizării excursiei tematice «Eu învăț…». Spre exemplu, «Eu învăț într-o școală moldovenească medievală». Vom povesti despre sarcinile pentru elevii din acele timpuri, disciplinele școlare, rechizitele, etc. Sau «Eu învăț în școala română» (se are în vedere perioada interbelică – nota red.). Am putea exemplifica cu poeziile pe care le învățau copii pe atunci, cu manualele de atunci, cu metodele de stimulare, cu evenimentele istorice care au avut loc în acea perioadă, etc.

Un conac cu o istorie bogată

– Muzeul este amplasat într-o frumoasă clădire veche. Care este istoria ei ?

– Este un conac construit la finele sec. XIX, care a aparținut inginerului-tehnolog Serbov, lucrarea arhitectului civil Iacob Artemievici Uscat, care era de origine armenească. Înainte ca aici să fie trecut Muzeul de istorie a educației, în el a fost amplasată casa învățătorului, apoi – Institutul educației.

– Ce săli de expoziții aveți și ce perioade istorice cuprind ele?

– Dispunem de cinci săli pentru expoziții. În prezent are loc reorganizarea totală a expozițiilor, au fost achiziționate echipamente noi. Am început cu proiectarea sălii nr.2, care din mai 2023 găzduiește o expoziție despre istoria educației în Moldova de pe malul drept și Republica Autonomă Socialistă Moldovenească în perioada interbelică, între anii 1917 și 1940.

Sala nr.1, la proiectarea căreia lucrăm în prezent, și pe care preconizăm să o deschidem în anul curent, include o perioadă îndelungată: antichitate – a.1917 (adică, antichitatea, Evul mediu – formarea statului, primele școli; epoca nouă și cea țaristă – perioada care începe cu a. 1812).

Alte două săli vor fi consacrate istoriei educației în perioada războiului și anii postbelici, precum și în perioada sovietică. În sala nr.5 vom plasa exponatele care reflectă istoria dezvoltării sistemului educațional de la 1991 încoace, adică în perioada de independență a Republicii Moldova.

– Care este numărul total al exponatelor din muzeu?

– Muzeul nostru are peste 15 mii de exponate clasificate drept rarități. Dispunem de încăperi speciale pentru păstrarea fondurilor și de o bibliotecă minunată.

– Care este cel mai vechi și mai prețios exponat ?

– Avem mai multe biblii vechi scrise manual, pe care le păstrăm în seif.

– Cetățenii simpli au adus careva exponate care să intereseze muzeul?

– da, desigur. De exemplu, fiul reputatului istoric al literaturii lui Ion Osadcenco a transmis muzeului multe informații – materiale și fotografii – despre tatăl său. Grație compatrioților noștri, fondurile muzeului au fost completate cu diverse fotografii, viniete, cărți, rechizite școlare, diplome de laudă și alte exponate. Zilele trecute ne-a vizitat o doamnă, specialistă în istorie, și ne-a oferit materiale și fotografii care ne interesează. Apropo, noi dispunem de o frumoasă bibliotecă electronică de fotografii, dacă cineva are nevoie de fotografii tematice, putem fi de ajutor.

Întreținerea bugetară

– Bugetul public alocă suficienți bani pentru întreținerea muzeului?

– Voi spune așa: din punct de vedere financiar, nu avem probleme. E suficient bugetul, echipamentul de care dispunem.

– V-ați ciocnit de careva probleme în activitatea Dvs.?

– Una dintre problemele cu care ne confruntăm este digitalizarea lentă a exponatelor-documente. Avem tehnica necesară, însă putem scana doar în timpul liber de excursii și pregătirea expozițiilor. Și este o activitate destul de plictisitoare, monotonă, pe care nu oricine o poate face, însă eu mă văd nevoit să o fac, căci nu există altcineva

Idealuri pedagogice care nu coincid

– Astăzi politicul se implică în procesele educaționale. Mereu a fost așa?

– Neapărat. Dacă vorbim despre idealul pedagogic, cum ar trebui el să fie, el îl divizez în mai multe tipuri. Există idealul pedagogic părintesc – părinții vor ca odrasla lor să-și cîștige existența. Există idealul pedagogic al statului – educarea unui cetățean ascultător, care va executa tot ce trebuie. Mai există și idealul pedagogic al profesorului – el nu coincide nici cu cel al părinților, nici cu cel al statului. În perioada diverselor schimbări, învățătorii vin cu tot felul de idei cu privire la școli și programe noi. Și mai există idealul pedagogic al elevilor – ce-și doresc ei înșiși. Ei bine, aceste idealuri nu coincid înde ele. Pentru stat este foarte importantă educarea cetățeanului și unica posibilitate de a atinge acest scop este deschiderea școlilor publice. De aceea, cu toate dificultățile existente, școli publice au existat mereu. Și statul întotdeauna a fost interesat de ele. Propriu zis, încă mai există mitul: dacă vom face o școală mai bună, și cetățeanul va fi mai bun. Dacă vom deschide mai multe școli, vor exista mai puține pușcării. Dar țin să menționez, că educația întotdeauna se află în urma schimbărilor care au loc. Statul care a făcut indulgențe în aceste chestiuni, ulterior standardizează, iar standardizarea se face foarte strict.

– În prezent are loc o luptă pentru dezrădăcinarea a tot ce era sovietic. E posibil ca această parte a istoriei educației din Moldova să fie redusă sau chiar să dispară definitiv?

– Simion Mustață, angajatul muzeului nostru, a fost mult timp viceministrul educației în RSSM. Și dacă pentru mine educația din perioada URSS este istorie, pentru el – e memorie. El se preocupă de pregătirea standurilor pentru sala în care vor fi expuse exponatele ce reflectă istoria educației în Moldova sovietică. Noi nu avem interdicții, care vizează această perioadă. Dar au fost pierdute foarte multe documente din acele timpuri, și noi încercăm să le găsim în biblioteci. Iar istoria educației din acea perioadă nu poate fi ștearsă din memorie și pe motiv că în RSSM lupta cu analfabetismul a continuat în acei ani. În Moldova analfabetismul a putut fi lichidat complet abia în anii 60 ai secolului trecut. Da, apar unele discuții pe marginea anumitor expoziții, dar este vorba despre chestiuni interne și am certitudinea că vom ajunge la un consens.

Angajatul muzeului Simion Mustață – un expert în istoria educației din vremea URSS.

Ziua ușilor deschise

– În ce măsură chișinăuienii cunosc acest muzeu? Au loc excursii pentru oaspeții străini, turiști, prezintă pentru ei interes procesul de dezvoltare a sistemului educațional din Moldova?

– Ne vizitează și cetățenii noștri, și turiștii străini. În ultimul timp, deseori ne vizitează mulți cetățeni din Ucraina, pentru care prezintă interes faptul că în perioada postbelică în Moldova, plus la toate, procesul de studii în școala primară avea loc în limbile naționale, inclusiv în ucraineană. Existau școli ucrainene, bulgărești, nemțești, evreiești, poloneze și chiar una armenească. Ei bine, cele ucrainene erau pe locul doi, la număr, – în anii 1919-1920 au existat mai bine de 200.

Ne-au vizitat muzeul și americani, și polonezi. Cei din urmă, apropo, vorbeau românește. S-a dovedit, că Universitatea din Cracovia, unde studiau, are catedra respectivă. Și pentru ei a fost interesant să afle cum era educația în Moldova.

– Cum pot găsi Muzeul chișinăuienii și oaspeții capitalei? Intrarea este cu sau fără plată? Care este programul de lucru?

– Pentru vizitatori intrarea este gratuită. Lucrăm de la 9.00 la 17.00. Invităm pedagogii, profesorii, studenții și pe toți cei interesați de istoria educației în țara noastră. Educația atinge toate sferele Moldovei, și cel mai interesant este faptul că noi avem materiale de unicat, care pot fi văzute, răsfoite și chiar atinse. Repet, muzeul nostru este nu doar pentru a vedea, ci și pentru a înțelege. Avem ce arăta. Adresa muzeului este str.Cogîlniceanu,60, telefon 022 24-52-09. Excursiile mari se organizează conform programării prealabile. Activăm în limbile moldovenească și rusă. Putem acorda consultanță privind istoria educației, și materiale în formă electronică.

Liubovi Cegarovscaia