COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

Andrei Chifiac: Părinții m-au învățat muzică moldovenească

Andrei Chifiac: Părinții m-au învățat muzică moldovenească

Vestitul chitarist Andrei Chifiac, deja de aproape douăzeci de ani cîntă în legendara trupă rusească "СерьГа".

Puțini oameni știu că Andrei este moldovean, originar din satul Scumpia, raionul Fălești. El a parcurs un drum destul de interesant în muzică – de la evoluări în restaurantele orașului Bălți pînă la turnee cu artiști legendari. În prezent, Andrei Chifiac nu este doar chitarist în trupa "СерьГа", dar își promovează și propria creație.

- Bună, Andrei! Știm cu toții că ești compatriotul nostru, originar din satul Scumpia, raionul Fălești din Republica Moldova. Spune-mi, te rog, cînd ultima dată ai venit acasă (concertul trupei "СерьГа" în Chișinău din decembrie 2019 nu se ia în considerație)?


- Salut! Ultima dată a fost cu circa doi ani în urmă. Atunci am venit aici în legătură cu un eveniment tragic - un prieten de-al meu din Ungheni a murit în accident și am venit să-l petrec pe ultimul drum. De asemenea, am vizitat atunci și plaiurile natale, dar am stat la prietenul meu Igor Popovici, pentru că în casa unde au trăit părinții mei, nu există condiții. Și iată, doar pentru o zi am venit atunci în Moldova și apoi am plecat imediat la Moscova.

- În satul natal Scumpia mai ai rude?

- Da, acolo locuiește fratele meu, care este cu opt ani mai mare decît mine. El mereu a trăit acolo, nu a plecat niciodată nicăieri. Am două nepoate acolo, precum și prieteni foarte buni. Mai am și colegi de clasă în satul de baștină - sînt oameni obișnuiți care se ocupă cu munci agricole, deși unii s-au mutat la Chișinău, iar alții au plecat peste hotare. Mai am prieteni la Bălți și Chișinău.

- Ce fel de muzică ascultai în copilărie?

- În perioada copilăriei mele foarte popular era Nicolae Sulac. El a fost primul interpret pe care l-am iubit. Îmi amintesc că atunci cînd la televizor se transmitea cîte un concert în zilele de sîmbătă, trebuia să merg la vecini pentru a-l viziona. Iar cînd am mai crescut, au apărut deja radiouri mici – se numeau "Alpinist" sau "Turist", nu-mi amintesc... Așadar, cu ele mergeau băieții mai mari, pentru a "ieși în evidență", ca să spunem așa, iar noi mergeam după ei și ascultam muzică - "De ce plîng chitarele?" etc. În general, ascultam muzica pe care toată lumea o asculta în Scumpia.

Apropo, vă voi spune o istorie din copilărie legată de muzică. Noi aveam un radiou pe perete, deasupra patului. Și într-o zi l-am luat și l-am dezasamblat pentru că mă întrebam unde se ascund artiștii în interiorul lui, cei care cîntă cîntece. Am încasat-o zdravăn de la tatăl meu atunci. Istoria este amuzantă, mi-a rămas în amintire pentru toată viață.

- Cînd te-ai decis să devii muzician?

- Totul a început cu auto-perfecțiune. La 13 ani, am cîntat într-o orchestră la trompetă, la nimic altceva. Iar noi acasă aveam un acordeon în două rînduri – tata uneori cînta la el. Și eu uneori îl luam în mînă, încercam să cînt. Dar chitara a venit în viața mea după ce din închisoare a ieșit un prieten de-al fratelui meu mai mare și eu l-am auzit cîntînd la chitară. Mi-a plăcut foarte mult și mi-am convins părinții să meargă la Bălți și să-mi cumpere o chitară. Ei mi-au cumpărat instrumentul. M-am gîndit că voi putea învăța singur să cînt, dar nu a fost atît de ușor. Există coarde care trebuie acordate și să știi acordurile. Așa și a stat chitara pînă cînd s-a întors fratele meu din armată, el a învățat niște acorduri acolo... Și iată, se așeza el împreună cu prietenul său cu chitarele pe prispă și cîntau, iar eu mă uitam mereu la ei. Iar cînd plecau, eu luam chitara și încercam să fac ceea ce au făcut ei. A fost greu, aș spune chiar chinuitor. Dar într-o zi ei au venit, iar eu deja cîntam un cîntec! Ei, desigur, au rămas atunci cu gurile căscate!

- Cînd a apărut muzica rock în viața ta?

- Muzica rock a apărut în viața mea anume la Bălți. Cînd am absolvit școala, 8 clase, părinții au vrut să mă dea la colegiu muzical, dar fără o școală muzicală, acest lucru nu era posibil. Dar la școală eu nu vroiam să mă mai întorc și împreună cu mama am mers la Chișinău, ca să mă înscriu măcar la vreo școală profesională. Dar nu am fost acceptat, pentru că nu mai erau locuri. Am hotărît să încerc la Bălți să mă înscriu la studii, acolo într-o școală profesională era un ansamblu muzical. Am vrut la profesia de frezer, dar nu existau locuri, și atunci am rugat să mă primească la orice specializare. Astfel, am aplicat la construcții. Și de aici a început istoria mea muzicală. Acolo am ascultat pentru prima dată Uriah Heep, Deep Purple etc. Am rămas șocat, desigur! M-am împrietenit atunci cu armeanul moldovean Așot Haciaturov, care locuia la Bălți - avea toată această muzică pe bobine și îmi permitea s-o ascult…

Puțin mai tîrziu, am fost luat ca baterist în ansamblul local din școala profesională - acolo mă uitam la băieții care cîntau la chitară și alte instrumente, învățam cîte puțin singur. Apoi m-am transferat în ansamblul central al orașului la clubul constructorilor. Acolo am văzut cum se cîntă, cum se spune, ”ca adulții". Și acolo era un chitarist, Colea Lungu – el mi-a arătat cum se cîntă la chitara solo unul dintre cîntecele trupei românești Phoenix. Și, în general, eu mă uitam la acești băieți, cum cîntă, învățam de la ei, iar apoi am plecat la Moscova.

- Am realizat un interviu la Chișinău cu cunoscutul chitarist din Bălți, Oleg Leibov. Vă cunoașteți, chiar ați cîntat împreună cîndva, nu-i așa?

- Da, dar am cîntat cu el mai tîrziu... La Moscova eu am plecat înainte de Jocurile Olimpice, după ce am terminat în 1979 școala profesională. Atunci îi adunau pe toți doritorii de a merge la Moscova pentru a lucra, iar eu atunci visam să ajung acolo și desigur, am acceptat și am plecat. Acolo am adunat o echipă, în cămin cîntam cîte ceva, lucram în paralel în construcții și patrulam la Jocurile Olimpice.

După Olimpiadă, am fost luat în armată. După armată, am venit la părinți în Moldova. Iar la Bălți mi s-a propus să cînt la un restaurant, apoi am primit o funcție la uzina ”Lenin”, conduceam corul veteranilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, primeam salariu. Atunci am cîntat în toate restaurantele din oraș: "Octombrie", "Plovdiv", "Raduga" etc. Iată atunci am făcut cunoștință cu muzicienii locali, printre care Oleg Leibov – un muzician foarte bun, în plan blues, și Igor Tcaci - un chitarist foarte devotat rockului. Dar eu vroiam să obțin o educație muzicală și, în cele din urmă, am intrat la un tehnicum, unde am învățat patru ani. Și în paralel cîntam în restaurante și la nunți, conduceam corul veteranilor.

- Am citit undeva că atunci cînd ai plecat la Moscova, nu știai prea bine limba rusă.…

- Eu nici cînd am venit la Bălți să învăț la școala profesională nu știam limba rusă. Atunci a trebuit să comunic cu oamenii în limba rusă pentru a învăța limba. Însă la Bălți a fost mai simplu, căci pentru a-ți exprima gîndurile, undeva puteai folosi un cuvînt rusesc, undeva un cuvînt moldovenesc... Iar în Rusia e cu totul altfel, toți vorbeau doar în limba rusă.

- Apropo, în atîția ani de aflare în Rusia, nu ai uitat limba moldovenească?

- Desigur că nu am uitat-o, dar mi-o amintesc la nivelul acelei perioade. Chestia e că ea evoluează și eu trebuie să vorbesc cu cineva ca să fiu la nivel. Dar acest lucru se întîmplă numai atunci cînd vin în Moldova sau mă sună cineva de acolo. La Moscova eu am prieteni moldoveni, cu care am venit aici încă înainte de armată. Ne întîlnim o dată pe an și comunicăm în limba rusă, deși toți sînt moldoveni. Desigur, încercăm să vorbim în limba moldovenească, dar ne prindem pe faptul că limba rusă cîștigă.

- Istoria spune că ai cîntat împreună cu astfel de oameni celebri precum Iuri Antonov, Villi Tokarev, ansamblul moscovit "Megapolis" și multe altele. Cum ai ajuns la ei? Nu toți au atît de mult noroc la Moscova, cu atît mai mult un străin…

- Trebuie să începem cu faptul că eu sînt un tip care merge la risc și am mers la Moscova, fără nici o invitație. Eram sigur că cînt destul de bine și că neapărat voi face cunoștință cu cineva. Și atunci cînd, după școala muzicală am venit la Moscova, m-am întîlnit aici cu prietenul meu pianist Iurii Poghiba. L-am întrebat dacă știe pe cineva care are nevoie de un chitarist. El mi-a găsit o trupă, dar nu mi-a plăcut acolo, dar în schimb am cunoscut noi oameni. Așa că l-am cunoscut pe Oleg Nesterov - cînd am venit la ”Megapolis”, ei cîntau o muzică foarte ciudată și am fugit la propriu peste trei zile. De fapt, la ”Megapolis” m-am întors de trei ori.

Am avut o experiență într-o formație feminină "Marchiza", drept că nu pentru mult timp. În general, eram în căutarea unor tovarăși de idei. Și iată că într-o bună zi, un basist mi-a spus că Iuri Antonov are nevoie de un chitarist. A doua zi am mers la Antonov la studiou. El stătea la un pian alb și cînta o melodie, eu am luat o chitară și am început să improvizez. Apoi am stat puțin, am vorbit și am plecat – el nu mi-a spus nimic atunci. Și deja după un timp, acel basist m-a sunat și mi-a spus că îi convin lui Iurii Mihailovici. În cele din urmă, am început să fac repetiții cu Antonov – timp de aproximativ două luni am stat la el în studio, lucram asupra cîntecelor, care ulterior au făcut parte din albumul "Лунная дорожка" - acolo, în două sau trei melodii, sînt menționat ca chitarist.

Am avut puține concerte cu Iurii Antonov. Lui nu-i plăcea să meargă în turnee. Dar circa doi ani noi am lucrat împreună și îi sînt recunoscător pentru această experiență.

Apoi mi s-a propus să cînt cu Villi Tokarev. El împreună cu orchestra lui Kroll tocmai vroiau să plece într-un turneu. Am acceptat. Am învățat întregul program timp de trei ore – cu orchestra, toți în costume albe frumoase. Am călătorit atunci prin întreaga Uniune Sovietică.

- Unde ai mai cîntat, cu cine și în ce trupe?

- Am mai cîntat în trupa "Primus" - de acolo plecase Iuri Loza, a rămas Iaroslav Angheliuk, cu care am cîntat o perioadă. A fost cam la sfîrșitul anilor '80.

A mai fost formația "Кураж", cu care am pregătit materialul pentru album, dar, din păcate, nu l-am înregistrat niciodată. Trupa era destul de vestită și populară la acel moment, trebuia să fie un album cool, dar nu a fost să fie.

A mai existat și propunerea de a cînta în trupa ”Черный кофе”, dar eu eram deja ocupat într-un alt proiect. Dar peste cîțiva ani, împreună cu Igor Kuprianov am înregistrat un album foarte bun, care a fost lansat în 1995 și a fost numit "Белый ветер".

- Povestește, te rog, despre participarea în trupa ”Megalopolis”…

- În ceea ce privește "Megapolis", atunci cînd am venit la ei pentru a treia oară, ei erau deja populari. Cu ei am înregistrat două albume - unul acustic la Moscova și altul - în Germania, în suburbia orașului Köln, în Dierks Studios. Acesta, apropo, este albumul meu preferat - atît muzica, cît și sunetul. El se numește "Гроза в деревне" și a ieșit în 1996. În el eu figurez drept co-autor al cîntecelor. Am primit o mare plăcere de la procesul de înregistrare. Studioul este o clădire cu trei etaje, unde fiecare etaj are propriul său scop: la un etaj se înregistrează muzică electronică, la un alt etaj - muzică rock, iar la al treilea etaj se află studioul video.

Pe albumul "Гроза в деревне" este cîntecul "Звездочка", care a devenit un hit. Odată, Șura din "Би-2" mi-a mărturisit că atunci cînd locuiau cu Leva din "Би-2" în Australia, acest album a nimerit în mîinile lor, iar Șura îl asculta de dimineață pînă seara. Este plăcut, desigur.

- Ce legătură avea trupa "Megalopolis" în care cîntai, cu celebra trupă ”Машаимедведи”? Îi ajutați cumva?

- Cînd am fost cu "Megapolis" într-un turneu în Krasnodar, ei ne-au dat o casetă cu cîntecele lor. Și noi, pe drumul spre Moscova, am ascultat-o împreună cu Oleg Nesterov – și acum îmi amintesc: un player de casete, o cască la mine, alta - la el. Atunci am avut aceeași părere că există ceva în muzica lor... Și apoi cumva am uitat, undeva s-a pierdut acea casetă. După aproximativ un an, băieții de la ”Маша и медведи” l-au sunat pe Oleg Nesterov și l-au întrebat dacă i-a plăcut muzica lor. Și atunci împreună cu Oleg am decis să-i ajutăm pe băieți. Dar, cu timpul, Oleg a devenit foarte pasionat de lucrul cu trupa "Маша и медведи", el a avut ideea de a crea un centru de producție. Apropo, ei atunci nu aveau nume, Oleg le-a propus să se numească "Маша и медведи". Iar eu am hotărît să părăsesc "Megapolis". Ne-am despărțit pașnic, fără a ne certa.

- Cum ai ajuns în trupa "СерьГа"?

- Cunoșteam mulți muzicieni în Moscova, deoarece "Megapolis" era o formație destul de bine cunoscută. Și pe Galanin îl cunoșteam deja. Îmi amintesc că la o petrecere am cîntat două sau trei cîntece moldovenești la chitară și acolo s-a întîmplat să fie și Serghei Galanin. El a spus că chitaristul lor a plecat în trupa ”Ва-Банкъ” și mi-a propus să cînt în ”СерьГа”. Am acceptat, mai ales că în acel moment nu aveam un loc de muncă. Era în anul 2003. Și iată de atunci pînă în prezent cînt în trupa ”СерьГа”.

- Ce cîntece din repertoriul trupei "СерьГа" îți place cel mai mult să le interpretezi la concerte?

- Știi, eu mă cînt pe mine, așa că îmi place totul. Nu sînt legat de note, nu există interdicții - unele partituri le pot cînta în felul meu, dar există melodii, teme, pe care ar fi păcat să le schimb cumva. Iată, de exemplu, cîntecul "Дорога в ночь" - este frumos, cum să-l cînți altfel?

- Ai primit propuneri să cînți și în alte trupe?

- Nikolai Noskov m-a invitat la el. Am făcut chiar și cîteva repetiții. Dar acesta a fost un material de înregistrare în studio, ca să spunem așa, în perspectivă. Dar asta înseamnă că stai fără bani și să petreci o mulțime de timp. Și am plecat…

- Dar ai și cîntece personale - nu ai încercat să le propui în cadrul formației СерьГа?

- De ce? Serghei Galanin are atît de multe cîntece! El este foarte productiv, poate să compună în fiecare zi.

- Și totuși, povestește despre creația ta solo - unde te putem auzi, evoluezi undeva? Am văzut anunțuri unde ești cu basistul "СерьГа", Serghei Krînski în duet…

- Da, avem un proiect pur concertistic "Свои, не совсем свои, и совсем не свои", interpretăm cîntece la chitară, moldovenești, bulgare, proprii și coveruri. Dar mai mult îmi place să mă înregistrez în studio. Am cîntece, dar sînt abandonate pe undeva. Se primește că lucrezi la cîntecele altcuiva și nu ajungi la ale tale. Iată, recent am înregistrat cîntecul "С неба в небо", pe care l-am compus încă în anii '90. La text m-a ajutat prietena mea Tatiana Gaidai. Chiar și un clip am filmat la el.

Am un mic studiou, și acolo nu sînt limitat în timp și pot înregistra un cîntec mult timp, ceea ce nu este bine. Pentru un album complet am cîntece, doar că trebuie să le înregistrez. Plănuiesc să lansez cîte un singur cîntec sub formă de single.

- Andrei, urmărești muzica rock moldovenească modernă, te interesezi ce fac concetățenii tăi?

- Din păcate, nu știu nimic ce se întîmplă acolo în domeniul muzicii, cu excepția celor care au ieșit pe piața rusă. Aceștia sînt băieții de la Zdob Și Zdub, Igor Dînga, Gîndul Mîței... Da, apropo, foarte buni sînt băieții din echipa The Wax Road din Ungheni! Ei încearcă să cînte în stilul Led Zeppelin – iată ei îmi plac foarte mult, sînt bravo!

Din formațiile mai vechi din Moldova mi-a plăcut întotdeauna "Plai". Ei sînt muzicieni de cel mai înalt nivel! Cîntecul "Izvorul", parcă te ia de suflet!

Și aș mai putea adăuga, deși nu este chiar rock, dar totuși: cîntecul meu despre Anul Nou l-a cîntat la televiziunea moldovenească Ana Avram. Pe internet, acest videoclip el poate fi ușor de găsit.

- Copiii tăi, din cîte știu, au mers pe urmele tale – fac și ei muzică…

- Da, fiii mei au format un proiect muzical numit DVAIODIN. Cîntă muzică alternativă. Sînt doi – unul e chitarist, al doilea este baterist. Ei chiar au cîntat la un concert cu "СерьГа".

- Prietenești cu cineva dintre muzicienii moldoveni vestiți? Așa ca să vii în vizită sau să-i inviți la tine, să vă distrați împreună?

- Cu Ivan Demian sîntem prieteni și colaborăm. Cu Igor Dînga, de multe ori ne-am intersectat. Dar aceasta nu este prietenie, ci doar o comunicare. Îmi amintesc că trupa sa Cuibul a sărbătorit, se pare, aniversarea, iar Igor l-a invitat pe Serghei Galanin, Alexandr F. Sklear și pe mine la Chișinău. Am ajuns, ne-am cazat la hotelul "Flowers". Și am avut o petrecere foarte frumoasă, veselă - cu vin moldovenesc etc. Am petrecut timpul foarte bine. Iar apoi cu Igor ne-am văzut deja la Moscova la o petrecere - cînd Serghei Galanin a împlinit 50 de ani.

- Andrei, de la înălțimea experienței tale, spune-mi, te rog, dacă acum este real ca un tînăr muzician din Moldova să vină și să cucerească Moscova? Și de ce va avea nevoie pentru aceasta?

- Eu cred că în zilele noastre nu mai contează unde locuiești - la Chișinău sau la Moscova. Cel mai important este să te descurci. Poți face acest lucru prin Internet. Dar dacă ai ajuns la Moscova, atunci trebuie să mergi la concerte și să cunoști muzicieni. Dar, în general, totul se face acum prin Internet. Dacă ai un material bun, atunci trebuie să-l înregistrezi și să-l arătați - în același timp, poți trăi chiar și la Chișinău sau într-un sat, acest lucru nu are nici o importanță…

- Andrei, îți mulțumesc foarte mult pentru acest interviu! A fost foarte interesant să-ți cunosc povestea! Îți doresc sănătate și succes! Noi întotdeauna vom fi bucuroși să te revedem acasă!

A discutat Nicolae Mișcoi

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load