Înapoi la clovni sau despre vulgaritate în cultura pop

În viața de zi cu zi, fiecare dintre noi se ciocnește de vulgaritate. Ea este prezentă peste tot - în muzică, teatru, cinema, publicitate, rețele sociale, conversații și așa mai departe. Vulgaritatea este uneori foarte voalată, ea mimează calitatea, și nu toată lumea poate recunoaște înșelăciunea imediat. În concursurile muzicale, epatarea și destrăbălarea au înlocuit muzica în sine.

Era romantismului, a umanismului și a libertății a plecat din teatre pentru totdeauna. Filme profunde și serioase apar extrem de rar. Oamenii nu mai judecă; educația superficială nu le permite să deosebească adevărata artă de banalitatea voalată. Vulgaritatea și degradarea vin de pretutindeni. E oare posibil să rezistăm acestui atac? Ce ar trebui să facă mica Moldova?

Ecouri din Malmö

Recent mass-media a publicat știrea cum să în Elveția, patria învingătorului «Eurovision-2024», unde conform condițiilor trebuie să se desfășoare concursul de anul viitor, s-au activizat conservatorii pentru a împiedica organizarea acestui eveniment. Uniunea Federală Democrată Elvețiană (EDU) creștin-conservatoare este convinsă, că acesta este „un eveniment, care promovează satanismul și ocultismul”, scrie digi24.ro.

Orașele elvețiene Zurich, Geneva, Berna și Basel au depus oferte pentru a găzdui ”Eurovision-2025”. În acest sens, activiștii EDU cer un referendum pentru a pune la vot cererile de finanțare din partea orașelor care s-au oferit să găzduiască ”Eurovision-2025”.

„Concursul Eurovision este o oportunitate teribilă de propagandă... O țară care oferă o platformă pentru astfel de prostii dezgustătoare nu își va îmbunătăți imaginea, ci doar își va demonstra declinul intelectual”, susține adresarea EDU, potrivit The Guardian, citat digi24.ro.

Cum vedem, ecourile Eurovisionului, desfășurat în luna mai în orașul suedez Malmo, încă se mai aud. În ultimii ani, populara și odinioară prestigioasă competiție muzicală Eurovision a înstrăinat tot mai mulți oameni. Anterior, această competiție era spectaculoasă, dar în prezent, plus la faptul că s-a politizat teribil, și nivelul ei a scăzut sub soclu. A rămas puțină muzică bună la Eurovision, locul principal acolo este acum ocupat de spectacole șocante, numere ciudate, pe care doar interpreții înșiși le pot înțelege. Unii interpreți încearcă să ajungă în memoria publicului prin ceva ieșit din comun, dacă vocea nu le poate asigura succesul.

De n-aș mai vedea un asemenea «Eurovision»

Această competiție a provocat dezamăgirea unor admiratori în urmă cu aproape două decenii - în 2006 la Eurovision au învins „monștrii” - celebra trupă hard rock finlandeză Lordi. Muzicienii au interpretat o piesă despre groază, fiind îmbrăcați în măști și costume de monștri. Unii oameni au considerat că performanța trupei Lordi a fost teribilă și „satanică”, în timp ce alții au susținut că a fost glumă, iar băieții - cool. Potrivit unor surse de pe internet, imaginea teribilă a grupului a provocat un scandal uriaș chiar în Finlanda, unde acesta a fost numit „satanic”. Din acest motiv, muzicienii au avut și probleme financiare cu livrarea echipamentelor la competiția din Grecia.

Însă succesul Lordi a fost floare la ureche, comparativ cu ce a urmat. În a. 2008 reprezentant oficial al Irlandei la Eurovision a devenit personajul popular dintr-un program pentru copii The Den, curcanul-păpușă Dustin. În 2014 toți au cunoscut bărboasa interpretă-travesti Conchita Wurst, învingătoarea concursului «Eurovision». În 2022 duetul norvegian Subwoolfer a evoluat în măști galbene, care ascundea fețele, și au interpretat o piesă cu versuri simple despre un lup, care vrea o banană.

Anul acesta, competiția muzicală a fost pur și simplu plină de ciudați și numere epatante. Pe scenă a urcat vocalistul din Irlanda în chip de vrăjitoare cu coarne, o față palidă, sclerotica neagră și un semn străvechi de energie cosmică pe frunte. Finlandezii și-au dorit să fie extraordinari. Membrul trupei, care a apărut pe scenă ieșind din ou, purta un tricou alb, șapcă, șosete și tanga de culoarea pielii și lăsa impresia că nu poartă chiloți. La «Eurovision-2024» a învins (pentru prima oară în 68 de ani ai concursului) interpretul non-binar din Elveția. Artistul de 25 de ani a urcat pe scenă într-o bluză pufoasă, fustă roz și colanți cu machiaj perlat.

În general, era imposibil să privești calm această mizerie. Conținutul competiției, desigur, a provocat controverse și critici. Cei care nu acceptă actualul format Eurovision spun, că această competiție a devenit o platformă nu doar pentru ambiții politice, ci și pentru demonstrarea, ca să spunem așa, a unor caracteristici morale, din ce în ce mai mici de la an la an.

Setea pentru un efect imediat

Criticul de muzică și teatru Elena Uzun spune că după victoria Conchitei Wurst la Eurovisionul din Viena nu vom putea stabili granițele imposibilului, și se lamentează pentru faptul că în competiția muzicală muzica nu a mai este principalul lucru.

– Dar de ce într-un concurs muzical nu Muzica este principalul? Un trist paradox. Și de ce domină nu talentele, da accentele pe libertatea metamorfozelor de gen – se întreabă E. Uzun. – Este treaba fiecăruia cărei secte aparține. Stranietatea perceperii lumii nu încurcă talentului. Dimpotrivă. În esență, cultura pop este simbolul Libertății. Creați. Experimentați. Dar cineva insufla tinerilor etica demonizării și a protestului împotriva manifestărilor normale ale Omului. Iar înșiși interpreții încă nu s-au săturat de asta.

În opinia Iuliei Semionova, fostă profesoară de istorie la liceul teatral orășenesc, ceea ce vedem acum la concursul de muzică Eurovision nu poate fi numit auto-exprimare a artiștilor, ei recurg la așa metode de cucerire a publicului, pe care altă data o parte a societății le saluta cu urale.

– Ceea ce vedem în prezent la «Eurovision», cred eu, are loc deoarece artiștilor nu le ajunge creativitate. Plus la asta, ei au un mediu educațional și profesional slab, – enumeră Iu. Semionova. – Dacă aceasta este găselnița regizorului, atunci mi-e milă de el, pentru că urmează calea celei mai puține rezistențe. Tot ce este sub talie i-a atras mereu pe curioși. Este întotdeauna ușor să faci oamenii să rîdă și să atragi atenția cu ceea ce e sub talie. Acest „umor sub talie” vorbește doar despre o lipsă de creativitate. Dintre toate mijloacele disponibile în lumea modernă, o persoană alege ceea ce a ales acum 20, 30 de ani - să-și arate fundul. Asta sută la sută a mai fost în istoria omenirii: bufonii își arătat fundul gol, și oamenii rîdeau. Cu timpul, le trecea. Vreau să cred că și de data aceasta va fi la fel.

Criticul de teatru și muzică Elena Uzun a mai remarcat, că vulgaritatea a afectat nu numai muzica, ea pătrunde și în teatre. În ceea ce privește experimentele teatrale, interlocutoarea Noi.md a remarcat cu regret, că epoca Romantismului, a Umanismului și a Libertății din anii șaizeci ai secolului trecut, a trecut pentru totdeauna.

• Cel mai probabil, noi am pierdut teatrul care vorbește despre dragoste și prietenie sinceră, ajutor dezinteresat și sprijin emoțional”, - spune criticul de teatru. – Dar aceasta este o reflectare a vieții însăși. Oamenii se plictisesc fără epatare. Ei nu asimilează informațiile dezvoltării îndelungate a dramaturgiei. Au nevoie de efectul clipei. Realitatea este crudă și nu trebuie să ne așteptăm la ceva mai uman și mai pașnic.

Accentul principal – banii

Este clar, că orice timp își are propriile legi și canoane de frumusețe, se formează închipuiri despre cultură specifice perioadei, apare o nouă modă în haine, gusturi, muzică, apar și multe tendințe noi. Ceea ce place tinerilor nu întotdeauna este înțeles și sprijinit de generația oamenilor în etate. Valorile culturale ale generației tinere diferă de valorile culturale ale generației predecesoare, de aici apare problema părinți – copii.

Dar, în ultima vreme, mulți reprezentanți ai generației mai în vîrstă (nu din dorința de a cicăli) sunt îngrijorați de ceea ce se face în cultura pop, de ceea ce li se propune tinerilor să urmărească, să asculte, spre ce să tindă, ce gusturi și vederi să aibă, ce se încearcă să li se impună. An de an, crește numărul produselor muzicale, teatrale și cinematografice, pătrunse total de vulgaritate, de niște dorințe și sentimente josnice. Dar trebuie remarcat faptul că, deși vulgaritatea este asociată cu manifestări josnice și brutale, care se opun rafinamentului, idealurilor spirituale și culturale înalte, ea nu întotdeauna este vizibilă, uneori este bine ascunsă sub masca strălucirii, prezentate drept cea mai înaltă calitate. Îngrijorează faptul că uneori ea poate lua forma unor curente culturale populare, ce atrag tinerii care nu pot distinge adevărata valoare de banală momeală.

Azi culturologii nu pot defini clar ce este vulgar și ce nu. Ei spun, că depinde de obiectivele culturale și personale, și se formează sub influența religiei, a tradițiilor și a contextului istoric. Să luăm exemplul performanței interpretului elvețian la Eurovision, anul acesta. Unii o numesc o manifestare a libertății, un mod de auto-exprimare, pentru alții este o adevărată vulgaritate.

Fiecare dintre noi se confruntă cu vulgaritatea în viața de zi cu zi: ea poate fi în conversațiile zilnice, în emisiunile televizate, în reclame, pe rețelele de socializare sub formă de meme-uri și postări. Prin urmare, este destul de evident, că toate acestea pot influența formarea gusturilor și ideilor publice. Aceiași culturologi susțin, că vulgaritatea poate fi prezentă în orice subcultură - în muzică, teatru, cinema, artă și, uneori, este exprimată în absența profunzimii și a sincerității. Este periculoasă pentru că nu se supune criteriilor estetice și morale, accentul principal este pe a face bani.

«În lumea modernă, unde sensul cuvintelor se schimbă rapid, vulgaritatea capătă noi forme. Se poate manifesta prin dorința de consum excesiv, publicitate intruzivă și comportament. Mai mult, se reflectă în dorința de a ieși în evidență, adesea în detrimentul calității și individualității. Vulgaritatea estompează granițele dintre ceea ce este permis și ceea ce este inacceptabil. Rețelele sociale joacă un rol important în răspîndirea tendințelor vulgare. Ele devin un canal, prin care ideile de bază pătrund cu ușurință sub masca umorului și a divertismentului. De multe ori utilizatorii nu realizează că conținutul pe care îl consumă poate fi vulgar. Ca rezultat, se formează o generație susceptibilă la lumină, superficială, care nu se străduiește pentru profunzime și varietate», – scrie autorul canalului-zen „Не вопрос!”, cu referire la subiectul vulgarității în cultura pop modernă.

Vorba lui Panicovschii

Criticul literar rus Lev Pirogov, vorbind despre vulgaritate ca obiect de studiu, avertizează că „nu putem evalua fenomenul unui sistem estetic din punctul de vedere al altui sistem estetic, căci ne vom îneca într-o mare de vulgarități - indiferent unde scuipi, vor fi peste tot.” „Nu poți să-l judeci pe Grigorii Leps din postura de cunoscător al „muzicii adevărate”, dacă această muzică adevărată este ”Dyre Straits” și ”Pink Floyd”. Și dacă e Chopin sau Brahms – la fel, nu poți. Și dacă e Stockhausen. Regula de aur a deconstrucției: vorbind despre orice, nu uita din ce loc vorbești. Sau, vorba lui Panicovschii, „Tu cine ești?” - spune L. Pirogov, citat de portalul www.rara-rara.ru.

Dar una e să-l compari pe Leps cu ”Dyre Straits”, care se comportă decent pe scenă (chiar dacă piesele lui Leps sunt pe gustul amatorilor), și cu totul alta - să vezi cum o nedumerire aleargă pe scenă și își scutură locul cu pricina pentru a atrage atenția publicului. Și de se spune că în acest fel artistul se auto-exprimă, mulți oameni nu pot fi de acord cu asta, găsind că este o adevărată vulgaritate.

Înclinația spre sluțenie

Printre aceștia se numără și Olesea Rudeaghina, președinta Asociației Scriitorilor Ruși din Republica Moldova. În comentariul pentru portalul Noi.md, ea a remarcat faptul, că vulgaritatea pătrunde astăzi nu doar în concursurile muzicale, dar și în alte subculturi. Și ceea ce oferă spectatorului artiștii, interpreții, regizorii și așa mai departe este o reflectare a esenței lor.

– Ceea ce au în interior, se manifestă și în exterior! Dacă nu te hrănești cu realizările înalte ale predecesorilor tăi în literatură, pictură, muzică, dacă nu-ți stabilești obiective înalte, nu cauți perfecțiunea, dacă ai ca etalon patru acorduri de tavernă, două plesniri - trei bătăi, lipsa vocii, buzele de rățușcă și arta exclusiv non-figurativă ... nu scapi de vulgaritate, – se arată convinsă interlocutoarea Noi.md. – Pentru că toate acestea au fost deja. Ce poți face pe scenă după Edith Piaf, Oscar Stroke sau Gregory Lemarchal (relativ vorbind)? Nu avem voce, o personalitate profundă, bunătate și artistism – ei bine, atunci vom șoca, vom alerga pe scenă în neglijeu... E trist. În toate – o ștachetă mai joasă... Mi-i dor de muzicalitatea estradei din anii 30-70... Sper că omenirea își va da seama. Altfel va muri în convulsii de prost gust.

Totuși, Olesea Rudeagina a remarcat că, de fapt, problema este mult mai profundă. În opinia ei, omenirea se desparte cu plăcere de exigențele înalte ale generațiilor anterioare, ea pierde chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

– Omenirea a luat calea consumului exclusiv, spune președintele Asociației Scriitorilor Ruși din Republica Moldova. „Ca în basmul lui Hans Christian Andersen, trolii au acoperit ochii cu cioburi de oglindă spartă. De aceea există astăzi această înclinație monstruoasă spre sluțenie la toate nivelurile. Sunt sigură că anume acesta este motivul.

Trebuie să judecăm și să ne opunem

Pentru a nu ajunge la nivelul rușinii de la concursul muzical din Malmö, crede interlocutoarea portalului Noi.md, trebuie doar să te respecți. Respectă-ți unicitatea, sinele, pofta naturală de Frumusețe, pe care moldovenii o au din belșug.

Cel mai curios lucru: cultura-pop moldovenească se sprijină pe o temelie colosală, pusă în trecutul recent. Maria Codreanu, „Noroc”, „Contemporanul”, Ion Suruceanu, „Orizont”, Anastasia Lazariuc - pentru tinerii muzicieni de azi pot fi exemple de gust și artă performantă mult mai bune, ca cei de „import”.

– Trebuie să respectăm și să protejăm codul național special, exprimat întotdeauna și în ​​răbdare, muncă asiduă și management atent, dar și în capacitatea de a se bucura nespus - a serba, a oferi cadouri, a petrece cu toată lumea! – își împărtășește Olesea Rudeagina viziunea asupra problemei modului de a proteja moldovenii de vulgaritate. – Toate acestea sunt cel mai bine întruchipate în muzica populară (melodia magică a tristei doine autohtone și ritmurile de foc ale jocului - iată „cartea de vizită” a caracterului moldovean! Cum poate cineva, care deține o asemenea bogăție, să o schimbe inconștient pe strigătele satanice europene? Mi se pare că în poporul nostru ortodox aceste salturi nu pot provoca altceva - doar dezgust! Știți ce performanță va rămîne neîntrecută pentru mine în toți anii în care am urmărit Eurovision? Numărul Nelliei Ciobanu, care reprezenta Republica Moldova. Voce, frumusețe, farmec, temperament, postură demnă, ochi strălucitori, muzică magnifică - totul a fost incredibil de armonios și, după părerea mea, ea nu a avut egal la acea competiție, și de atunci încoace. Iar sursa acestei unicități este dragostea ei - pentru părinți, familie, casă, meleagul natal! Conștientizarea faptului, că există Dumnezeu deasupra noastră și noi răspundem în fața Lui pentru toate cuvintele și acțiunile noastre. Acesta este un aliaj din puritate, demnitate, pricepere și talent! Dacă există Domnul în inimă, persoana nu poate fi impusă să piardă omul din sine - asemănarea lui Dumnezeu! Dezumanizarea are loc astăzi la toate nivelurile. Aceasta este sarcina numărul unu a actualului guvern mondial. Dacă nu vrem să ne transformăm într-o turmă, trebuie să judecăm și să ne opunem!

Da culturologii recomandă să dezvoltăm rațiunea critică, care ne va permite să evităm căderea în capcana vulgarității. Este important să învățăm a deosebi arta reală de cultura consumatorului de masă, pentru asta uneori este suficient să te întrebi: ce valoare are ceea ce vezi sau auzi, ajută asta la creșterea ta, îți permite să înțelege mai bine lumea?

Și, desigur, este important să fii o persoană educată, să dedici timp autodezvoltării și ridicării nivelului cultural, pentru că educația este cea care poate cultiva gustul și înțelegerea culturii. Dacă oamenii citesc, urmăresc, ascultă opere de înaltă calitate, ei pot cu ușurință deosebi valoarea de vulgaritate. Este clar, că în lumea modernă există prea multă vulgaritate, dar îi putem rezista. Și dacă fiecare dintre noi va începe să facă asta, atunci există șansa ca valorile adevărate să prevaleze asupra ei, așa cum a fost de mai multe ori în această lume.

Lidia Ceban